PREMIILE LUNII AUGUST

Aşa cum ne-a obişnuit, Dan Florică nu uită să comenteze cele mai bune dintre poemele lunii august. Sperăm că nu va rămîne singurul şi va molipsi şi pe alţii.

*

1.La vremea votului, în grabă, nu am acordat atenţia cuvenită haiku-ului care a obţinut premiul I: Lotus în amurg- / în sacul pescarului / doar deznădejde. Ea, deznădejdea venind să dea un alt nume, de trăire umană , unui final trist de care are parte un pescar nepescar. Ceea ce n-am observat atunci era tocmai o privelişte remarcabilă conţinând un lotus înflorit în plin amurg, la momentul când se combină culorile acestuia cu cele ale spectacolului mereu repetabil al naturii, din preambulul nopţii. O imagine de neuitat pentru cel care o priveşte pentru prima oară.

Acestei imagini frumoase, amplificate de spirit, i se opune deazanădejdea pescarului care pare să nu fie motivată de ghinionul acestuia în ale pescuitului, ci de faptul că imaginea aceasta splendidă se va ascunde curând în întunericul nopţii.

Fericita câştigătoare a premiului întâi este, cum bine s-a vazut, un nume nou printre laureaţi: Simona Dobrescu.

2. Haiku-ul nr. 1 de la premiul al II-lea : Lăsând în urmă / tristă floarea de lotus / singur vâslaşul, reproduce o atmosferă inversată de sabi. Tristeţea care de obicei aparţine omului e împartăşită de astă dată de către floarea de lotus, devenind o figură de stil. Tristeţea acesteia pare determinată de îndepărtarea vâslaşului, de a cărui admiraţie s-a bucurat din belşug. Devenindu-i drag, a sa lipsă, deja ameninţătoare este de timpuriu percepută ca atare.

In al doilea haiku de la premiul al doilea: Foşneşte balta- /printre lotuşii galbeni / gene de soare, autorul surprinde cu ochii minţii o imagine unică în felul ei, când printre lotuşii ce împrumută culoarea astrului pătrund, gene de soare. Razele astrului, în inchipuirea autorului, precum observăm, devin asemenea genelor de la ochii noştri şi scot în relief încântarea de a privi de aproape, o minunăţie a naturii la a cărei apariţie, însuşi astrul zilei a contribuit din plin. Cum balta foşneşte, aceleaşi gene par să aibă puterea de a produce sunetul perceput de autor. Un fapt banal pe care două cuvinte bine potrivite o scot din anonimat.

3.Un haiku mai mult decât memorabil (cel de la premiul III), oferă încântării cititorilor doamna Valeria Tamaş: Floare de lotus / între sânii iubitei - / vară fierbinte. Este un haiku robust, cu iz erotic pronunţat, care apare, iată, din când în când printre florile rare ale imaginaţiei noastre. Interesant mi se pare faptul că autoarea îngăduie în formula sa poetică numai efemerităţi: floarea de lotus, sânii iubitei, vara fierbinte. Cea mai trecătoare dintre toate fiind floarea de lotus ce împodobeşte sânii iubitei, determinand o vară şi mai fierbinte.

Am intenţionat să acord un punct acestui haiku deşi merita chiar trei puncte, care din păcate au alunecat la haiku-ul următor, cu numarul 19, Dacă nu se întâmpla acest lucru acest haiku ar fi trecut pe locul 2, loc pe care îl merita din plin.

Sper să-mi scuzaţi graba doamna Valeria Tamaş.

4. Pe locul 4, care ar fi putut fi săltat, printr-o atenţie corect distribuită, pe locul 3, s-a aflat haiku-ul colegului nostru, prezent din când în când la capitolul comentarii bine argumentate, Vasile Moldovan. Mă opresc, prin forţa împrejurările nedorite şi asupra lui. El sună aşa: Lumina lunii / izvorăşte dintre trestii / lacul cu lotuşi. Un haiku cu miză mare. Bine gândit. Original. Autorul menţionat, privind în oglinda apei, surprinde în mod plăcut lumina lunii apărând dintre trestii. Iluzie optică, ridicată pe treptele realităţii ce dă o configuraţie nebănuită conţinutului acestuia. Şi pentru ca imaginea să fie şi mai pregnantă lumina lunii este imaginată izvorând din locul în care, geamăna lunii sălăşluieşte printre trestii, nu departe de nuferii lacului. In felul acesta eternitatea luminii lunii este coborată să izvorască din eternitatea lacului, ceva mai puţin impresionantă, străjuită de efemerităţi precum trestiile şi nuferii atât de dragi nouă.

5. Şi pentru că printre noi s-a aflat şi domnul Eduard Ţară un împătimit al haiku-ului şi un abonat al premiilor internaţionale am să mă opresc şi asupra haiku-ului său prezent în concurs care prezintă subtilităţi ce au scăpat şi câtorva dintre iniţiaţi. Haiku-ul este acesta: Lotus înflorit- / pescarul contemplându-şi / locul inimii. Pare bizar conţinutul dar poate fi totuşi descifrat. Să vedeţi până unde merge rafinamentul autorului! Cum să-şi contemple pescarul locul inimii? Privindu-se pe sine ? Da. Dar în oglinda lacului... Numai aşa are sens şi devine credibilă fapta pescarului. Locul inimii este de fapt locul în care lotusul se află pe suprafaţa lacului, tocmai în locul inimii umbrei pescarului ce se odihneşte pe apă. Umbra pescarului răsfrântă pe lac este cheia dezlegării haiku-ului. Pot declara cu mâna pe inimă că acesta este cel mai izbutit haiku prezentat în concurs.

Haiku-urile premiate se dovedesc frumoase şi originale. Ca o concluzie închei cu haiku-ul prezentat de mine în concurs , nesemnificativ modificat: Pe lacul morii,/ din când în când lotusul/ naşte lumină.