Concurs de haiku

Colindând pe internet, am găsit următorul anunţ:

Grupul de haiku « Haiku-Québec » în colaborare cu Societatea prietenilor Grădinii Van den Hende din Québec organizează un concurs de haiku-uri despre Grădina botanică Roger Van den Hende. Această minunată grădină (grupând plantele pe familii) este situată în campusul celui mai frumos oraş universitar francofon din America, Universitatea Laval.

Pe cei sau cele care vizitează Québec-ul în acest an al celei de a 400-a aniversare a fondării, îi provocăm să revină în Grădina Van den Hende şi să participe la concurs.

Haiku-urile reţinute vor fi publicate într-un pliant care va apărea în primăvara anului 2009.

Data limită pentru trimiterea haiku-urilor este
15 noiembrie 2008. Cel mult 10 haiku-uri trebuie trimise prin poştă sau e-mail la Société des amis du Jardin Van den Hende pe adresa de mai jos, menţionând pe plic «Concours haïkus».

Haiku-urile pot fi trimise în engleză sau în franceză.

Câştigătorii concursului, în afară de publicarea haiku-urilor, vor primi un exemplar al publicaţiei împreună cu un ghid al Grădinii. Toate regulile se găsesc pe site-ul Société des amis du Jardin Van den Hende.

Adresa de e-mail : amisjardin@fsaa.ulaval.ca
Site internet : www.jardin.ulaval.ca/amis/societe.htm
Telefon : 418 656 3410
Fax : 418 656 7871
Adresa : La Société des amis du Jardin Van den Hende Pavillon de l'Envirotron (local 1246)
Université Laval
2480, boul. Hochelaga
Québec (Qc) G1V 0A6

Pentru informaţii despre Grădină, vizitaţi site-ul http://www.jardin.ulaval.ca/

LUPTA CU DESTINUL

Vasile MOLDOVAN

Atunci când l-am cunoscut, în primăvara anului 1990, FLORIN VSILIU era o fiinţă de o mare delicateţe sufletească, dar şi de o fraglilitate fizică, ce se vedea cu ochiul liber. Era aidoma unui hermit slăbit parcă de post şi rugăciune. Dar, în ciuda trupului firav era de o vioiciune ieşită din comun. Aidoma argintului viu se afla într-o continuă mişcare, în permanentă agitaţie. Nu cunoştea odihna. Fundase revista HAIKU, prestigioasă publicaţie, care apare şi azi. Apoi întemeiase SOCIETATEA ROMÂNĂ DE HAIKU, una din primele de acest gen din Europa şi EDITURA HAIKU. În aceeaşi perioadă se deplasa dintr-un capăt în altul al ţării, ca să prezinte conferinţe de niponologie sau despre calitatea produselor, domeniu în care era expert, la universităţile din Bucureşti, Drobeta Turnu-Severin, Oradea, Iaşi, Botoşani. În condiţiile în care nemiloasa boală a lumii contemporane, cancerul, începea să-şi facă, în mod dureros, simţită prezenţa.

Până în 1989, în afara numeroaselor volume scrise în colaborare, a publicat doar trei cărţi proprii. De atunci, tocmai de atunci când începuse lupta cu destinul a publicat în medie câte trei volume pe an, majoritatea de sau despre poezia de inspiraţie niponă. Pe acest tărâm, el nu a fost doar pionier, ci, am putea spune chiar martir, ţinând seama şi de suferinţa fizică intrată pe un drum ascendent şi, din păcate, ireversibil, cât şi de greutăţile fără seamăn întâmpinate la tot pasul în publicarea cărţilor proprii şi ale altor poeţi de haiku.

Ne povestea celor din CENACLUL DE HAIKU creat şi condus de el, şi care azi îi poartă numele, că fusese operat de cancer. Mulţi nu l-au crezut văzând de câtă forţă dispune şi de câtă pasiune şi energie pune în tot ceea ce face.

În ultima parte a vieţii, lupta cu destinul a cunoscut momente dramatice.
După aproape un deceniu de la prima intervenţie chirurgicală trebuia să o efectueze pe a doua. Şi- a amânat cât a putut operaţia, deoarece, între timp, ceea care i-a fost o viaţă alături şi care l-a ajutat să-şi ducă la bun sfârşit îndrăzneţele proiecte profesionale şi literare, LUCIA VASILIU, s-a îmbolnăvit de o maladie necruţătoare, invalidantă. I-a stat la căpătâi de veghe, nenumărate nopţi, alinându-i, pe cât s-a putut, suferinţa şi prelungindu-i zilele.

Şi după înmormântarea soţiei şi efectuarea celei de a doua operaţii, când durerea şi slăbiciunea nu cunoşteau margini, a continuat să lucreze, cu o voinţă ieşită din comun. În anul 2001, în condiţiile în care a făcut naveta între Bucureşti şi Piatra –Neamţ, oraşul eternităţii sale, a publicat, în mai puţin de opt luni, patru cărţi. Simţind că i se sfârşesc puterile, la cea mai de pe urmă carte, a cerut sprijinul semnatarului acestor rânduri. Aşa a apărut cântecul său de lebădă, volumul de eseuri „Poemul într-un vers”.

Am scris aceste rânfduri « spre neuitare, întru spirit şi adevăr”. Sunt exact cuvintele regretatului FLORIN VASLIU, de la a cărui trecere în nefiinţă se împlinesc 7 ani, cuvinte pe care le-a inclus în ultima sa dedicaţie, aşternute cu o mână tremurândă, pe pagina de gardă a celei de pe urmă cărţi.

Nu v-am uitat maestre, nici eu , nici ceilalţi, care şi-au făcut la şcoala domniei voastre ucenicia. Cum să vă uităm, când aţi lăsat posterităţii un “pogon de flori”, poemele haiku, haibun, haiga, renku şi tanka ale ucenicilor dv., ‘flori” pe care le-aţi cultivat, plivit şi pus în lumină, până în cea din urmă clipă a vieţii ? Pentru această moştenire aţi dobândit în sufletele noastre neuitarea.

DUMNEZEU SĂ VĂ ODIHNEASCĂ ÎN PACE!

Florin Vasiliu, şapte ani de la dispariţie

In memoriam

Florin Vasiliu, şapte ani de la dispariţie

(februarie 1928-septembrie 2001)

Valer Ţicu

A depune o floare în amintirea celui ce a fost Florin Vasiliu, un veritabil iniţiator şi mentor al celor ce au descoperit şi îndrăgit poezia de sorginte niponă, nu este doar un act de pioşenie ci, în acelaşi timp, şi un exerciţiu de admiraţie pentru o existenţă dedicată, mai ales în ultimii ani de viaţă, cu trup şi suflet, acestei forme de poezie. Fireşte, au fost şi alţii înaintea lui, poeţi şi scriitori români de seamă, care au adus din îndepărtata Japonie poezia acesteia, începând din secolul XIX, pentru care avem toată admiraţia noastră.. Florin Vasiliu însă, contemporan cu noi, a reuşit, timp de 12 ani, începând din 1990 şi până în 2001, să popularizeze poezia niponă în România la un nivel superior (haiku, tanka, renga, haibun, haiga etc.) în condiţiile existenţei unei critici literare încă nepregătite din punct de vedere teoretic în acest domeniu.

Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, a înfiinţat Societatea Română de Haiku, Revista de interferenţe culturale româno-japoneze HAIKU şi Editura Haiku în care au fost publicate primele plachete şi volume de versuri ale poeţilor români de haiku şi a publicat trei antologii de haiku importante ale poeţilor români.

Lista studiilor şi traducerilor sale din poezia niponă publicate este impresionantă, la fel şi lista cu propriile cărţi de poeme publicate. Florin Vasiliu a călătorit în Japonia şi a cunoscut spiritualitatea orientală la ea acasă, iar prelegeile sale despre poezia japoneză, de o ţinută universitară, erau ascultate cu interes atât la Bucureşti cât şi la Iaşi, Oradea sau în alte localităţi din ţară. Nu putem decât să regretăm faptul că nu i s-a putut crea o catedră universitară pe care credem că ar fi onorat-o cu brio în faţa studenţilor.

În cenaclul din Bucureşti al Societăţii Române de Haiku ne arăta deseori că aparenta simplitate a poemului haiku este înşelătoare şi ne-a impus o abordare corectă a acestei forme scurte de poezie, solicitând o bună pregătire a participanţilor şi impunând o exigenţă deosebită pentru cuvântul scris. Poate din aceste motiv a generat şi unele antipatii. Mulţi nu ştiu că ultimii ani ai existenţei sale, chiar starea sa psihică, au fost influenţate nemilos de boala soţiei şi de decesul acesteia, apoi şi de boala sa. Regreta uneori că a fost inginer şi nu a făcut în tinereţe studii umaniste care i-ar fi permis cunoaşterea mai aprofundată a literaturii, dar a studiat literatura orientală cu o tenacitate rar întâlnită la alţii. Printre realizările sale importante amintim traducerea poemelor lui Matsuo Basho, un eseu remarcabil dedicat acestuia (Basho-sfântul haiku-ului), traducerea în română a poetului Sono Uchida, dar şi organizarea comemorării tricentenarului Basho în România. Totodată a readus în preocupările sale poemul într-un vers al lui Ion Pilat, situându-l alături de poezia scurtă japoneză.

A fost un privilegiu că l-am cunoscut pe Florin Vasiliu şi am colaborat cu el în cenaclul şi revista HAIKU.

Înainte de a încheia acest “in memoriam” vreau să reamintesc un haiku de-al său, ca o strângere de mână, ca un „la revedere” spus înainte de plecarea în necunoscut:

Arde-n foc un pai.

Dincolo, după moarte

ne-om întâlni iar

*

Corneliu Traian Atanasiu

Astăzi se împlinesc 7 ani de la dispariţia celei mai remarcabile dintre personalităţile care au contribuit la introducerea liricii nipone în România. Florin Vasiliu a realizat un adevărat program de implementare a haiku-ului în România, înţelegînd că pentru asta este nevoie în primul rind de crearea unei comunităţi a celor care scriu poezie de sorginte japoneză în limba română. A fost un personaj ambiţios şi controversat, dar a rămas, ca organizator, cel mai întreprinzător şi mai insistent dintre cei care au stimulat activitatea autorilor de haiku.

S-a născut în 1929 în judeţul Botoşani, a absolvit în 1951 Facultatea de Chimie Industrială la Institutul Politehnic din Iaşi şi a profesat meseria de inginer chimist. A lucrat 5 ani în producţie, 8 ani în cercetare, 2 în proiectare, 2 în activitatea de sinteză şi 27 în controlul calităţii produselor, în sistemul apărării naţionale. După pensionarea din 1989, şi-a continuat activitatea la mai multe universtităţi particulare din ţară, ocupîndu-se de domenii extrem de variate, de la ingineria calităţii şi management general la statistică, istoria literaturii japoneze şi paradoxism. În toate aceste domenii şi-a încercat şi condeiul publicînd mai mult de zece volume pe teme diverse, singur şi în colaborare.

În anii ’60 face parte dintr-o delegaţie română prezentă mai multe luni în Japonia pentru a stabili contacte economice şi tehnice. Face o pasiune pentru ţara vizitată şi va scrie, începînd din 1980, mai multe cărţi despre istoria şi cultura acestei ţări: Pe meridianul Yamato, De la Pearl Harbour la Hiroshima, Japonia nescunoscută. Se orientează apoi spre poezia japoneză şi publică în 1989, în colaborare cu Brînduşa Steiciuc, prima carte teoretică despre haiku: Interferenţe lirice – Constelaţia Haiku. Este un moment de referinţă în România pentru că ceea ce se scrisese pînă la acea dată pe aceată temă erau doar cîteva pagini de prezentare ce însoţeau antologiile de poezie niponă publicate de Ion Acsan şi Dan Constantinescu.

Din 1990, Florin Vasiliu desfăşoară un amplu program de iniţiere în poezia niponă şi de organizare a cadrului instituţional care să susţină această iniţiativă. Mai întîi înfiinţează o revistă dedicată poeziei nipone în martie 1990, revista Haiku, subintitulată revista de interferenţe culturale româno-japoneze. În vara aceluiaşi an, a înfiinţat în Bucureşti, ca un sprijin pentru revistă, primul cenaclu de haiku din ţară, cenaclu care azi îi poartă numele. În afara obişnuitelor întîlniri în care se citea şi comenta poezie de factură niponă, Vasiliu ţinea şi prelegeri despre această poezie şi, după cum îşi aduc aminte cei ce au frecventat cenaclul de la începuturile lui, veritabile lecţii despre cum se scrie un haiku autentic.

Ca urmare a formării acelui prim nucleu, un an mai tîrziu, împreună cu un grup de membri ai cenaclului, Vasile Smărăndescu, Ion Acsan, Dumitru D. Ifrim, Emil Burlacu, Ţicu Valer, Mioara Gheorghe, Vasile Moldovan şi alţii, fondează Societatea Română de Haiku, asociaţie nonprofit cu personalitate juridică, afiliată ulterior la Haiku International Association din Tokyo. Atragerea unor poeţi convertiţi la haiku şi a altor membri care nu aveau habar pînă atunci de aşa ceva, activitatea lor în cadrul cenaclului au făcut să apară o serie de autori care aveau nevoie de un cadru publicistic mai amplu decît revista cu apariţie de două ori pe an.

De aceea, Florin Vasiliu se hotărăşte să înfiinţeze şi o editură, pe care o numeşte tot Haiku şi care va publica pînă la moartea sa, în 2001, un număr impresionant de volume despre poezia de sorginte japoneză, antologii ale autorilor cenaclului şi ale autorilor români, volume de autor de haiku, tanka, poeme într-un vers, poeme în lanţ.

Dincolo de activitatea în interiorul comunităţii iubitorilor de haiku, Florin Vasiliu a încercat să promoveze poezia niponă şi pe alte căi. Astfel, a sustinut 107 conferinţe, a acordat 18 interviuri, în special unor posturi de radio româneşti, şi a scris 18 prefeţe sau studii introductive la cărţile de haiku ale autorilor români. Activitatea lui în toate aceste domenii a fost încununată cu mai multe premii româneşti şi internaţionale.

PALATUL FERMECAT – antologia poemului românesc în proză (I)

Pentru cei care s-au obişnuit cu internetul, nu mai este un secret că aici pot găsi rapid, comod, ieftin informaţia de care au nevoie pentru cele mai diverse preocupări. Şi, de multe ori, această informaţie este şi una de calitate. Dar asta depinde de competenţa, buna intenţie şi organizare a celor ce asigură resursele.

ROMANIAN KUKAI şi-a propus, printre altele, şi să pună la dispoziţia celor interesaţi cît mai multă informaţie legată de lirica niponă. După o primă perioadă în care informaţia a fost prezentă doar pe site-ul cu care am pornit, am demarat o acţiune de diversificare şi multiplicare a site-urilor existente. Astfel, am făcut cîteva site-uri care au fost puse la dispoziţia unora dintre cei care am considerat că, deşi aveau nevoie de spaţiu virtual, nu ştiau încă să şi-l creeze, să-l utilizeze şi administreze. Astfel au apărut Crizantema, MANUELA MIGA - HAIKUDO, ORION REDIVIVUS şi seria celor şase numere MICUL ORION. De asemenea, am găsit posibilitatea de găzduire online a unor fişiere tip carte pe un site generos – calaméo – unde am înfiinţat BIBLIOTECA ROMANIAN KUKAI. Actualmente, biblioteca pune la dispoziţia doritorilor 6 antologii, 10 plachete de autor şi alte materiale utile comunităţii celor ce iubesc lirica niponă.

Site-ul de faţă este dedicat prezentării celei de a XV-a ediţii a Colocviului Naţional de Lirică Niponă. El vrea însă să deschidă şi un drum al cărui început să fie acest eveniment. Cum am spus, în afara comunicărilor expuse la colocviu, spaţiul rămîne deschis tuturor celor care, ulterior, vor să aduge contribuţiile lor la cunoaşterea şi înţelegerea haibunului, la comentarea şi ghidarea celor ce vor să-l abordeze. Şi, în mod firesc, va deveni şi un loc unde periodic vor fi publicate haibunuri selectate de un editor competent.

Deschid seria contribuţiilor extra-colocviu cu această prezentare a volumului PALATUL FERMECAT – antologia poemului românesc în proză, antologie îngrijită şi prefaţată de Mihai Zamfir.

*

Corneliu Traian Atanasiu

Titlul volumului este acela al unuia din poemele în proză scrise de Alexandru Macedonski, poate cel mai important reprezentant al genului la noi.

Prefaţa lui Mihai Zamfir poate părea, prin stilul său academic, greoaie şi dificilă celor neobişnuiţi cu limbajul tehnic al filologilor. Totuşi, ea reuşeşte să facă, în mod tranşant şi limpede, dinstincţiile necesare între proza curentă şi cea poetică, precum şi între poezie şi poemul în proză, care reprezintă, pentru autor, nu un gen ambiguu şi lipsit de personalitate, ci un concentrat al aspiraţiilor lirice ale unuia din registrele prozei dintotdeauna.

Pentru Mihai Zamfir, evoluţia prozei poetice către poemul în proză reprezintă o veritabilă aventură spirituală, iar specia literară rezultată la finalul ei, în pofida unor clişee de gîndire şi clişee critice care ţin să-l bagatelizeze, se dovedeşte una legitimă şi viabilă. Iar pentru literatura română, „din specie colaterală şi din curiozitate experimentală, (atunci, la apariţia sa, n.m.) poemul în proză devine în cîţiva ani o specie pilot, un simptom al europenizării.”

Demontînd locurile comune care denigrează poemul în proză şi-l consideră doar un accident tranzitoriu, o frondă sau un capriciu de moment al boemei saturate de versificaţia perfectă deja depăşită, ca şi de trenarea peste limite a romantismului epuizat, dar şi pe acelea care îl consideră o poezie eşuată, care, din incapacitatea de a realiza exigenţele poeziei se refugiază în proză, fiind doar un simptom al disoluţiei literare care produce excrescenţe bizare, Mihai Zamfir consideră că, poemul în proză apare într-un moment de criză al literaturii europene, marcînd însă un „punct de cotitură” într-o evoluţie imprevizibilă.

Poemul în proză, departe de a fi doar un hibrid accidental al coliziunii dintre proză şi poezie, este rodul final al evoluţiei unuia dintre registrele prozei dintotdeauna. Şi anume, al aceluia „înalt, destinat exprimării monumentale (în terminologia lui Zumthor), registru apt pentru subiectele sublime şi excepţionale”. Registrul „curent este destinat să exprime realităţile diurne, faptice şi tranzitorii”, fiind acela al narativului, descriptivului, epicului, în timp ce genul înalt al prozei este preocupat, cel puţin la început, mai mult de ritm şi cadenţă, de armonia şi ornarea frazei, de o proză artistică. În cele din urmă, poemul în proză „nu reprezintă decît concentrarea – în rigorile unei specii literare bine determinate – a pornirii universale spre găsirea unui registru înalt. Prin urmare, nu un contact accidental dintre poezie şi proză, ci rezultat ultim al unei evoluţii milenare.”

Aspiraţia către o proză înaltă, artistică include treptat nu doar preocupări pentru cuvîntul în sine, pentru stil şi ornare (proza înflorită şi cadenţa oratorică), ci şi pentru o infuzie masivă de lirism a frazei, a temelor, a subiectelor. Astfel încît, cînd pe la 1800, proza poetică se impune ca un deziderat major în proza vremii, „Madame de Staël declara ritos că les plus grand poètes ont ètè des prosateurs.”

Momentul care marchează naşterea poemului în proză ca o nouă specie literară este apariţia, în 1862, a volumului lui Baudelaire Petits poèmes en prose (retipărit drept Spleen de Paris). În prefaţa volumului, printr-o întrebare retorică, poetul dă şi o primă definiţie a poemului în proză: „Care dintre noi n-a visat, în zilele sale de ambiţie, miracolul unei proze muzicale, fără ritm şi rimă, îndeajuns de suplă şi de sacadată pentru a se adapta mişcărilor lirice ale inimii?”

Poemul în proză, deşi de mici dimensiuni, este o construcţie închisă, rotundă, care nu este dependentă, asemenea fragmentului de proză poetică, de restul textului în care se regăseşte. Subiectul său nu este naraţiunea, prezentarea, chiar şi numai verosimilă, a faptelor, ci aplecarea asupra unei alte dimensiuni a lumii prin intermediul unei construcţii simbolice.

Lexicul poemului în proză nu este subordonat unui referent pe care încearcă să-l descrie, cuvintele nu sînt doar vehiculele unui sens pe care îl construiesc. Din contra, ele se emancipează şi îşi expun aura, frumuseţa, pitorescul – reverberează întru gloria lor şi nu a vreunei realităţi pe care s-ar strădui să o redea. În plus, „efectul pur poetic al poemului provine în primul rînd din utilizarea intenţionat ambiguă a cuvintelor cheie”. Prin aceasta, universul discursului nu mai poate fi localizat în spaţiu şi timp şi tinde spre universalul liric, solicitînd cititorului să participe efectiv la construcţia acestuia.

Scriitura pe care o preferă poemul în proză nu este una a istorisirii unor fapte, a devenirii. Ceea ce se întîmplă nu ţine de scurgerea timpului, ci de un fel de prezent etern al adevărurilor generale. Astfel, în structura sa nu verbul este categoria gramaticală importantă şi dominantă, ci substantivul şi construcţiile nominale, care fixează atenţia cititorului asupra cuvîntului în sine.

Structura frazei este discontinuă, ea creşte mai mult prin aglomerare, prin juxtapunere. Neexistînd un principiu narativ-logic care să ghideze secvenţial construcţia, textul îşi permite să fie dispersat, discontinuu, urmărind pitorescul detaliilor. Chiar atunci cînd poemul mimează „descrierea obiectivă” a unui referent existent, aceasta este doar simbolică, urmărind detaliile într-o ordine poetică şi nu logică. Logica observaţiei este astfel substituită de una a „visului care compune un spaţiu oniric: insule izolate în fluxul separat de intervale goale”.

Ritmul poemului în proză nu este unul fonetic caracteristic versurilor, ci acela al unei armonii elevate care ţine mai degrabă de ritmarea sintactică şi semantică. Repetiţia unor structuri de frază similare, a unor sintagme sau termeni face ca texul să pulseze într-un mod specific. Este un ritm organic, viu şi nu unul mecanic.

Poemul în proză foloseşte abundent toate figurile de stil, predominînd metafora. De fapt, el este în întregime doar o construcţie metaforică şi o metaforă extinsă pentru ceva ce nu poate fi numit sau invocat legitim alfel.

REZULTATELE CONCURSULUI ROMANIAN KUKAI SEPTEMBRIE 2008

REZULTATELE

ROMANIAN KUKAI SEPTEMBRIE 2008

Dragi prieteni ai haiku-ului,

Iată rezultatele concursului din luna SEPTEMBRIE 2008

pentru care tema propusă a fost VACANŢA.

Poemele sînt listate în ordinea punctajului acumulat din voturile pe care le-aţi trimis.

Fiecare poem este însoţit de numele autorului şi formula de votare în paranteze.

Exemplu de voturi obţinute: (0,2,7 = 11)

Asta înseamnă: niciun vot de 3 puncte, 2 voturi de 2 puncte, 7 voturi de 1 punct = pentru un total de 11 puncte.

FELICITĂRI CÎŞTIGĂTOAREI:

Simona Dobrescu

Şi tuturor participanţilor!

*

Locul I – 21 puncte

27.

liniştea nopţii –

în scoica din valiză

vuieşte marea

Simona Dobrescu (04 13= 21)


Locul II – 13 puncte

36.

singurul turist -

de la fereastra vilei

priveste luna

Maria Tirenescu (045 = 13)

40.

Cârduri de cocori-

In satul de vacanţă

Un cort şi umbra.

Doina Bogdan Wurm (045 = 13)

Locul III – 12 puncte

1.

Promoroacă-n vii-

amintirea vacanţei

dulce ca mustul.

Mihaela Băbuşanu Amalanci (036 = 12)

20.

Pe colţ de birou

amintirea vacanţei-

un ceas timonă

Henriette Berge (01 10 = 12)

Locul IV – 9 puncte

2.

Curte pustie -

doar un paing agăţat

de-un coş de baschet

Dan Norea (017 = 9)

6.

Ghiozdanul uitat

În podul bunicilor-

Chiote la râu

Tincuţa Horonceanu Bernevic (025 = 9)

22.

plaja pustie –

marea clipoceşte peste

urmele şterse

Soriu Nakata (017 = 10)

Locul V – 7 puncte

16.

Gata vacanta!

La munca!...dar nu-mi pasa -

Eu am pensie.

Dumitru Roşu (015 = 7)

Locul VI – 6 puncte

18.

Un colac uitat
Purtat spre larg de valuri
Lacrimi de copil.

gabriela marcian (014 = 6)

28.

Forfota la usa –

Stau de vorba bocancii

Cu harta in mana.

Neagu Andreea Elena (014 = 6)

Locul VII – 5 puncte

5.

Sfârşit de vacanţă-

Nostalgiile ei în

Câteva poze

Dumitru Radu (005 = 5)

19.

Un vis prelungit
strecurat printre valuri -
vacanţa mare.

Mara Paraschiv (013 = 5)

31.

S-a dus vacanţa
de mâine iar la şcoală-
când e Crăciunul ?

Jules Cohn Botea (005 = 5)

37.

Vara intreaga

Cu rucsacul in spate –

Pantofi scorojiti...

Felicia Les (005 = 5)

38.

fără concediu-

cu coasa-n spate

ţăran pe munte

Florin Grigoriu (013 = 5)

Locul VIII – 4 puncte

8.

seara la stana -

balada unui haiduc

cantata de baci

Ana Ruse (004 = 4)

12.

cer împovărat -

muşcată de rugină

sfârşeşte vara

Doru Emanuel Iconar (012 = 4)

Locul IX – 3 puncte

7.

la ușa școlii

câțiva greieri pe-o frunză –

satul părăsit

Loredana Florentina Dănilă (003 = 3)

9.

mal nerabdator -

dinspre orizont, marea

cu cer pe umeri.

RAFILA RADU (011 = 3)

11.

Scoala pustie -

In gradinita doar flori

De "Nu-ma-uita"

Ioan Marinescu-Puiu (003 = 3)

14.

Vacanţa mare-

În gară bucuria

Scutură frunze.

Nicolae Mihai (011 = 3)

15.

câine dormitând -

turiştii urcã in tren

tot ocolindu-l

Mircea Teculescu (003 = 3)

17.

Cerul cu senin,

liniste peste ganduri -

Vacanta mare!

Mariana Tănase (003 = 3)

24.

Ne-alintă bunii

de-acuma cărţile-n pod

liber la joacă

Elena Neacşu (003 = 3)

29.

filmul vacanţei

cu noi locuri şi oameni –

crîmpeie de vis

Vali Iancu (003 = 3)

39.

În drum spre şcoală,

ghiozdanele doldora

de suveniruri

Vasile Moldovan (003 = 3)

Locul X – 2 puncte

textul 4, 13, 30, 34

Locul XI – 1 punct

textul 21, 25, 26, 32, 35, 41

Niciun punct

textele 3, 10, 23, 33

(de la locul X în jos, pentru confidenţialitate, nu mai dăm şi textele, cine doreşte să le vadă le poate găsi însă în lista textelor publicată odată cu invitaţia de participare)

INVITAŢIE DE PARTICIPARE LA AL PATRULEA CONCURS DE SENRYU

Dragi iubitori de senryu,

Astăzi vă invităm să participaţi la AL PATRULEA CONCURS DE SENRYU online în limba română. Concursul este organizat de ROMANIAN KUKAI, site unde găsiţi şi Regulamentul în detaliu, precum şi multe alte informaţii despre poezia niponă. Este bine să citiţi în prealabil, cu atenţie, regulamentul concursului pe care îl găsiţi în ataşament.

Am oscilat între a alege o temă şi a lăsa toată libertatea participanţilor. În cele din urmă, am hotărît să anunţăm doar o temă orientativă pentru cei ce se simt mai bine cînd sînt dirijaţi: PLOAIA. Tema nu este deci obligatorie nici pentru compunerea, nici pentru aprecierea poemelor. Ea rămîne facultativă.

Fiecare participant poate trimite cîte două poeme senryu numai pe adresa concursului – kukaisenryu@yahoo.com. Deoarece se votează poeme anonime, este indicat să nu trimiteţi poeme care au fost afişate sau publicate anterior sub numele vostru, oriunde în altă parte. Noi le vom trimite pentru a fi apreciate de dv. identificate doar prin numărul pe care îl vor avea în lista tuturor celor primite.

Termenele concursului sînt:

• pînă la 30 septembrie ora 24 (a României, valabilă pentru toate termenele) primirea poemelor,
• pînă pe 1 octombrie trimiterea invitaţiei la vot,
• pînă pe 7 octombrie votarea,
• pînă pe 14 octombrie anunţarea rezultatelor.
• 
  

Singura adresă la care trebuie să trimiteţi corespondenţa pentru concurs este:

kukaisenryu@yahoo.com

Tot ce trimiteţi la alte adrese nu e luat în consideraţie pentru concurs.

Pentru ca textul dv. să nu fie alterat datorită modului diferit de a vedea diacriticele la destinaţie, e bine să-l trimiteţi în ataşament, aşa cum trimitem şi noi această invitaţie. Poemele odată trimise nu mai pot fi corectate nici înlocuite cu altele.

Nu uitaţi să semnaţi sub poeme şi vot cu numele pe care îl doriţi afişat (care poate fi altul decît cel afişat de email). Numele votantului trebuie confruntat cu al participantului pentru că nu vă puteţi vota propriul poem.

Aşteptăm cu nerăbdare trimiterile voastre.

Corneliu Traian Atanasiu

Magdalena Dale

Maria Tirenescu

*

Cei care sînt la începuturi şi doresc o informaţie minimă despre senryu, pot găsi ceea ce îşi doresc la acest link unde se găsesc toate textele de pe ROMANIAN KUKAI referitoare la subiect:

http://romaniankukai.blogspot.com/search/label/senryu

*

Multă atenţie la adresa concursului care este alta decît

cea a concursului de haiku

cu care v-aţi obişnuit

şi la numărul poemelor ce pot fi trimise

care s-a redus la numai două.

INVITAŢIE LA VOT SEPTEMBRIE 2008

SEPTEMBRIE 2008 – ETAPA VOTĂRII

Pot vota numai cei care au trimis poeme în concurs.

Toate poemele pe care ni le-aţi trimis sînt listate mai jos fără numele autorilor, putînd fi identificate după număr. Ele vă stau la dispoziţie pentru vot. Această Invitaţie la vot va fi postată şi pe ROMANIAN KUKAI.

INDICAŢII PENTRU VOTARE

Dacă aţi trimis un poem, aveţi dreptul să votaţi exprimîndu-vă preferinţele faţă de poemele trimise.

Nu aveţi dreptul să vă votaţi propriile poeme.

Termenul limită pentru trimiterea voturilor este 21 SEPTEMBRIE

ora 24.

Exprimarea votului se face astfel: acordaţi fiecărui poem pe care îl preferaţi un număr de puncte între 1 şi 3. Aveţi la dispoziţie 6 puncte pe care le puteţi distribui cum doriţi.

E preferabil să folosiţi pentru mailul vostru următoarea formulă:

TO: soimana@yahoo.com
Subiectul: vot kukai

Conţinutul mesajului:

Nr. 10 - 2 pts.

Nr. 18 - 2 pts.

Nr. 36 - 2 pts.

Icsulescu Igrec

Indiferent cum distribuiţi punctele, numiţi poemul ales cu numărul lui din lista poemelor primite pe care o găsiţi mai jos.

Nu uitaţi să semnaţi votul cu aceeaşi semnătură cu care aţi trimis poemele.

Lista poemelor în ordinea rezultatelor, cu indicarea autorilor va fi postată cel mai tîrziu pe 27 SEPTEMBRIE. Ea va fi trimisă listei LAPNO.

LISTA POEMELOR

1.

Promoroacă-n vii-

amintirea vacanţei

dulce ca mustul.

2.

Curte pustie -

doar un paing agăţat

de-un coş de baschet

3.

bătaie de clopot-

porumbelul

se odihneşte pe turlă

4.

tineri petrecând
în jurul focului ---
în curând școala !

5.

Sfârşit de vacanţă-

Nostalgiile ei în

Câteva poze

6.

Ghiozdanul uitat

În podul bunicilor-

Chiote la râu

7.

la ușa școlii

câțiva greieri pe-o frunză –

satul părăsit

8.

seara la stana -

balada unui haiduc

cantata de baci

9.

mal nerabdator -

dinspre orizont, marea

cu cer pe umeri.

10.

in renovare

scoala din strada noastra-

flacari pe plaja

11.

Scoala pustie -

In gradinita doar flori

De "Nu-ma-uita"

12.

cer împovărat -

muşcată de rugină

sfârşeşte vara

13.

în caietul găsit

în pod, am citit:

Temă de vacanţă!

14.

Vacanţa mare-

În gară bucuria

Scutură frunze.

15.

câine dormitând -

turiştii urcã in tren

tot ocolindu-l

16.

Gata vacanta!

La munca!...dar nu-mi pasa -

Eu am pensie.

17.

Cerul cu senin,

liniste peste ganduri -

Vacanta mare!

18.

Un colac uitat
Purtat spre larg de valuri
Lacrimi de copil.

19.

Un vis prelungit
strecurat printre valuri -
vacanţa mare.

20.

Pe colţ de birou

amintirea vacanţei-

un ceas timonă

21.

furnica trudind

unde sunt vacanţele

de altă dată?

22.

plaja pustie –

marea clipoceşte peste

urmele şterse

23.

Au tacut cucii-
Pe drum suvoi de frunze-n
Vacanta verii.

24.

Ne-alintă bunii

de-acuma cărţile-n pod

liber la joacă

25.

Steaua polară

plecată în vacanţă-

frunza fără ram.

26.

Un mic concediu

pe Insula Şerpilor

vara aceasta

27.

liniştea nopţii –

în scoica din valiză

vuieşte marea

28.

Forfota la usa –

Stau de vorba bocancii

Cu harta in mana.

29.

filmul vacanţei

cu noi locuri şi oameni –

crîmpeie de vis

30.

flori pe la geamuri –

în ochii celor mici, fulgi

de nea se topesc

31.

S-a dus vacanţa
de mâine iar la şcoală-
când e Crăciunul ?

32.

amurg de toamnă;
amintiri de vacanţă
prin parcul pustiu.

33.

Scrâşnet de schiuri

Clinchet de clopoţei

Lumini difuze...

34.

Vara-n vacanta -

in fumul gratarului

pescarus pe horn

35.

Locul vacantei-
la stina bunicului
pascind oile.

36.

singurul turist -

de la fereastra vilei

priveste luna

37.

Vara intreaga

Cu rucsacul in spate –

Pantofi scorojiti...

38.

fără concediu-

cu coasa-n spate

ţăran pe munte

39.

În drum spre şcoală,

ghiozdanele doldora

de suveniruri

40.

Cârduri de cocori-

In satul de vacanţă

Un cort şi umbra.

41.

Scoţând din ghiozdan

Borcănaşul cu râme -

De mâine şcoala!