Primul concurs de haiku al muzeului memorial Yamadera Basho
Ghid pentru participanţi
1 Sînt acceptate doar poeme haiku de trei versuri scrise în limba engleză şi conţinînd un cuvînt sezonal. Firecare participant poate trimite pînă la două poeme. Nu e necesară traducerea în japoneză.
2 Jurizarea va fi realizată de Takeshi Iijima (Preşedinte al Asociaţiei de Studii Japoneze, Profesor Emerit la Universitatea Yamagata), Noboru Oba (Membru al Consiliului Directoral al Fundaţiei Culturale al oraşului Yamagata) şi un înalt membru al Consiliului Local al Educaţiei.
3 Două secţiuni:
(1)O secţiune pentru liceeni, studenţi şi adulţi
(2)O secţiune pentru elevi de gimnaziu
4 Modul de trimitere:
Pe o foaie de hîrtie A4 sau pe o carte postala se scriu numele, vîrsta, sexul, naţionalitatea, adresa şi numărul de telefon al participantului împreună cu poemul. Dacă participantul este elev la gimnaziu sau liceu, va include de asemenea numele şcolii sale.
5 Participarea este gratuită.
6 Termenul limită: Participările trebuie să aibă data poştei nu mai tîrziu de 12 iunie 2009.
7 Întrebările şi trimiterile trebuie să fie adresate către:
〒999-3301 The Yamadera Basho Memorial Museum 4223 Nanin Yamadera, Yamagata-shi, Yamagataken tel;023-695-2221
8 Premii acordate:
(1)Două premii în fiecare secţiune.
(2)5 menţiuni în fiecare secţiune.
9 Anunţarea rezultatelor jurizării:
Cîştigătorii premiilor vor fi anunţaţi anterior prin poştă şi vor fi rugaţi să participe la ceremonia de premiere a Primului Concurs de Haiku în Limba Engleză a Muzeului Memorial Yamadera Basho. Ceremonia de premiere va avea loc pe 12 iulie 2009, cu ocazia celei de a 52-a Convenţii Naţionale Yamadera Haiku.
(LICEUL TEORETIC ,,L. BLAGA” DIN CONSTANŢA, PARTENER ÎN PROIECTUL EDUCAŢIONAL INTERCULTURALITATE ROMÂNO–JAPONEZĂ)
Prof. drd. Anastasia Dumitru, Liceul Teoretic ,,L. Blaga” din Constanţa
Este deja o tradiţie ca Liceul Teoretic ,,L. Blaga” din Constanţa să găzduiască evenimente culturale. Numeroase personalităţi au fost invitate pentru a sărbători cartea şi scriitorul aşa cum i-ar fi plăcut patronului spiritual, lui L.Blaga.
De câţiva ani se derulează cercul literar Muguri, precum şi Proiectul Educaţional ,,Literatura şi alte arte”, cadru propice interrelaţionării disciplinelor de referinţă (literatură, desen, muzică, artă fotografică, artă dramatică) şi cunoaşterii valorilor autentice. Aşa au reuşit elevii liceului să dialogheze cu unii dintre scriitorii contemporani: Ovidiu Dunăreanu (redactor-şef al revistei Ex Ponto), Ana Ruse, Ion Machidon (Bucureşti, redactor-şef al revistei Amurg sentimental), Arthur Porumboiu, Marina Capbun (prof. univ. doctor), Guner Akmolla (redactor-şef al revistei Emel), Văceanu Aurica şi Radu Patrichi (redactori ai revistei Albatros). Toţi aceşti importanţi oameni de litere şi-au lansat cărţi şi au fost încântaţi să-i cunopască pe tinerii cititori.
(de la stînga la dreapta: Angela Ciucu, Corneliu Traian Atanasiu, Laura Văceanu, Radu Patrichi şi Anastasia Dumitru în holul Colegiului de Artă)
Liceul Blaga a încheiat parteneriate educaţionale cu Uniunea Scriitorilor, filiala Constanţa pentru înscrierea în Programul Naţional ,,Să ne cunoaştem scriitorii!” şi cu Societatea de Haiku pentru colaborarea la Proiectul de Parteneriat Cultural Internaţional cu Japonia, coordonator: Prof. Văceanu Aurica. Astfel, elevii au fost invitaţi la festivalul Primăvara poeţilor, apoi au desfăşurat o lecţie deschisă: Ziua mondială a poeziei în data de 21 martie, iniţiativă a profesoarei Anastasia Dumitru, când au fost invitaţi scriitorii: Guner Akmolla, Văceanu Aurica şi Radu Patrichi.
Recent, în perioada 22-29 mai au luat parte la Festivalul Internaţional de Haiku, având ca temă: Haikuul în contextul liricii universale. Evenimentul cultural se desfăşoară în parteneriat cu mai multe instituţii şi se înscrie în „Anul aniversar: 50 de ani de la reluarea relaţiilor diplomatice ROMÂNIA-JAPONIA” (sept. 1959- sept.2009). Scopul acestui proiect este promovarea speciilor lirice japoneze (haiku, haiga, haibun, renga/renku), ca şi origami, ikebana şi realizarea unui curs opţional.
Festivalul a debutat sâmbătă, 25 mai la Universitatea „Andrei Şaguna”, apoi în aceeaşi zi s-a desfăşurat un spectacol deosebit, la colegiul de Artă ,,Regina Maria”, un regal, un veritabil sincretism al artelor, cu intereferenţe lirice româno-japoneze, unde şi-au dat concursul timp de trei ore numeroşi artişti tineri. Festivalul a continuat duminică, dimineaţa, la Muzeul de artă, iar după-amiază la Universitatea ,,Spiru Haret”, unde s-au susţinut conferinţe, dezbateri, prezentări de carte etc. La aceste evenimente culturale au fost invitaţi scriitori nu numai din România (Iaşi, Bistriţa, Cluj, etc.), ci şi din Albania, Austria, Australia, Belgia, Bulgaria, Canada Croaţia, Germania, Franţa, India, Irlanda, Italia, Scoţia, Serbia, Sua, Suedia, Uk, Ungaria, din Rusia, (Irina Kogan, de la Universitatea din Samara, din Boston – SUA ( Zinovy Vayman).
Toţi participanţii au apreciat efortul constănţenilor de a se implica în organizarea unui eveniment de proporţii, având un real succes, chiar pe timp de criză.
În data de 27 mai 2009, membrii cercului Muguri de la Liceul Teoretic ,,L. Blaga” din Constanţa, coordonator Anastasia Dumitru, au fost fericiţi să aibă ca oaspeţi nu numai pe prof. Aurica Văceanu, Preşedintele Societăţii de Haiku, ci şi pe profesorul universitar Irina Kogan, din Rusia. Timp de două ore s-a dialogat în engleză despre importanţa lecturii şi a cunoaşterii unei limbi de circulaţie internaţională, despre haiku, despre tehnicile de scriere a acestui unic gen. Elevii au recitat poezii, au reuşit să traducă haikuurile studenţilor ruşi, în română, prin intermediul limbii engleze şi au dat dovadă de spirit creativ, scriind ei înşişi haikuuri plecând de la un vers oferit. Textele au fost apreciate de cei doi invitaţi.
La final, elevii ne-au mărturisit că este o experienţă unică, ,,este prima data când avem posibilitatea să vorbim engleza, deschis, la o masă rotundă, cu un vorbitor de altă limbă”, afirma Miruna Bancu. ,,Este încântător să ne putem înţelege şi să ne exprimăm gândurile firesc prin citirea propriilor haikuuri”, ne-a mărturisit Francisca Iancu, câştigătoarea premiului III, la concursul naţional de haiku. De altfel, o parte din creaţiile elevilor: Bădeliţa Maria, Tălmaciu Ioana, Munteanu Beatrice, Lăzărică Lavinia, Popa Adelina, Bârligea Simona, membri ai Cercului Muguri au fost publicate în revista Albatros, revistă a Societăţii de Haiku.
(Anastasia între muguri)
Suntem singuri că aceste evenimente culturale transdisciplinare şi multilingvistice îi fascinează pe elevi şi reprezintă un cadru propice dezvoltării capacităţii de cunoaştere multietnică şi de comunicare prin întelegerea fenomenului de diversitate lingvistică. De asemenea, dezvoltă gustul estetic al elevilor, plăcerea de a citi, stimulează gândirea critică pin receptarea nu numai a literaturii şi a artelor, ci şi a valorilor autentice, în general, pentru integrarea culturii autohtone în circuitul valorilor naţionale şi universale.
distribuée gratuitement par l’Association pour la promotion du haïku
Cu permisiunea lui Dominique Chipot, căruia îi mulţumesc şi pe această cale, am reprodus un text din numărul 21 al revistei franceze „Ploc¡”care propune o selecţie de haiku-uri preluate din revista japoneză Ashibi (Azalee). Am rugat-o pe Ramona Ţăranu, masterand al Facultăţii de Limbă şi literatură japoneză din cadrul Universităţii Bucureşti, să traducă haiku-urile cuvânt cu cuvânt şi apoi am realizat „punerea în formă”.
Când nu am avut de ales, am preferat să depăşesc numărul prescris de silabe pentru a mă apropia mai mult de sensul iniţial; nici o altă alternativă când eşti copleşit de o limbă ca japoneza, în care, cu puţine silabe, câţiva kanji, poţi spune atât de multe. Traducerea franceză, datorată lui Kemmoku Makoto, adaptată în franceză de acesta şi de Dominique Chipot, mi-a rămas necunoscută, deoarece nu doream să fiu influenţată de ea; am copiat-o ulterior pentru a oferi cititorilor români şi o altă variantă.
Manuela Miga
Hito wa mina
kanashimi oeri
kari wataru
Fujiwara Takao
hito wa – oamenii
mina – toţi, cu toţii
kanashimi – tristeţea
oeru – a putea îndura, a putea duce
kari – gâşte sălbatice
wataru – a trece
oamenii
îşi duc cu ei tristeţea –
gâştele sălbatice trec
Chacun porte
sa tristesse –
Des oies sauvages dans le ciel
Hi kagerishi
toki kokū yori
hō ochiba
Negishi Yoshio
hi – soarele, ziua
kagerishi – a se umbri, a se lăsa o umbră peste
hi kagerishi – lumina soarelui se umbreşte şi dispare – seara, asfinţitul trimite cu gândul la toamnă.
toki – timp, când
kokū – spaţiu gol, cerul gol; vid, nimic, gol.
yori – decât; decât... mai degrabă... (utilizat în comparaţia dintre doi termeni, indică preferinţa pentru al doilea termen, cel de după yori)
hō – (1) arborele de magnolie, (2) simplu, banal, docil
ochiba – frunze ce cad, frunze căzute
la asfinţit
decât cerul gol, prefer
frunzele căzute ale magnoliei
A l’instant où le ciel s’obscurcit
Une feuille de magnolia
tombe du vide
Mou ashi ga
bō ni nattaru
kakashi kana
Nonaka Ryōsuke
mou – deja
ashi ga – picioarele
bō(băţ) ni nattaru (de la verbul naru „a deveni”) - au devenit beţe
kakashi – sperietoare de ciori (asociată deopotrivă ideii de solitudine, dar şi ideii de persoană care îndeplineşte un rol decorativ, simbolic, fără a exercita putere de facto, fără a avea vreun cuvânt de spus)
kana – particulă exclamativă, emfatică, cu rol de kireji
deja picioarele
mi-au devenit beţe –
sperietoare sunt!
Les jambes de l’épouvantail
redeviennent déjà
deux bâtons
Tenchi ni mo
aun no kokyū
kaeri bana
Nishikawa Oriko
tenchi – cerul şi pământul, natura→tenchi ni mo – şi în natură
aun no kokyū– armonia a două forţe ce lucrează împreună, completându-se
kaeri bana – flori care înfloresc din nou, neţinând cont de anotimp (asociate iernii)
cerul şi pământul
în armonie – iarna,
flori înflorind
Ciel et terre
en parfait accord –
Fleurs d’arrière-saison
Ōgiku kogiku
agetsurau naku
kisou naku
Kimura Kazashi
ōgiku – crizantemă mare
kogiku – crinzantemă mică
agetsurau naku – fără a critica, a nu reproşa
kisou naku – a nu concura, a nu intra în competiţie
mica şi marea crizantemă
nu se critică,
nu concurează între ele
Grands ou petits
les chrysanthèmes
ne rivalisent pas
Manten no hoshi
no kōshin
mogari bue
Nakamura Fusako
manten – tot cerul
hoshi – stele
kōshin – corespondenţă, schimb de mesaje
mogaribue – vântul de iarnă fluierând printr-un gard de bambus
pe cer, stelele îşi vorbesc –
vântul iernii fluierând
prin gardul de bambus
D’innombrables étoiles
communiquent entre elles –
Le souffle fort du vent du nord dans la haie morte
Kōraku no
yūbe akari ni
zazendō
Tokuda Chizuko
kōraku – frunzele galbene ce cad
yūbe akari – luminile aprinse în amurg
→kōraku no yūbe akari – luminile (galbene ca frunzele) aprinse în amurg
ni – şi(indică asocierea, adeseori prin contrast, a doi termeni)
zazendō – încăpere pentru meditaţia călugărilor într-un templu zen (în care individul este singur în întuneric)
galbene, în amurg
frunze cad şi lumini se-aprind–
zazendō
Dans la clarté du soir
le jaune des feuilles mortes
la salle d’exercice de zazen
Takegari ya
kiri no mukou mo
hito no koe
Fujino Tsutomu
takegari – la cules de ciuperci (fiind o operaţiune făcută de obicei în grup, evocă veselia participanţilor) → toamnă
kiri – ceaţă(cu trimitere la singurătate şi confuzie) → toamnă
mukou – dincolo de
mo – chiar şi
hito no koe – vocea unui om, voci omeneşti
la cules ciuperci –
şi de dincolo de ceaţă
vocile oamenilor
Cueillette des champignons –
On peut entendre des voix d’hommes
au-delà du brouillard
Kuresomete
kotsu to kurekeri
shika no koe
Ishida Atsuko
kuresomeru – a începe să se întunece, a începe să se sfârşească
kotsuto – într-o clipă, dintr-o dată
kurekeri – s-a întunecat de-a binelea, s-a sfârşit
shika no koe – glasul unei căprioare (asociată toamnei, pe de o parte, iar pe de altă parte – glasul reprezintă chemarea celui iubit; prin urmare, este simultan o poezie despre adâncirea toamnei şi despre o poveste de dragoste care s-a sfârşit)
De fapt, titlul complet ar fi Parfumul amar al pelinului verde şi îi aparţine lui George Macovescu (fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor, 1977-1981), fiind pus în fruntea unei cărţi de amintiri, apărută acum un sfert de veac.
Trecînd la concursul lunii mai, am remarcat multe poeme interesante – unele mai pot fi rescrise, desigur -, dar în comparaţie cu tema anterioară, cuc, sau cu tema păcăleală a concursului de senryu se simte o creştere evidentă a numărului de poeme reuşite.
Renunţînd la tentaţia mea de a discuta şi de a propune îmbunătăţiri (poemele 17, 32, 11) şi peste comentariul altor cîtorva haiku-uri şi senryu-uri interesante (1, 8, 14, 18, 21, 30,40, 44, 45), voi comenta doar două haiku-uri.
24
Tainic pelinul
argintează fereastra
în noaptea de mai
O imagine nocturnă liniştită, dar plină de mister, în care pelinul nu e perceput prin calităţile sale aromatice (olfactive, gustative sau terapeutice), ci prin cele vizuale, luna accentuînd la maximul culoarea gri a plantei. Frunzele argintii ale pelinului umplu tot spaţiul nocturn, în care haiku-ul deschide doar o fereastră, invitîndu-te să-ţi imaginezi ce se întîmplă dincolo de ea.
Am şi eu un poem asemănător ca atmosferă (de fapt, o legătură dintr-un poem rengay), cu un spaţiu ireal creat de lună pe o coastă de munte:
ierburi argintii—
urc între mestecenii
luminaţi de lună
9
Vînt de cîmpie—
luntrea nopţii umplută
cu pelin verde
Japonezii admit mai uşor ca europenii şi americanii prezenţa unor metafore în haiku, iar imaginea luntrea nopţii e atît de bine integrată în poem, încît o discuţie despre metaforă nu cred că-şi are rostul aici.
Arhaismul (şi cuvîntul poetic) luntre conferă farmec haiku-ului, expresia luntrea nopţii fiind, de fapt, pivotul poemului, şi nu cea tematică, pelin verde.
Haiku-ul te introduce în atmosfera vechiului Bărăgan, pierdută azi, şi simţi mirosul de pelin al vîntului, deşi autoarea sau autorul nu îl numeşte direct. Citind poemul, nu poţi să nu te gîndeşti la luntrea lui Caron (oare pelinul evocă moartea? – vezi haiku-ul 18 şi alte poeme în stil apusean; oricum, alcaloizii conţinuţi de plantă sînt toxici şi, în cantităţi mari, pot provoca moartea). Luntraşul Caron plutind în noapte şi adunînd sufletele morţilor din cîmpia tracă, într-o barcă umplută cu pelin...
Prin asociaţie de idei, mi-am adus aminte şi de poemul lui Hadrian “Animula vagula, blandula…” (Suflet mic, suflet blînd şi călător, tovarăş al trupului meu care te-a găzduit, vei coborî pe meleagurile livide, aspre, pustii, unde nu vei mai fi jucăuş precum obişnuiai odinioară.)
Dar deja ne-am îndepărtat de temele concursului lunii mai, pelin şi Armindeni.
Manuela Miga
9
vânt de câmpie -
luntrea nopţii umplută
cu pelin verde
Frumos poem liric; "luntrea nopţii" nu face parte dintre figurile de stil acceptate îndeobşte în haiku. Dacă am înţeles bine unde voia să ne poarte autorul, îi propun:
aroma pelinului
ameţind luna
24
tainic pelinul
argintează fereastra
în noaptea de mai
Precizarea lunii mai nu aduce nimic în plus; nici "tainic" nu mi se pare justificat, avem deja noaptea şi potrivita argintare adusă de lumina lunii.
29
zi de armindeni -
ca să-mi îndulcesc viaţa
beau vin cu pelin
Senryu mizând inteligent pe contrastul pelin/îndulcesc.
31
Păsări în alai-
pe strada cu armindeni
bunicul mai tânăr
Cel mai reuşit poem, din păcate - singurul. Cred că se face aluzie la un obicei pe care nu-l cunosc - defilarea unor personaje ce întruchipează păsări - şi la efectul pe care îl au asupra bunicului, pelinului atribuindu-se şi virtutea de a întineri, ori poate amintirea unui trecut fericit... Ar fi cu folos ca autorul să ne împărtăşească detalii. Oricum, a reuşit să mă emoţioneze, deoarece chiar a avut ceva de spus, nu doar a alăturat cunoştinţe despre Armindeni ori desspre virtuţile tămăduitoare ale pelinului. Îi răspund:
aşteptând toamna
beau din absintul cel nou
cu Artemiza
(Denumirea latină a pelinului este Artemisia absintium şi m-am jucat cu cele două cuvinte. Sper că nu vă veţi gândi că "toamna" e kigo, ci veţi înţelege că autorul, evident un exponent al boemei care apreciază pelinul în altă licoare decât vinul, sâcâit de căldură, se gândeşte s-o ţină tot într-o beţie până ce vremea devine tolerabilă.)
Una calda, una rece:
pelin pe rană -
neatins a rămas
patul mirilor
43
tremurând în iaz
umbra primul nufăr -
zori de Armindeni
Iată o scriitură care te prinde, dar, la o lectură mai atentă, transpare meşteşugita folosire a unor clişee de succes: umbra tremurând şi primul... (alteori ultimul...). Înflorirea primului nufăr nu-mi pare legată de Armindeni, care devine doar cuvântul ce trebuia lipit.
46
începutul crizei -
la mare căutare
pelinul cel nou
Un senryu de actualitate, detaşat, amar.
Corneliu Traian Atanasiu
30
mama bolnavă -
umbra uliului mişcând
fire de pelin
Este poemul care mi se pare cel mai suprinzător şi totodată cel mai ferm aşezat pe muchia subţire dintre realitatea aspră şi irealitatea imediată. Mama este întruchiparea grijii şi a îngrijorării într-un orizont al satului care îşi este suficient sieşi. Nici bolnavă (la ţară neputinţa bolii este aproape o ruşine) nu scapă de griji şi acestea sînt tot cele banale şi prozaice: în vis, în delir i se înfăţişează, ameninţîndu-i ograda şi avutul, o umbră de pasăre răpitoare care face să tremure chiar şi pelinul – seismograful vieţii ei amare.
14
casa bunicii -
a năpădit pelinul
vechea cărare
O mică bijuterie a regretului şi a nostalgiei în care pelinul umple nu doar locul şi atmosfera (cu mireasma lui), ci şi sufletul cititorului cu o amărăciune simbolică de nestăvilit. Remarcabile, în contextul cuvintelor simple şi nepretenţioase, “năpădit” şi “cărare”, şi ele grele de înţeles şi gata să fie biruite de uitare, precum casa bunicii.
45
Plouă peste sat –
prin gardul dărăpănat
creşte pelinul
Şi aici două cuvinte par să se îngîne şi să rimeze semantic, susţinînd simbolic poemul. Gardul “dărăpănat” şi “pelinul” sînt invers proporţionale şi totuşi strîns împletite (“prin”). Ploaia care face ca vegetaţia să se înalţe şi să rodească, macină mereu satul. Unde totul se dărîmă încet dar neîncetat, creşte doar pelinul. Şi amarul.
24
Tainic pelinul
argintează fereastra
în noaptea de mai
Există în poem un mod eliptic de a invoca luna. Pelinul, cu tot verdele lui pal, n-ar putea “arginta” fereastra fără complicitatea tacită a lunii de mai. Ce este însă aici tainic? Amărăciunea. Îndulcită însă de farmecul nopţii. Topită oarecum în atmosfera plină de magie. Pentru mine, "noaptea de mai" este mai curînd o trimitere livrescă la Macedonski sau Şt. O. Iosif.
42
revărsat de zori -
sub arminden Joiana
fată un viţel
Mi s-a părut foarte nimerită această deturnare a cadrului sărbătoresc către o faptă profană. Joiana ridică festivismul dulceag la rang de ritual veritabil. Viţelul nou născut rimează mult mai bine cu începutul impetuos şi fast al primăverii.
Ceea ce am apreciat la poemle comentate a fost felul simplu şi direct în care apelează la simbolul pelinului sau armindenului fără a se pierde în clişee răsuflate.
