INTERVIURI RO KU (XXXIX) -- CCF cu MARIA-CRISTINA PÂRVU

CV literar

Ocupația: profesor, traducător  MJ, textier

Activitate pe diverse site-uri literare din Romania şi străinătate

Volum de autor: Gânduri împărtăşite, 2016, ed. Epublishers

Am colaborat cu numeroase reviste literare

Creații de-ale mele au apărut în mai multe antologii din ţară şi străinătate

Am obţinut diplome importante la concursuri de poezie şi proză, printre care şi Trofeul Bogdania, 2016

Am tradus în limba engleză o parte a antologiei ¨Art&life¨, Japonia

1. 

Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

Scriu haiku din luna martie 2016. Mi-a plăcut simplitatea lui şi faptul că în doar trei versuri se pot exprima atât de multe.

 2. 

Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine regulile?

 Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

Am aflat şi urmat regulile din grupurile de haiku, iar autorii după care m-am ghidat au fost Corneliu Traian Atanasiu, Florin Ciobîca şi Maria Oprea.

 3.

Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

Am început itinerarul meu literar cu versuri în stil clasic, continuând cu haiku şi senryu. Lirica japoneză este unică prin faptul că nu necesită multe cuvinte pentru a exprima atât de multe trăiri, cu subînţeles.

 4.  

Ai obținut Commendation, la concursul Sharpening the Green Pencil 2017, cu poemul:

flowers over the grave –

between me and mum

the cherry tree´s fragrance

 Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat/ cum  de ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

De fiecare dată, mă inspiră mama mea şi trăirile din viaţa personală.

 5. 

Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu, aparițiile în diverse publicații de specialitate?

Premiile obţinute au o valoare foarte mare pentru mine, astfel meritul îmi este recunoscut, după parcurgerea acestui drum, aflând într-un final multe dintre chichiţele acestui gen literar.

6. 

Ce reprezintă pentru tine participarea la  concursurile de haiku internaționale sau de pe Romanian Kukai?

Participarea la concursurile de haiku reprezintă şansa de a putea apărea printre nume importante ale haiku-ului şi de a mă face remarcată, cu toate că mai am foarte multe de învăţat.

7. 

Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală, activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

Viaţa mea personală joacă rolul principal în ceea ce scriu. Consider că tocmai aceasta este definiţia haiku-ului, trăirile personale redate în doar trei versuri.

8.

Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români și/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți/ însăți?

verde-n cascade –

vântul se revarsă prin

sălcii bătrâne (C.T.Atanasiu)

toamnă de aur –

o nouă lecţie despre

alchimie (Cezar Ciobîcă)

tot ploaia de ieri –

mereu alţi stropi trasează

cercuri în bălţi (C.T.Atanasiu)

 9.

10 poeme de-ale tale la care ții cel mai mult.

cântec de greieri –

o barcă-mparte în două

nimbul lunii

după dezgheţ –

Carul mare-mpotmolit

într-o băltoacă

dealul pe-nserat –

calul duce cu el o

dâră de soare

orfan în parc –

frunze galbene-i cârpesc

ghetele rupte

de Revelion –

la masa bunicii doar

scaune goale

pridvorul mamei –

umbra cireşilor mai

urcă treptele

polen luat de vânt –

uşa bunei are iar

clanţa aurită

satul îngheţat –

pe sfoara de rufe azi

toate stelele

curtea bunicii –

doar bătrânul câine mai

face partie

ploaie cu piatră –

rochiţa-rândunicii

făcută zdrenţe

10.

Ai publicat vreo carte/cărți de haiku?/ Ce  proiecte ai pe viitor?

Nu am publicat încă o carte de haiku, dar acest lucru face parte din proiectele mele de viitor. De asemenea, am şi o nuvelă în lucru, care sper să vadă lumina tiparului în curând.

Vă mulţumesc!

INTERVIURI RO KU (XXXVIII) -- CCF cu LUMINIȚA PETREA

Data și locul nașterii: 30 noiembrie 1966, Botoșani

Bibliotecar la Colegiul Economic ”Octav Onicescu” Botoșani

 1. Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

      Despre haiku știam prea puțin până anul trecut. Din februarie 2018 am participat la întâlnirile clubului Sakura, la Biblioteca Județeană ”Mihai Eminescu” Botoșani, club coordonat de prof. Cezar Ciobîcă. Dumnealui ne-a explicat regulile, ne-a îndemnat să scriem iar eu am îndrăznit,  fiind atrasă de acest gen de poezie. Cred că a avut o influență în acest sens, pe lângă frumusețea și densitatea de idei ale acestor poeme pline de fantezie, modul în care au fost prezentate și explicate de către domnul Ciobîcă.

 2.Cine/ce te-a ajutat să-I înțelegi mai bine regulile?

Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat înseamă? Te-a ghidat cineva?

      Așa cum am spus, domnul prof. Cezar Ciobîcă este cel care m-a ajutat să înțeleg mai bine regulile. Mai târziu, după ce m-am înscris pe grupul Romanian Kukai și pe facebook, în grupul Autori de haiku din România, am descoperit materialele realizate și distribuite de domnul Corneliu Traian Atanasiu. De asemenea, comentariile dumnealui la poemele postate de cei din grup, la încercările mele de haiku, pentru mine sunt lecții importante. 

3.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

      Nu am abordat alt gen de poezie, doar câteva încercări neînsemnate.

      Consider că lirica japoneză este fascinantă prin simplitatea și subtilitatea ei.

4. Ai obținut premiul I la concursul Romanian Kukai, iunie 2018, cu poemul

iar vorbe în vânt –

biletul de adio

făcut evantai

Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat/ cum  de ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

      Nu m-a inspirat cineva anume, doar am făcut o asociere între evantai și vorbe în vânt. A fost o inspirație de moment. De la această asociere am pornit și mi-am imaginat o poveste de dragoste mai agitată, dintre doi tineri capricioși, pe care apoi m-am străduit să o redau cât mai bine, în câteva cuvinte, respectând regulile unui haiku. 

5. Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu, aparițiile în diverse publicații de specialitate?

      Premiile obținute îmi confirmă că poemele respective sunt reușite,  au valoare și mă determină să continui, să perseverez în căutarea unor ”cuvinte potrivite”. Bineînțeles că mă bucură aceste premii.

6. Ce reprezintă pentru tine participarea la  concursurile de haiku internaționale sau de pe Romanian Kukai?

      La concursuri internaționale nu am participat. Participarea la concursurile de pe Romanian Kukai este o provocare și totodată îmi oferă oportunitatea de a învăța de la cei cu experiență în domeniu.

7. Ce rol joacă în ceea ce scrii viaţa ta personală, activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

      Preocuparea de a surprinde în haiku, instantanee și mesaje cu tâlc, m-a îndreptat spre o perspectivă diferită din care să privesc lumea.  Mai bine zis m-a determinat să văd lumea din cât mai multe perspective și să fiu mai atentă la detalii. Mi-a îmbogățit viața, prin fiecare haiku citit, prin fiecare încercare a mea de a scrie un nou poem. M-a bucurat fiecare poem pe care l-am scris și, chiar dacă nu e atât de izbutit încât să îmi aducă vreun premiu, este important pentru mine.

      Sunt onorată să fiu în preajma unor nume importante în haiku-ul românesc, de la care încerc să deslușesc și să învăț cât mai multe despre acest gen de poezie.  Le mulțumesc pentru materialele și sfaturile, îndrumările pe care mi le-au oferit!

8.Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români și/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți/ însăți?

       Sunt multe poeme, astăzi mă opresc la următoarele:

căutînd ceva

se-adînceşte-n lună –

lebăda neagră

      (Eduard Țară)

clepsidră spartă –

miresmele de tei

îmi umplu timpul

       (Cezar – Florin Ciobîcă)

sârmă ghimpată -

un cărăbuș dus de vânt

spre libertate

       (Dan Norea)

portretul tatei -

păianjenul îi ţese

o altă pânză

       (Valeria Tamaş)

  

9.Un poem de-ale tale la care ții cel mai mult.

      Nu pot să spun că țin mai mult sau mai puțin la vreun poem, fiecare are povestea lui. De aceea menționez primul poem cu care am obținut un premiu,  mențiune la concursul Romanian Kukai, mai 2018:

nori de furtună –

târziu la ușa casei

fata cu bujori

și un poem postat pe facebook în grupul Autori de haiku din România, care a primit multe aprecieri:

furtună în port –

în seara asta pe val

saxofonistul

10.Ai publicat vreo carte de haiku?/ Ce proiecte ai pe viitor?

      Nu am publicat cărți și nici nu  mi-am propus să public, dar proverbul spune că, niciodată să nu spui niciodată…

       Pentru viitor îmi doresc să mai am parte de  momente de inspirație pe  care să le concretizez în poeme frumoase.

INTERVIURI RO KU (XXXVII) -- CCF CU MIHAELA BĂBUȘANU

            *Nume autor: Mihaela Băbuşanu

            * din  Bacău

            *  n. 12 martie în Băbuşa/Băceşti, Vaslui

            *  Licenţiată în istorie şi muzeologie

            * Expert bunuri cu valoare memorialistică

            * Conservator bunuri culturale

            * Redactor revista de cultură „Plumb

            * Redactor ziarul „Meridianul Iaşi-Bacău-Vaslui”

             *Membru Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România 

• Volume publicate,  în ediţie bilingvă::
•  Adevărata fericire/True Happiness
• Stejarul cu flori de cireş/The cherry blossom oak tree”
• și
• Femeia bonsai
• Cu Mercur în exil

Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

Am luat contact cu poemele haiku la îndemnul colegei mele, scriitoarea Tincuţa Horonceanu-Bernevic, care cocheta şi ea la acea vreme cu acest gen de scriere, apoi a regretatului Dumitru Radu.  Mai apoi am recurs la documentarea online cu ajutorul căreia am citit regulile de scriere, despre forma clasică a haiku-ului, să înţeleg ce este kigo-ul, să mă fascineze forma fixa 5-7-5 şi am început să particip la concurs. Uneori scrierea unui haiku vine spontan, alteori poate fi un proces lent de gândire, scriere, rescriere, ajustare etc  Deci am început să scriu haiku de prin 2006 cred.

Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine regulile?

  Cred că îi datorez mulţumiri pentru informaţiile, lămuririle vis-à-vis de ceea înseamnă haiku / senryu domnului  Corneliu Traian Atanasiu, atât din postări, răspunsuri, cât și prin scrierile și comentariile dumnealui.În acelaşi sens, o foarte mare contribuție  o are existența Romanian Kukai, al cărui iniţiator este tot dumnealui.Apoi lecturile personale, documentarea, citirea autorilor experimentaţi etc

Nu pot uita emoţia începutului, primul premiu, primul haiku reuşit, cum aşteptam cu emoţie rezultatele şi momentul votului pentru a citi ce au scris ceilalţi autori etc

De asemenea, lectura poemelor şi a materialelor despre haiku m-au făcut să înţeleg mai bine ce este un haiku, dar şi ce nu este un haiku. De un real folos mi-au fost, îmi sunt şi cu certitudine îmi vor fi,  comentariile pertinente ale lui Corneliu Traian Atanasiu sau ale celorlalţi haijini.

Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

Aş menţiona aici “Abecedarul” lui Henri Brunel “Haiku înțelepciune sau nebunie?” o carte deosebită din punctul meu de vedere. Mai pot aminti şi faptul că am citit haiku-uri ale multor autori, am urmărit autorii care s-au remarcat în concursurile româneşti şi internaţionale, le-am apreciat reuşita şi, firesc mi-am dorit şi îmi doresc să pot să scriu şi eu haiku-uri cât mai bune.

Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

 Am început să scriu cam prin clasa a III-a- a IV-a, un fel de poeme în care mama şi tata erau principalele teme de inspiraţie, apoi Ştefan cel Mare şi Moldova, natura, viteaz au fost primele surse de insipraţie. Asta pentru că provin dintr-un sătuc  răzeşesc, familia Băbuşanu fiind una dintre cele 4 familii de răzeşi  întemeietoare ale  satului BĂBUŞA în a II-a jumatate a sec XV şi tata fiind si  vânător iscusit îl percepeam a fi cel mai mândru, mai frumos şi mai viteaz dintre toţi. .În gimnaziu, dna profesoară de română mi-a descoprit talentul pentru compuneri, scurte povestiri şi poveşti .În liceu am schimbat stilul, am început să scriu poezie în vers alb, de multe ori la prima vedere/prima inspiraţie, şi unele erau considerate chiar reuşite. În  facultate când am scris tot poezie, când nu, în orice caz, sursa de inspiraţie erau propriile-mi trăiri, experienţe.Din 1997 până prin 2004 sau 2005 deci vreo 7-8 ani am făcut o pauză în ale scrisului, o pauză la poezie. Scriam doar anumite sloganuri pentru tipografii sau alte firme (pentru care nu primea decât mulţumiri dar ce este drept nici nu ştiam să cer), am venit cu idei de titlu, idei de titlu pentru ziare etc.De fapt, în acea perioadă, viaţa mea a avut o turnură pe care o credeam finală şi poate corectă. Dar nu a fost aşa. Viaţa fără poezie este tristă. Şi prin poezie eu înţeleg mult mai mult de atât.Din 2005 am început să mai particip ocazional la unele concursuri, m-am reapucat de scris, am apărut în primul volum colectiv odată cu participarea la un concurs la Iaşi. Local am debutat în anul 2006 în  „Ateneu” cu Adrian Jicu, apoi în „Forma” cu Ovidiu Bufnilă, apoi am apărut în mai multe volume olective si reviste literare. În 2011 am debutat cu primul volum, „Adevărata fericire/True happiness”, volum biligv, tradus de o amică, iubitoare de literatură şi bună cunoascătoare a limbii engleze. Prin 2006 m-am apucat de scris haiku, de prin 2016 cred că şi senryu. Poate ar fi timpul să încerc să scriu proză.Nu am încercat, nu ştiu dacă aş putea sau nu. Spun, poate....Am două cărţi publicate cu poezie contemporană, “Adevarata fericire/True happiness” şi  “cu Mercur in exil” si una în curs de editare. Este o poezie liberă, eliberată de constrângerile în care este inregimentat haiku-ul. Eu scriu la prima mână, ceea ce simt sau mă inspiră, cee ace mă doare sau mă fericeşte,  fără să ajustez textul pentru “a da bine”. Ori libertatea asta mie îmi face bine.

   Despre haiku, este evident că a devenit universal. Se scrie haiku în întreaga lume, pe toate meridianele şi continentele, în toate limbile. Este un mod de comunicare a culturilor şi nu este nimic rău în acest lucru atât timp cât fiecare îşi păstrează specificul ţării, al poporului respectiv. Importat de alte popoare, haiku-ul original nipon eu spun că îşi sporeşte strălucirea, împrumutând din patina limbii în care este scris şi a culturii neamului căruia îi aparţine autorul. Dn punctul meu de vedere, kaiku-ul scris în limba română, are o frumuseţe şi o expresivitate aparte.

Ai obținut premiul cu poemele de mai jos.Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat?

Aş numi 2 senryu-uri mai întâi:

masa rotunda-

se mânâncă între ei

câţiva cavaleri

(premiul III,  august 2016)

şi:

artă modernă-

singurii rămaşi tablou

vizitatorii

(premiul I,  ianuarie 2017)

Apoi printre primele mele premii la concursul organizat de Romanian Kukai. Pentru că sunt din perioada de început, îmi sunt cele mai dragi:

de mână în parc-

singurul nostru martor

luna de gheaţă

(premiul II, februarie 2009)

și

promoroacă-n vii-

amintirea vacanţei

dulce ca mustul

(premiul III, septembrie 2008)

Apoi haiku-uri la fotografie:

mama-n potecă

anevoie coborând -

azi poză-n album 

poem scris pentru expozitia foto-haiku, “Declic in silabe” sau:

testul pozitiv-

în sfârşit în grădină

primul ghiocel

tot haiku la fotografie:

sfârșit de toamnă

eternizând pe pânză

ultimul apus

şi haiku-ul de sine stătător din volumul “Stejarul cu flori de cireş/The chhery blssom oak tree”:

ziua Învierii -

în livada cu vișini

cucul cântă din  nou

 Am şi eu câteva premii obţinute, pentru haiku şi senryu….A fost o perioadă când am scris intens, apoi am făcut o pauză, acum de ceva vreme m-am reapucat de scris în acest gen, deși m-am apropiat mai mult de senryu, îl simt mai aproape de starea mea din acest moment.

Eu am plecat de mică de acasă la liceu, apoi facultate, tot timpul m-am aflat (şi mă aflu şi acum) departe de locurile natale. Pe de altă parte, părinţii mei s-au stins amândoi lăsând în sufletul meu un gol imens. Cele mai multe îşi au rădăcinile acolo, îşi au seva inspiraţională în pământul Băbuşii, cu gândul la Băbuşa, la mama şi tata, la dealurile şi pădurile de acolo, la cimitirul unde îmi sunt părinţii, bunicii, moşii şi strămoşii.Sub acele cruci mi-am îngropat o bună parte din mine care iese uneori la suprafaţă sub forma poeziei (poezie contemporană), haiku, pagini de jurnal sau schiţe ale unor povestiri. Odată cu aducerea pe lume a fiului meu Mihail-Dacian, trăirile pozitive au început să se dezmorţească, să împingă stratul gros, şi să iasă la suprafaţă asemeni unui ghiocel iubit de îngeri.

Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu, aparițiile în diverse publicații de specialitate?

Premiile normal că sunt motive de bucurie dar sunt şi ca nişte încurajări, motivări viitoate.Totuşi, de amintit şi faptul ca nu sunt în joc interese majore care să compromită  calitatea jurizării (deşi au mai fost unele cazuri, stiu că s-a făcut repede lumină şi curăţenie) ştiu că fiecare participant votează anonim lucrările din concurs fără să le cunoască autorul.  Aşadar, bucuria pe care mi-o produc aprecierile celorlalţi participanţi este importantă. Pe de altă parte,   este frumos şi interesant concursul în sine. Îmi plac concursurile, înfruntările culturale corecte. Normal că este frumos să  câştigi dar este frumos şi să îi cunoşti şi să îi apreciezi pe cei mai buni decât tine sau mai buni la un moment dat.

Ce reprezintă pentru tine participarea la  concursurile de haiku internaționale sau de pe Romanian Kukai?

Pentru mine a fost ca o școală, un curs de pregătire de neînlocuit.

Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală, activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

Nu ştiu ce să zic.  Cred că ar fi prea mult să spun că "mă încurcă" sau că, dimpotrivă,  mă ajută în vreun fel.Să spunem că  ar fi un liant care uneori funcţionează foarte bine între muncă și timpul liber sau timpul liber de peste zi (vorbesc  oricum din amintiri pentru ca acum arareori mai pot spune că am un pic de timp liber, ba chiar aş putea spune că îl smulg cu forţa de unde este, de unde nu este)….Oricum, au existat perioade în care am avut timp liber însă nu am reușit să scriu nici măcar un haiku (deși am încercat) dar şi momente de respiro foarte creative.Uneori am reuşit chiar să îmbin utilul cu plăcutul ca să zic aşa (adică serviciul cu scrisul). Am iniţiat şi  organizat la muzeul unde lucrez câteva ediţii ale evenimentului “Japonia departe-aproape de Bacău” şi sper să urmeze (la reîntoarcerea mea în activitate din concediul de creştere a copilului ) şi altele.

A fost un eveniment apreciat ca fiind de success, atractiv atât pentru cunoscători cât şi pentru publicul larg. În cadrul acestuia au avut loc dansuri japoneze, jocuri, expoziţii de foto-haiku (“Declic în silabe” organizată împreună cu haijinul Oana Gheorghe şi fotograful Broşu Constantin), concurs de haiku realizat cu acelasi prilej, lansări de carte, întâlniri îintre haijini, etc.

Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români și/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți/ însăți?

Foarte greu, pentru că sunt multe pe care mi-aş fi dorit să le fi putut scrie eu însumi…am mulţi autori care îmi plac şi sper să nu se supere nimeni însă, pentru că se cere, o să numesc câteva dintre ele, care îmi vin acum în minte:

vechea troiţă –

vântul i-aşează pe răni

petale de prun

(Cezar Florin Ciobîcă)

Amurg de toamnă-

În pânza de păianjen

Se zbate o frunză

(Dumitru Radu)

Deschizând o hartă

Petalele de cireş leagă

Europa şi Japonia.

(Eduard Ţară)

Precum şi:

O, nemilos, destin!

Sub coifu-acesta plin de glorie

Acuma cântă-un greier

(Coiful lui Sanemori/Laudă poetului Rika-Matsuo Basho)

Ce feţe mult schimbate!

Am văzut în ele bătrâneţea mea

Ca zemoşii iarna-toate

(Din nou în satul natal-Matsuo Basho)

Un poem de-al tău  la care ții cel mai mult.

Nu este cel mai bun însă, este printre primele scrise pentru care am luat şi premiu şi, din acest motive, îmi este drag:

promoroacă-n vii-

amintirea vacanţei

dulce ca mustul

(premiul 3, septembrie  2008)

Ai publicat vreo carte de haiku?/ Ce  proiecte ai pe viitor?

Da, până acum am publicat două cărţi de haiku: Stejarul cu flori de cires/The cherry blossom oak tree” si “Femeia bonsai” şi am apărut în câteva antologii de gen.

Pe lângă acestea, aşa cum spuneam, am publicat două cărţi cu poezie contemporantă. Acum lucrez la al treilea volum de același fel.

Odată cu revenirea mea în activitate, după concediul de creştere a copilului, intenţionez să reiau( printre alte proiecte) demersurile privind organizarea la Bacău, la Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” unde lucrez, a evenimentului “Japonia departe-aproape de Bacău”.

INTERVIURI RO KU (XXXVI) -- CFC cu CRISTINA AILOAEI

Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

Am început să scriu haiku acum aproximativ 6 ani in urmă. Am îndrăgit acest stil de creaţie cu totul nou pentru mine de când mi-a fost prezentat, apoi am început să scriu şi să particip la concursurile de haiku,unde am întâlnit oameni minunaţi. Un lucru extrem de important a fost să citesc mereu comentariile pe baza haiku-urilor câştigătoare, din care am învăţat multe şi am reuşit să privesc lucrurile în profunzime.

Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine regulile?

D-l profesor Cezar Florin Ciobîcă este cel care m-a îndrumat şi m-a susţinut constant. El este cel care mi-a prezentat prima dată haiku-ul, mi-a explicat regulile sale şi mi-a dat sfaturi  care m-au ajutat să mă apropii tot mai mult de această artă niponă. Sunt extrem de recunoscătoare că această persoană şi-a sacrificat de multe ori timpul pentru a mă face să înţeleg lucrurile şi să merg mai departe, să scot la suprafaţă eul creator.

Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

După cum am precizat la punctul 2, d-l Cezar Florin Ciobîcă a fost cel care m-a introdus în această lume a haiku-ul ,aşa că el a fost şi primul meu model şi mentor.M-a ghidat permanent,iar eu am încercat să dau tot ce era mai bun din mine şi să îl fac mândru.

Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

Ocazional scriu poezie modernă,pentru că acest gen îmi oferă o mare libertate de exprimare,facilitând modul în care eu îmi transpun stările şi sentimentele pentru ca ele să fie cât mai aproape de adevăr,deci să facă o legătură cu fiinţa umană,să o sensibilizeze,să o introducă în universul meu şi ea să vibreze după acordurile mele.Consider că lirica japoneză este mai aproape de adevărul creaţiei decât cea occidentală,dar aceasta este doar o părere personală.

Te-ai clasat destul de bine la unul din concursurile internaționale, Shiki Monthly Kukai cu poemul de mai jos. Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat/ cum  de ai reuşit să scrii un haiku atît de bun? 

Poemul meu favorit este:

lacul albastru-

tulburând cerul

cu pietricele

Am participat cu el la concursul Shiki Monthly Kukai unde nu a obţinut un premiu,dar s-a detaşat de alte haiku-uri.

Acest poem e inspirat din natură,dintr-un mediu foarte cunoscut mie şi m-a făcut să meditez asupra legăturii dintre planul cosmic şi terestru şi cum cele două se pot influenţa reciproc.

Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu, aparițiile în diverse publicații de specialitate?

Premiile din acest domeniu sunt foarte importante pentru mine,datorită faptului că îmi reamintesc permanent că munca şi strădania mea sunt apreciate şi recunoscute.

Ce reprezintă pentru tine participarea la  concursurile de haiku internaționale sau de pe Romanian Kukai?

Participarea la concursurile de haiku de pe RO KU este dovada faptului că am fost acceptată într-un grup în care mă simt bine şi cu care îmi place să colaborez.De asemenea,mă ajută să îmi cizelez stilul,prin observarea compoziţiilor celorlaţi şi analiza lor.

Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală, activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

Sunt elevă în ciclul superior al liceului pe specializarea matematică-informatică.Chiar dacă urmez un profil real,încerc să îmi fac timp şi pentru ceea ce contează în materie de spirit.

Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români și/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți/ însăți?

piciorul şubred-

în podul cu fân mai urcă

doar amintirile

(Claudia-Ramona Codău)

Ziua Eroilor-

pe vechiul câmp de luptă

doar maci sângerii

(Cezar Florin Ciobîcă)

după ploaie,

flori de castan şi-un ţînc

în aceeaşi băltoacă

(Dan Doman)

Ai publicat vreo carte/cărți de haiku?/ Ce  proiecte ai pe viitor?

Până acum nu am publicat vreo carte,însă dacă voi strânge suficiente haiku-uri această idee nu este exclusă.Am de gând să urmez o facultate,să îmi asigur un statut în societate şi să continui să scriu.

10 haiku de-ale tale pe care le consideri cele mai bune

bătrânul cireș - / păianjenu-și țese plasa / între două flori

secetă - / umbra calului bătrân / crăpată de tot

rafală de vânt - / păpușa goală îmbrăcată / de flori de cireș

stea căzătoare - / cerșetorul întinde / pălăria goală

ploaie de vară - / în cutia coldușului/ o broscuță

noapte pe plajă - / în castelul de nisip / numai țânțarii

aniversare - / bătrâna gârbovită / doar cu umbra ei

se umple încet / și carul bunicului - / prima zăpadă

pe la asfințit - / doi bătrâni pe prispă c-un / pepene verde


ploaie măruntă - / în fereastra vădanei /două flori uscate

Botoșani, iulie 2015