Senryu – Kyoka, un surâs în stil nipon (III)

Revoltat că prea multe din lucrurile care mă înconjoară sunt surogate: piele din plastic, puf din melană, carne din soia şi enumerarea ar putea continua la nesfârşit poluând până şi miturile sfinte, mă întreb cu o falsă îngrijorare:

Bradul de plastic –
pe când şi sarmalele
din poliester?

Zbor de rândunea –
în ochii pisicii
se rotesc norii

Cornelia Atanasiu

Iată un senryu care poate fi uşor vizualizat. Rândunica zburând încoace şi-ncolo, în timp ce pisica o urmăreşte doar cu ochii. Şansele de a o prinde sunt minime şi nu merită nici un efort fizic, oricât de mic.

Când se întunecă
trotuoarele acoperite
cu bilete de loterie

Marian Obson (USA)

Un exemplu convingător de humor amar. Trotuoarele pline de speranţe călcate în picioare şi parcă vezi pe unul dintre posesori controlând numerele, apoi aruncând cu scârbă biletul inutil şi spunînd cu amărăciune: “Ce numere tâmpite au ieşit şi săptămâna asta.”

Din aceaşi categorie :

În pământ străin —
să vorbeşti limba natală
cu un papagal

Manuela Miga

Un mod inspirat de a exprima izolarea şi însingurarea celui plecat “pe pământ străin” care, din dorinţa stringentă de a nu-şi uita limba maternă, ajunge să-şi înveţe papagalul câteva cuvinte.

Trebuie amintită şi existenţa humorului absurd, care nu ne este străin. Fără comentarii:

Îmi place viaţa –
e atît de amuzantă
până mori de râs

Nu merg la-nmormântări.
N-aş merge nici la a mea
de-ar fi posibil...

Jules Cohn Botea

În anul 1997 am primit premiul Orion pentru “Cel mai bun senryu al anului”:

Sunt tare bolnav.
Voi lua medicamente
să mor sănătos !

De fapt este un senryu doar în aparenţă, deoarece ascunde dorinţa “de a muri sănătos”, de a muri demn, nechinuindu-te şi nechinuind pe alţii. George Bernard Shaw spune cu aceeaşi amărăciune: “Trupul sfârşeşte întotdeauna prin a fi o pacoste“.

Un senryu de o marcată simplitate dar care va face pe mulţi să-l aprobe imediat:

Îmi place când vin
rudele de la ţară--
dar şi când pleacă

Nu vom încheia fără să cităm Kyoka, corespondentul senryu pentru tanka.

Unii se sacrifică
pentru a elibera lumea
pe când eu ascuns
în coliba de ierburi
îmi cultiv trrândăvia

Ryokan

Iată o declaraţie sinceră care demonstrează că sintagma atât de cunoscută: “ Lenea n-a omorât pe nimeni“, dăinuie relativ cu succes de secole.

Cu barca în larg
pe dâra de lumină
a lunii pline.
Totul ar fi minunat
dacă n-ar fi mâine... luni

Jules Cohn Botea

După atâta poezie şi romantism, intrarea bruscă în prozaic poate fi şocantă.

Cerşetori de lux
cu zâmbete dulcege
electorale.
Adulmecând afişul
un câine îşi dă votul

Paula Romanescu

Avalanşă de promisiuni ce nu vor fi nicicând îndeplinite, cu surâsuri pline de o falsă dragoste pentru toţi şi toate. Cum nimeni nu are curajul să-şi arate dezgustul pe faţă, te bucuri că măcar un câine...

La vârsta treia
răstălmăcesc natura
şi Primăvara.
Deşi sunt un arbust uscat
mai înfloresc odată

Dumitru Roşu

Poţi să zâmbeşti sceptic la cele pretinse de autor, dar ce nemaipomenit ar fi ca să ai şansa incredibilă ca, atunci când nu mai speri la nimic, să vibrezi din nou, sufletul să ţi se întoarcă spre adolescenţă şi... să înfloreşti din nou.”

În încheiere, trebuie să remarc că răsfoind colecţiile de reviste Haiku, Albatros şi Orion prezenţa senryu este foarte anemică. Faptul m-a nedumerit, deoarece numai în senryu poţi să faci haz de necaz, de unele din preocupările, gândurile şi îngrijorările tale, dacă ai, bineînţeles, curajul de a te autoironiza.

Azi schimb prefixul.
Ieri eram doar în vârstă
mâine sunt bătrân.

Ce drag îmi este
cel care mă laudă -
...ştiu că-i obiectiv

Dumnezeu îi ia
doar pe cei buni şi dotaţi -
mă mir c-am… scăpat

Bibliografie:

Fabia Binci, Italia - Ce este un senryu?

William J. Higginson –The Haiku, New York, 1984, Ed. MC GRAW-HILL BOOK COMPANY

Catgeisha-internet — Papier de soie

Florin Vasiliu, Introducere în poemul japonez, Haiku 2001- Ed.Curtea Veche

Florin Vasiliu, Camelia Başta - Poezia liri japoneză. Valori estetice, 2000, Ed. Haiku

Colecţiile revistelor Albatros, Haiku, Orion

Senryu – Kyoka, un surâs în stil nipon (II)

Nu trebuie să reiasă că a scrie haiku sau senryu este un lucru facil, un simplu hobby, pentru că tocmai această falsă părere a dus la o adevărată inflaţie de poeţi de haiku sau senryu, deşi prea puţine poeme ale lor ar merita nominalizarea.

Jules Cohn Botea
şi-a făcut un zmeu
n-a putut să-l înalţe.

Multe par simple... Poate şi mai bine a spus Paul Valery: “Mă îmbogăţeşte doar cel care mă face să văd cu totul altfel, ceea ce văd în fiecare zi.“ Unele poeme rămân la pământ, sunt însă altele care se ridică în înaltul cerului, dăinuind.

Ar trebui să tragem concluzia că poetul nu este un om obişnuit? Este un om obişnuit, dar care are în plus o aptitudine de a ridica banalul la sublim. Iată un exemplu despre natura poetului:

Faleza în zori —
pescarii urmăresc pluta
eu răsăritul

Radu Patrichi

Nimic nu convinge mai sigur, decât exemplul. Cerându-mi scuze anticipat celor necitaţi din lipsă de spaţiu, din neştiinţă sau din frica de a nu exagera. Dealfel, Voltaire scrie undeva: ”Secretul de a-i plictisi pe alţii, este acela de a încerca să spui totul.“

În mai toate sursele cercetate se pune mereu întrebarea: unde este graniţa clară, precisă între haiku şi senryu?

Ultimul greier
mi-a intrat ieri în casă --
doar pentr-o iarnă

Jules Cohn Botea

Are kigo, are kireji, dar şi un… zâmbet. Să ne ocupăm în continuare de senryu.

Am făcut un tic —
câtă-i ziua de lungă
număr silabe

Jules Cohn Botea

Unii poeţi se cantonează pe respectarea strictă a regulilor, îndeosebi pe regula 5-7-5, pierzând din vedere esenţialul care este “spiritul haiku”, acea adiere poetică greu de definit fără de care avem de a face totdeauna cu un non haiku, cu un tristih “în stil haiku” cum spun adesea poeţii care nu sunt siguri pe ei.

Dârză femeie –
dar n-a putut să-i vândă
frunzele toamnei

Anonim japonez

Avem posibilitatea de a vedea că există deosebiri în perceperea humorului.

Uite cum cască
cocoşul pe gard--
zice surdul

Anonim japonez

Aparent, se face o greşeală impardonabilă râzând de infirmitatea unui om. Dar nu este aşa, situaţia este comică şi se potriveşte cu zicala noastră “surdul nu aude, dar le potriveşte”.

Fustiţă simbol —
şi-a croit-o din cravata
lui tătâne-su

Florin Vasiliu

Folosind hiperbola, autorul îşi arată nemulţumirea că vremurile când adolescentele aveau candoare şi decenţă fac parte doar din trecut. În acelaşi timp putem vedea însă şi conservatorismul datorat poate vârstei.

Fete pe stradă.
Hercule cu frunza lui
e mult mai decent

Ştefan G. Theodoru

Pe aceaşi temă cu senryu-ul de mai sus, autorul, supralicitând, micşorează oferta de la cravată la o frunză, întorcându-ne la origini, la Adam şi Eva.

Transformând fenomenele cosmice în situaţii prozaice:

Tună întruna.
pesemne că a răcit
sfântul Ilie

Ştefan G.Theodoru

Puţin beteagă –
sperietoarea din lan
e încă bună

Cornelia Atanasiu

Transpare cu uşurinţă aluzia la unii dintre noi, care betegi pe ici pe colo, mergem totuşi înainte. Parafrazând, am scris şi eu :

M-a învins viaţa ?
poate m-a pus în genunchi
dar nu-s la pământ

Iulian Dămăncuş:

Vechiul Trabant –
umilit zilnic
de câinele vecinului.

Este adevărat că mulţi umileau prin comparaţii sau constatări maşinuţa din carton, dar nimeni nu o făcea atât de concret, ca acest câine.

Sfârşitul zilei –
tolba vănătorului
plină de poveşti

Vasile Moldovan

Este prea obişnuită această situaţie, ca să nu fie remarcată de poet, reabilitând cunoscuta sintagma “poveşti vânătoreşti“.

Poate pe alt plan, dar la fel de obişnuit, am scris:

Poveşti de demult .
Poţi să te lauzi cât vrei
martori nu mai sunt...

Rătăcit prim oraş,
mânzul roade un tomberon
vopsit verde.

Viorica Referendaru–Borisov

Cum se poate exprima mai bine candoarea lipsei de experienţă a bietului mânz, care crede că tot ce-i verde e sinonim cu “iarba verde de acasă“?

Senryu – Kyoka, un surâs în stil nipon (I)

Cît de curînd, sperăm că în decembrie, vom lansa şi concursul de senryu. Pînă atunci, în pregătire, vă oferim un admirabil eseu al lui Jules Cohn Botea referitor la caracteristicile genului şi la istoria sa. Eseul a fost citit la recentul colocviu de la Constanţa.

*

În majoritatea lucrărilor cercetate, autorii sunt de acord că senryu este un haiku ca formă, caracteristica lui constând în apariţia ideii de humor. Cea mai succintă definiţie am găsit-o la William Higginson,care îşi întitulează capitolul: Senryu - Comedia umană. Senryu îşi are originea în haikai-no-renga, poeme legate, compuse alternativ de doi,trei sau mai mulţi participanţi.

După o vreme, haikai-no-renga s-a restrâns în tanrenga, în fond o tanka, în care shimo-no-ku,distihul final de 7-7 silabe avea o tentă de humor. Din regulile haiku rămân numai respectarea regulii de aur “Go-Nana-Go” adică 5-7-5 silabe, deci 17 silabe (onji). Kigo nu mai este obligatoriu, kireji(cezura) de asemenea. Ceea ce nu era permis în haiku devine posibil, deci se pot folosi şi metafora,hiperbola, chiar şi personificarea adică abordarea empatică.

În timp ce haiku-ul era apanajul elitei japoneze, a clasei conducătoare şi a clerului, senryul coboară în stradă, în mulţime, la nevoile individului ca o formă tacită de protest, având la bază analiza condiţiei umane. Humorul din senryu nu provoacă un rîs în hohote,dar te îndeamnă ca zîmbind să vizualizezi situaţiile propuse. Deoarece senryu abordează în mod special comportmentul uman, de multe ori alunecă în humorul amar, în “de-a rîsu’plânsul”.

Trebuie menţionat că, în DEX, humorul este o înclinare spre glume şi ironii ascunse sub o aparentă seriozitate. Ar trebui discutată şi capacitatea de percepţie a humorului. Unii au simţul humorului, alţii nu, iar asta reprezintă o adevărată infirmitate psihică. De exemplu: pe un drum noroios, un om alunecă şi cade. Unii îl ajută să se ridice, iar alţii (prea mulţi) râd în hohote.

Primele antologii de renga,conţineau mai ales perechi de strofe în care accentul se punea pe tsukeai, pe legătura care se facea între cele două componente. Autorii de la noi folosesc cu succes metoda folosind tsukeai, pentru a modifica în mod neaşteptat ideea tristihului, în acţiuni umane cu o tentă humoristică. Ca exemplu aş da un haiku personal în care scriam:

Ultimul cocean
din jarul aproape stins
sar mii de scântei

Pentru mine, acest hayku avea un caracter în concordanţă cu ideile Zen; era vorba de ultimul cocean, jarul aproape stins, când cel care a făcut focul, cuprins de frig, va trebui să plece, deoarece spectacolul efemer al scânteilor, îl îngrijorează mai mult decât să-l liniştească. Acum,vine poetul constănţean Radu Patrichi care răstoarnă ideea şi ne aduce la realitate cu următorul distih :

Ultimul cocean
din jarul aproape stins
sar mii de scântei.
Ne-nvăluie mirosul
cartofilor de-acum copţi.

Revenind la senryu, poemele erau de regulă anonime. În bodegi, în ceainării, în sanctuarele schintoiste atârnau zeci de hârtiuţe, de la hârtia ordinară până la hârtia de mătase (cu un tuşeu plăcut, foarte rezistentă) pliate de obicei în formă de romb. Unii susţin că acestea ar fi începuturile artei origami. Pe aceste hârtii oricine vrea scria aceste hayku, fără kireji, fără kigo şi, aşa cum am mai spus, permiţîndu-şi figuri de stil şi personificări.

Karai Hachiemon (1718-1790),funcţionar guvernamental la Edo (Tokyo), cunoscut sub pseudonimul literar Karai Senryu (în traducere “salcia de pe mal “), sesizează aspectul deosebit al acestui fenomen, culege aceste haiku sau renga, le triază, le pune numele de maekuzuke de la maeku, strofa de trei versuri şi tsukeku sau distihul. Până la urmă aceste renga vor căpăta numele de kyoka (tanka cu humor), iar haiku-urile, cu noile reguli acceptate, pe acela de senryu. În 1765 publică primul volum sub titlul Haifu Yanagidaru.

Spre sfârşitul secolului XVII, jocul maekuzuke se detaşează de compoziţia renga, îşi sporeşte popularitatea. Se fac concursuri în ceainării: selecţionerii lăsau numeroase maeku iar clienţii, contra unei taxe simbolice, adăugau tsukeku (distihul) iar din acest venit selecţionerii îşi trăgeau profitul şi dădeau premii.

Fenomenul capătă o amploare deosebită, cu toate că doar un procent de circa 3 % din poeme erau reţinute, iar la sfârşitul anului 1873 se tipăreşte volumul 167 de Kyoka şi senryu. Este legitimă întrebarea: de ce atâta interes şi de ce aceste mii de partipanţi? Ideea unei componente comice, humoristice nu era originală pentru senryu, exista forma haikai care avea întotdeauna humor şi ironie. O explicaţie ar fi faptul că, senryu-ul nefiind iscălit, japonezul îşi putea exprima liber nemulţumirile, satirizând printre altele viaţa cotidiană, ce îl deranja la cei care îl conduceau şi minimalizau, la prietenii care l-au trădat, la femeile care l-au minţit şi multe altele. Analiza acestor volume antologice a oferit cercetătorilor o frescă a vieţii şi a obiceiurilor din Japonia în general şi din Edo (Tokio )în special.

Iată doar două exemple :

Mocirla bălţii
bucuria porcilor —
în tranziţie

Vasile Smărăndescu

Ce să comentez la acest senryu când mesajul este atât de clar ?

Seară de seară
mă uit la televizor.
Dar nu-l deschid . . .

Jules Cohn Botea

Iată descrierea succintă a suprasaturaţiei la apariţia continuă în direct a oamenilor care te conduc, vorbind la nesfârşit fără să spună nimic. Revolta împotriva humorului cu pastă groasă, vulgar, obscen, în care comicul este desprins de cuvânt şi transferat doar în gestică şi ţipete.