Dragi iubitori de haiku,
Astăzi vă invităm să participaţi la concursul kukai al lunii iunie. Concursul este organizat de ROMANIAN KUKAI, site unde găsiţi şi Regulamentul în detaliu, precum şi multe alte informaţii despre poezia niponă. Dacă participaţi prima oară, este bine să citiţi în prealabil regulamentul concursului.
Luna aceasta, tema concursului va fi un cuvînt kigo: cireaşă. Va trebui să trimiteţi poeme în care să existe cuvîntul cireaşă în oricare din formele sale gramaticale. De asemenea, atmosfera poemului trebuie să se încadreze anotimpului cînd rodesc cireşii, lunii cireşar.
Din această lună aplicăm regula de la care am făcut excepţie în primele două luni: fiecare participant va trimite un singur haiku, respectînd în compunerea lui tematica anunţată, numai pe adresa concursului. Dacă se vor trimite din greşeală două poeme, îl vom lua în consideraţie doar pe primul.
Deoarece se votează poeme anonime, este indicat să nu trimiteţi poeme care au fost afişate sau publicate sub numele vostru anterior, oriunde în altă parte. Noi le vom trimite pentru a fi apreciate de dv. identificate doar prin numărul pe care îl vor avea în lista tuturor celor primite.
Termenele concursului sînt:
• primirea poemelor pînă la 14 iunie ora 24 (a României),
• votarea pînă la 21 iunie aceeaşi oră,
• anunţarea rezultatelor pînă la 27 iunie.
Singura adresă la care trebuie să trimiteţi corespondenţa pentru concurs este:
soimana@yahoo.com
Tot ce trimiteţi la alte adrese nu e luat în consideraţie pentru concurs.
Pentru ca textul dv. să nu fie alterat datorită modului diferit de a vedea diacriticele la destinaţie, e bine să-l trimiteţi în ataşament, aşa cum trimitem şi noi această invitaţie. Poemele odată trimise nu mai pot fi corectate prin alt mail.
Nu uitaţi să semnaţi sub poem şi vot cu numele pe care îl doriţi afişat (care poate fi altul decît cel afişat de email). Numele votantului trebuie confruntat cu al participantului pentru că nu vă puteţi vota propriul poem. În lista rezultatelor veţi apărea cu numele cu care semnaţi.
Aşteptăm cu nerăbdare trimiterile voastre.
Corneliu Traian Atanasiu
Magdalena Dale
Maria Tirenescu
Cristina Rusu
*
o vară de neuitat este locul unde vă puteţi posta creaţiile care se încadrează temelor estivale. Este suficient să trimiteţi administratorului blogului un mail în care vă exprimaţi dorinţa de a fi membri ai blogului şi veţi primi o invitaţie de a deveni contributor. Cererea poate fi trimisă la adresa: forevernelcor@gmail.com.
*
Cei care sînt la începuturi şi doresc o informaţie minimă despre haiku, pot găsi ceea ce îşi doresc în Biblioteca poeziei nipone.
locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai
joi, 31 mai 2007
miercuri, 30 mai 2007
FEED-BACK
Comunicarea noastră pe această listă – LAPNO – întocmită ad-hoc din adrese email găsite în diverse împrejurări, cît şi pe ROMANIAN KUKAI este lipsită de feed-back. Mai precis, nu ştim ce vă interesează cu adevărat sau ce vă interesează mai mult din ce vă trimitem şi din ce postăm pe site.
Un singur lucru este sigur, jumătate din cei din lista LAPNO sînt participanţi la concurs şi concursul merge bine. Ne interesează totuşi dacă lipsa feed-back-ului se datorează dezinteresului vostru sau deficienţelor noastre, faptului că nu aveţi acces lesnicios la computer şi internet sau unor abilităţi mai modeste în navigarea pe net.
Ne-am gîndit deci să încercăm să suplinim această neştiinţă printr-un sondaj din care să aflăm, cu ajutorul vostru, care este de fapt situaţia. Vă rugăm de aceea să ne răspundeţi la cîteva întrebări, punînd un x (sau mai multe, după caz) între parantezele de mai jos [ ]:
Am calculator:
[ ] acasă
[ ] la serviciu
[ ] la prieteni, cunoştinţe
[ ] la internetcafe
Am conexiune la internet:
[ ] telefonică
[ ] permanentă, cu abonament
Am abilităţi de utilizator:
[ ] am făcut cursuri speciale şi lucrez la serviciu
[ ] am învăţat singur şi mă descurc foarte bine
[ ] am învăţat singur şi mă descurc bine
[ ] ştiu după ureche şi mă descurc cu greu
[ ] abia acum trebuie să învăţ
[ ] altă situaţie – specificaţi care
Am intrat pe ROMANIAN KUKAI:
[ ] niciodată
[ ] o singură dată
[ ] de cîteva ori
[ ] de vreo 10 ori
[ ] săptămînal
[ ] zilnic
Din ceea ce găsesc pe ROMANIAN KUKAI mă interesează (puteţi bifa cîte lucruri vă interesează):
[ ] ceea ce e legat de concursul kukai
[ ] anunţurile pentru alte concursuri
[ ] prezentări de cărţi
[ ] articole despre poezia niponă
[ ] mărturisiri
[ ] interviuri
[ ] materiale despre ce şi cum facem
[ ] prezentările poeţilor clasici japonezi şi ale poemelor lor
[ ] nu am citit decît ce am primit prin mail pe lista LAPNO
[ ] nu am citit decît sporadic chiar şi ce am primit prin mail
Nu am făcut pînă acum niciun comentariu pe ROMANIAN KUKAI pentru că:
[ ] nu mă interesează
[ ] nu ştiu cum (tehnic)
[ ] nu mă pricep ce să spun
[ ] sînt prea comod
Credeţi că ar fi bine ca orice postare nouă pe ROMANIAN KUKAI să fie trimisă şi prin email pe lista LAPNO?
[ ] da
[ ] nu
Cum consideraţi iniţiativa noastră de a promova un loc de întîlnire a iubitorilor de poezie niponă online (în note de la 1 la 10):
[ ]
La ce nivel credeţi că o realizăm deocamdată, tot de la 1 la 10:
[ ]
(Am trimis acest chestionar pe lista LAPNO, cine vrea să răspundă la cel de aici o poate face pe adresa: forevernelcor@gmail.com.)
Un singur lucru este sigur, jumătate din cei din lista LAPNO sînt participanţi la concurs şi concursul merge bine. Ne interesează totuşi dacă lipsa feed-back-ului se datorează dezinteresului vostru sau deficienţelor noastre, faptului că nu aveţi acces lesnicios la computer şi internet sau unor abilităţi mai modeste în navigarea pe net.
Ne-am gîndit deci să încercăm să suplinim această neştiinţă printr-un sondaj din care să aflăm, cu ajutorul vostru, care este de fapt situaţia. Vă rugăm de aceea să ne răspundeţi la cîteva întrebări, punînd un x (sau mai multe, după caz) între parantezele de mai jos [ ]:
Am calculator:
[ ] acasă
[ ] la serviciu
[ ] la prieteni, cunoştinţe
[ ] la internetcafe
Am conexiune la internet:
[ ] telefonică
[ ] permanentă, cu abonament
Am abilităţi de utilizator:
[ ] am făcut cursuri speciale şi lucrez la serviciu
[ ] am învăţat singur şi mă descurc foarte bine
[ ] am învăţat singur şi mă descurc bine
[ ] ştiu după ureche şi mă descurc cu greu
[ ] abia acum trebuie să învăţ
[ ] altă situaţie – specificaţi care
Am intrat pe ROMANIAN KUKAI:
[ ] niciodată
[ ] o singură dată
[ ] de cîteva ori
[ ] de vreo 10 ori
[ ] săptămînal
[ ] zilnic
Din ceea ce găsesc pe ROMANIAN KUKAI mă interesează (puteţi bifa cîte lucruri vă interesează):
[ ] ceea ce e legat de concursul kukai
[ ] anunţurile pentru alte concursuri
[ ] prezentări de cărţi
[ ] articole despre poezia niponă
[ ] mărturisiri
[ ] interviuri
[ ] materiale despre ce şi cum facem
[ ] prezentările poeţilor clasici japonezi şi ale poemelor lor
[ ] nu am citit decît ce am primit prin mail pe lista LAPNO
[ ] nu am citit decît sporadic chiar şi ce am primit prin mail
Nu am făcut pînă acum niciun comentariu pe ROMANIAN KUKAI pentru că:
[ ] nu mă interesează
[ ] nu ştiu cum (tehnic)
[ ] nu mă pricep ce să spun
[ ] sînt prea comod
Credeţi că ar fi bine ca orice postare nouă pe ROMANIAN KUKAI să fie trimisă şi prin email pe lista LAPNO?
[ ] da
[ ] nu
Cum consideraţi iniţiativa noastră de a promova un loc de întîlnire a iubitorilor de poezie niponă online (în note de la 1 la 10):
[ ]
La ce nivel credeţi că o realizăm deocamdată, tot de la 1 la 10:
[ ]
(Am trimis acest chestionar pe lista LAPNO, cine vrea să răspundă la cel de aici o poate face pe adresa: forevernelcor@gmail.com.)
luni, 28 mai 2007
După concursul lunii mai
La încheierea celui de al doilea concurs al nostru, înregistrăm o creştere serioasă a participării de la 20 de concurenţi la 30, un singur participant din prima etapă nu a participat şi la a doua, în schimb sînt 11 noi. Dintre aceştia 26 au votat cele 57 de poeme prezentate în concurs.
De data asta, fiind mai multe poeme, dispersia voturilor a fost mai mare. Totuşi primele patru poeme au format un grup compact care s-a detaşat ferm de urmăritoare, între ele fiind doar diferenţe minime de cîte un punct. Ierarhia din această lună a păstrat în primele 3 locuri doar pe Dan Florică, celelalte două cîştigătoare fiind prezenţe noi ale lunii mai (cărora nu le voi deconspira numele decît dacă îmi vor confirma că o doresc).
Din nou calitatea primelor clasate este indubitabilă şi nu poate fi contestată. Sînt însă unele poeme de o calitate neîndoielnică, dar care au o mai mare discreţie şi n-au fost remarcate. Una din urmările acestor concursuri va fi credem şi formarea unui gust mai subtil şi deci şi a capacităţii de a aprecia mai adecvat spiritul adevărat al haiku-ului. Şi asta pentru că fiecare va putea vedea că alegerea sa se apropie sau nu de ierarhia finală.
*
Poemul care a cîştigat locul I s-a instalat de la primele voturi în frunte şi a rămas primul cu greu, gata să fie ajuns de urmăritoare. Dar cred că merită pe deplin locul ocupat.
Reuşita este aceea a propunerii unei lumi diafane pe deplin legitime care într-o clipă fericită devine un univers suficient sieşi. O singură adiere, cînd totul este copt pentru revelaţie, face ca roadele să se desprindă şi, asemenea unui desant aerian, să invadeze cerul către care simt o irepresibilă chemare. Lumea nu mai este decît acest dans exuberant al seminţelor ce fecundează cerul.
Poemul are o poantă foarte discret exprimată – se mută –, o aluzie la un definitivat care este doar acela al celebrării miraculoase a clipei. Devenită suverană.
Locul al doilea are aceeaşi notă a unei lumi în care prezenţa omului abia de se face simţită mai degrabă prin absenţă, prin părăsire, prin abandon.
Există doar o vagă amintire a ceva ce ar fi fost şi a lăsat doar o nostalgie şi o sugestie pentru ironia noastră îngăduitoare. Bărăganul e cutreierat de vîntul suveran care, chiar în gară, face mirat o scurtă escală şi pleacă din nou antrenînd un ciulin. Pustiul e totuşi însufleţit.
Locul trei este un poem mai sobru. Dacă aprecierea ar fi pus accentul mai mult pe acea surdină care nu cochetează cu figurile de stil, ar putea fi mai îndreptăţit să treacă drept primul.
Nota de tristeţe a părăsirii nu mai cochetează nici cu prezenţa umană, nici cu vreun festivism decorativ. Şi totuşi există ceva tonic în această evocare şi în acest contrast. Tăcerea evocă un anume dinamism, o virtualitate – poate vîntul. Tăcerea este încordată, acordată. Are vibraţie.
De data asta, fiind mai multe poeme, dispersia voturilor a fost mai mare. Totuşi primele patru poeme au format un grup compact care s-a detaşat ferm de urmăritoare, între ele fiind doar diferenţe minime de cîte un punct. Ierarhia din această lună a păstrat în primele 3 locuri doar pe Dan Florică, celelalte două cîştigătoare fiind prezenţe noi ale lunii mai (cărora nu le voi deconspira numele decît dacă îmi vor confirma că o doresc).
Din nou calitatea primelor clasate este indubitabilă şi nu poate fi contestată. Sînt însă unele poeme de o calitate neîndoielnică, dar care au o mai mare discreţie şi n-au fost remarcate. Una din urmările acestor concursuri va fi credem şi formarea unui gust mai subtil şi deci şi a capacităţii de a aprecia mai adecvat spiritul adevărat al haiku-ului. Şi asta pentru că fiecare va putea vedea că alegerea sa se apropie sau nu de ierarhia finală.
*
Poemul care a cîştigat locul I s-a instalat de la primele voturi în frunte şi a rămas primul cu greu, gata să fie ajuns de urmăritoare. Dar cred că merită pe deplin locul ocupat.
o adiere –
toate păpădiile
se mută în cer
martisor
toate păpădiile
se mută în cer
martisor
Reuşita este aceea a propunerii unei lumi diafane pe deplin legitime care într-o clipă fericită devine un univers suficient sieşi. O singură adiere, cînd totul este copt pentru revelaţie, face ca roadele să se desprindă şi, asemenea unui desant aerian, să invadeze cerul către care simt o irepresibilă chemare. Lumea nu mai este decît acest dans exuberant al seminţelor ce fecundează cerul.
Poemul are o poantă foarte discret exprimată – se mută –, o aluzie la un definitivat care este doar acela al celebrării miraculoase a clipei. Devenită suverană.
Locul al doilea are aceeaşi notă a unei lumi în care prezenţa omului abia de se face simţită mai degrabă prin absenţă, prin părăsire, prin abandon.
Gară pustie –
Vântul face o haltă
Să ia un ciulin
Florinel
Vântul face o haltă
Să ia un ciulin
Florinel
Există doar o vagă amintire a ceva ce ar fi fost şi a lăsat doar o nostalgie şi o sugestie pentru ironia noastră îngăduitoare. Bărăganul e cutreierat de vîntul suveran care, chiar în gară, face mirat o scurtă escală şi pleacă din nou antrenînd un ciulin. Pustiul e totuşi însufleţit.
Locul trei este un poem mai sobru. Dacă aprecierea ar fi pus accentul mai mult pe acea surdină care nu cochetează cu figurile de stil, ar putea fi mai îndreptăţit să treacă drept primul.
Un pod părăsit.
Singură-n el tăcerea
Şi poate vântul
Florică Dan
Singură-n el tăcerea
Şi poate vântul
Florică Dan
Nota de tristeţe a părăsirii nu mai cochetează nici cu prezenţa umană, nici cu vreun festivism decorativ. Şi totuşi există ceva tonic în această evocare şi în acest contrast. Tăcerea evocă un anume dinamism, o virtualitate – poate vîntul. Tăcerea este încordată, acordată. Are vibraţie.
vineri, 25 mai 2007
PREMII
Aşa va arăta diploma pe care o vom oferi cîştigătorilor în fiecare lună. Pe cele trei linii de sus, va fi scris de mînă haiku-ul premiat, pe cele de jos locul ocupat, numele cîştigătorului, luna şi anul concursului. Primesc premii cei clasaţi pe primele trei locuri.
Alături de diplome, cîştigătorii vor primi şi premii simbolice constînd în cărţi despre poezia niponă sau de poeme în spirit nipon. Toate dintre volumele publicate de Florin Vasiliu.
Ne gîndim şi la nişte premii speciale constînd în volume ale autorilor valoroşi din ţară. Premiul va purta numele autorului care oferă cartea şi va fi atribuit unui poem ales de dînsul.
De găsirea modelului pentru diplomă s-a ocupat Cristina Rusu, tot ea urmînd să trimită şi premiile tuturor cîştigătorilor. Mulţumim şi lui Călin, prietenul nostru din Noua Zeelandă, care ne-a ajutat la obţinerea unei mostre pe calculator.
miercuri, 23 mai 2007
Rezultatele concursului revistei Haiku, Bucureşti 2007
Ediţia a treia a concursului revistei Haiku este prima cu participare internaţională. Este în acelaşi timp ediţia cu cea mai mare participare: 168 de poeţi cu 778 de poeme. Travaliul juriului a fost mult mai intens ca la ediţiile anterioare, trebuind să facă, în afara selecţiei şi aprecierii poemelor, şi o traducere a poemelor româneşti în engleză, precum şi a celor străine în româneşte.
Premiaţii concursului vor primi diplome şi premii în cărţi care le vor fi trimise prin poştă. În acelaşi timp, cea mai mare parte a participanţilor se vor bucura de prezenţa într-o antologie care le va fi expediată prin poştă la cerere.
Juriul concursului a fost format din: Radu Cârneci, preşedinte, Paula Romanescu, Dan Florică, Vasile Moldovan, Valentin Nicoliţov, membri.
Au fost acordate premii pentru trei secţiuni.
Premiaţii concursului vor primi diplome şi premii în cărţi care le vor fi trimise prin poştă. În acelaşi timp, cea mai mare parte a participanţilor se vor bucura de prezenţa într-o antologie care le va fi expediată prin poştă la cerere.
Juriul concursului a fost format din: Radu Cârneci, preşedinte, Paula Romanescu, Dan Florică, Vasile Moldovan, Valentin Nicoliţov, membri.
Au fost acordate premii pentru trei secţiuni.
Secţiunea română
Premiul I – Eduard Ţară
Ultimul greier –
întârzie plecarea
muribundului
The last cricket –
is delaying the departure
of the dying man
Premiul II – Olga Neagu
Tunetul rupe
pînza unui păianjen –
sfârşitul verii
A cobweb
torn by thunder –
summer’s end
Premiul III – Ecaterina Neagoe
Parfumul de tei
ia forma trupului tău,
trecînd prin noapte.
The scent of linden
takes the shape of your body,
moving through the night.
Menţiune de onoare – Ion Faiter
Septembrie cald -
vrabia ciuguleşte
o scoică umedă
Warm September –
the sparrow pecks
a wet oyster
Menţiune de onoare – Dan Doman
Focul aprins –
într-un târziu paingul
vine lîngă sobă
burning fire –
long afterwards the spider
comes by the stove
Menţiune de onoare – Constantin Stroe
Luna iunie –
cărările din livadă
duc spre cireş
June –
all the pathes from the orchard
lead to the cherry tree
English section
First Award – Shinya Ogata, Japonia
wife ill –
simple supper
with a crysanthemum
soţia bolnavă –
cină simplă
cu o crizantemă
Second Award – Vanessa Proctor, Australia
wash day –
a cricket clings
to clear sheets
ziua de spălat –
un greier se agaţă să cureţe
cearşafurile
Third Award – Djurdja Vukelic-Rozic, Croaţia
between lamps
coming and leaving me
my shadows
între două lămpi
apropiindu-se şi depărtîndu-se
umbrele mele
Honorable mention – Tomislav Maretic, Croaţia
a dying swan...
all ballet dancers now
under quarantine
lebădă murind...
toţi dansatorii de balet
în carantină
Honorable mention – Rosa Clement, Brazilia
friends’ conversation –
now and then my dog
seeks a pat
discuţie între prieteni –
din cînd în cînd cîinele
îmi cere să-l mîngîi
Honorable mention – Dietmar Tauchner, Austria
sunrise –
within the landscape’s beauty
smoke of a bomb
răsărit de soare –
în frumuseţea peisajului
fumul unei bombe
Section francaise
Premier Prix – Fleur Daugey, Franţa
Poussiere d’Afrique
un enfant au grand sourire
nounnours sans tête
Praf de Africa
un copil numai zîmbet
păpuşă fără cap
Second Prix – Michel Duflo, Franţa
Saint-Valentin –
dans la pubelle de ma rue
un bouquet de fleurs
Sfîntul Valentin –
în pubela din stradă
un buchet de flori
Troisieme Prix – Ban’ya Natsuishi, Japonia
Le mot „Hiroshima”
pese-t-il plus lourd
qu’un papillon?
Mai greu e oare
cuvîntul Hiroşima
decât un flutur?
Mention – Yves Brillon, Canada
nuit froide d’hiver
dans les branches du vieux chêne
la lune captive
noapte de iarnă -
bătrînul stejar ţine
luna captivă
Mention – Claude-Marie Durix, Franţa
des lauriers blancs
bordent l’oued asséché
un petit âne brait
oleandri albi
mărginesc vale seacă
zbiară-un măgăruş
Mention – Verica Zivcovic, Serbia
Lune a minuit –
l’eclat des pommes givrees
sur la branche nue.
Luna-n miez de noapte –
mere brumate lucind
pe ramul gol
Premiul I – Eduard Ţară
Ultimul greier –
întârzie plecarea
muribundului
The last cricket –
is delaying the departure
of the dying man
Premiul II – Olga Neagu
Tunetul rupe
pînza unui păianjen –
sfârşitul verii
A cobweb
torn by thunder –
summer’s end
Premiul III – Ecaterina Neagoe
Parfumul de tei
ia forma trupului tău,
trecînd prin noapte.
The scent of linden
takes the shape of your body,
moving through the night.
Menţiune de onoare – Ion Faiter
Septembrie cald -
vrabia ciuguleşte
o scoică umedă
Warm September –
the sparrow pecks
a wet oyster
Menţiune de onoare – Dan Doman
Focul aprins –
într-un târziu paingul
vine lîngă sobă
burning fire –
long afterwards the spider
comes by the stove
Menţiune de onoare – Constantin Stroe
Luna iunie –
cărările din livadă
duc spre cireş
June –
all the pathes from the orchard
lead to the cherry tree
English section
First Award – Shinya Ogata, Japonia
wife ill –
simple supper
with a crysanthemum
soţia bolnavă –
cină simplă
cu o crizantemă
Second Award – Vanessa Proctor, Australia
wash day –
a cricket clings
to clear sheets
ziua de spălat –
un greier se agaţă să cureţe
cearşafurile
Third Award – Djurdja Vukelic-Rozic, Croaţia
between lamps
coming and leaving me
my shadows
între două lămpi
apropiindu-se şi depărtîndu-se
umbrele mele
Honorable mention – Tomislav Maretic, Croaţia
a dying swan...
all ballet dancers now
under quarantine
lebădă murind...
toţi dansatorii de balet
în carantină
Honorable mention – Rosa Clement, Brazilia
friends’ conversation –
now and then my dog
seeks a pat
discuţie între prieteni –
din cînd în cînd cîinele
îmi cere să-l mîngîi
Honorable mention – Dietmar Tauchner, Austria
sunrise –
within the landscape’s beauty
smoke of a bomb
răsărit de soare –
în frumuseţea peisajului
fumul unei bombe
Section francaise
Premier Prix – Fleur Daugey, Franţa
Poussiere d’Afrique
un enfant au grand sourire
nounnours sans tête
Praf de Africa
un copil numai zîmbet
păpuşă fără cap
Second Prix – Michel Duflo, Franţa
Saint-Valentin –
dans la pubelle de ma rue
un bouquet de fleurs
Sfîntul Valentin –
în pubela din stradă
un buchet de flori
Troisieme Prix – Ban’ya Natsuishi, Japonia
Le mot „Hiroshima”
pese-t-il plus lourd
qu’un papillon?
Mai greu e oare
cuvîntul Hiroşima
decât un flutur?
Mention – Yves Brillon, Canada
nuit froide d’hiver
dans les branches du vieux chêne
la lune captive
noapte de iarnă -
bătrînul stejar ţine
luna captivă
Mention – Claude-Marie Durix, Franţa
des lauriers blancs
bordent l’oued asséché
un petit âne brait
oleandri albi
mărginesc vale seacă
zbiară-un măgăruş
Mention – Verica Zivcovic, Serbia
Lune a minuit –
l’eclat des pommes givrees
sur la branche nue.
Luna-n miez de noapte –
mere brumate lucind
pe ramul gol
marți, 22 mai 2007
REZULTATELE ROMANIAN KUKAI MAI 2007
ROMANIAN KUKAI MAI 2007
-------------------------------------------------------
Dragi prieteni ai haiku-ului,
Iată rezultatele concursului din luna mai 2007,
pentru care tema a fost vînt.
Poemele sînt listate în ordinea punctajului acumulat din voturile pe care le-aţi trimis.
Fiecare poem este însoţit de numele autorului şi formula de votare în paranteze.
Exemplu de voturi obţinute: (0,2,7 = 11)
Asta înseamnă: niciun vot de 3 puncte, 2 voturi de 2 puncte, 7 voturi de 1 punct = pentru un total de 11 puncte.
Locul I – 14 puncte
17.
o adiere –
toate păpădiile
se mută în cer
martisor (135 = 14)
Locul II – 13 puncte
11.
Gară pustie –
Vântul face o haltă
Să ia un ciulin
Florinel (126 = 13)
Locul III – 12 puncte
5.
Un pod părăsit.
Singură-n el tăcerea
Şi poate vântul
Florică Dan (117 = 12)
Locul IV – 11 puncte
40.
satul părăsit -
în turla bisericii
clopotar vântul.
Valeria Tamaş (043 = 11)
Locul V – 7 puncte
37.
vânt peste baltă –
păianjenii-de-apă
se clatină lin
Anghel Pop (031 = 7)
52.
floare, adio -
nu mă pot ţine după
urmele tale !
Elia David (023 = 7)
Locul VI – 6 puncte
53.
o pală de vânt –
albul florii de cireş
se-alintă pe-un ram
Dorin Ştefan (103 = 6)
Locul VII – 5 puncte
18.
Copil în lacrimi
c-o sfoară ruptă-n mână
zmeul luat de vânt
Jules Cohn Botea (013 = 5)
34.
Vântul in joacă-
De cer atârnă leagăn,
Cu funii de colb.
Doina Bogdan Wurm (021 = 5)
Locul VIII – 4 puncte
19.
Vântul bezmetic
mi-a golit prunii de flori—
s-a dus ţuica mea
Jules Cohn Botea (012 = 4)
20.
în miez de vară –
doar vântul mai încearcă
să mângâie blând
Flueraşu Petre (012 = 4)
44.
rafală de vânt -
în marginea câmpului
fetiţă cu maci
Cristina Rusu (012 = 4)
Locul IX – 3 puncte
1.
Părul mamei alb
în vântul primăverii...
doar amintire
Vasile Moldovan (003 = 3)
7.
La gura sobei
Singur cu vantul iernii,
Bunic in sezlong.
Victoria Chiţoveanu (011 = 3)
13.
Sub pale de vânt
florile cireşului –
cascadă albă.
Mariana Tănase (011 = 3)
24.
după ploaie
în noroiul drumurilor
petale de prun
Ana Ruse (003 = 3)
43.
Vântul ne-a adus
din deşertul împietrit
numai numele.
Marinela Şerban (100 =3)
51.
castani sub lună -
vântul stinge brusc toate
lumânările
Elia David (003 = 3)
Locul X – 2 puncte
3.
boare de gînduri-
ţiuit lung de plecări:
gară pustie.
anişoara iordache (002 = 2)
6.
Iar bate vântul-
Caisul din fereastră
Întinde un ram
Florică Dan (002 = 2)
8.
O pala de vant
Racoreste cosasii,
In brazde iarba.
Chiţoveanu Victoria (002 = 2)
15.
vantul primaverii
deschizand mugurii -
reinvierea.
Enăchescu Adina (010 = 2)
21.
patru pescăruşi
pe marea agitată –
stăpân e vântul
Flueraşu Petre (002 = 2)
22.
Irişi sălbatici
Cuibăriţi în pădure
Dincolo de vânt.
gabriela marcian (002 = 2)
30.
Maluri abrupte-
stele-n cădere şi vînt
peste prăpăstii.
Mahmoud Djamal (010 = 2)
31.
Sălcii plecate-
pe albia rîului
razele lunii.
Mahmoud Djamal (002 = 2)
33.
umbre tot mai lungi –
vântul mişcă frunzele
plopului din deal
Maria Tirenescu (002 = 2)
36.
păpădie-n vânt –
cum se agaţă de ea
o mămăruţă!
Anghel Pop (010 = 2)
39.
Vântul vuieşte
peste crengile goale -
lumină la geam
Magdalena Dale (010 = 2)
49.
ţiuie vântul –
greieri treziţi din somnuri
cârpesc vise vechi...
Dana Ştefan (010 = 2)
Locul XI – 1 punct
2.
O adiere...
Puful de plopi înălbind
Lunca Dunării
Vasile Moldovan
4.
pe stînci: pescăruşi:
nod între cer şi pămînt-
zefir de tîlcuri
anişoara iordache
10.
Nisip dus de vânt
Mistere regăsite,
Piramidele.
Alesya
12.
Purtată de vânt –
Corabie-n derivă
Spre care nou ţărm?
Florinel
14.
Şoapte, mângâieri,
peste simţire, suflet-
vânt tulburător.
Mariana Tănase
16.
vantul prin trestii;
rate, broaste, serpi -
speriat intorc barca
enăchescu adina
23.
Un album uitat
Foi răscolite de vânt -
Prieteni absenţi.
gabriela marcian
25.
pană de curent
la geamul poetului
flori de liliac alb
Ana Ruse
26.
seară de vară
copilul se agită -
prevestirea
Alexandra Munteanu Flora
27.
nici o floare
vântul de mai al serii -
călătorie
Alexandra Munteanu Flora
28.
rămas singur
bătrânul tei
aşteaptă vara
Elena Coca Gheorghiu
29.
primul eşec-
puiul de raţă cade
priveşte uimit
Elena Coca Gheorghiu
38.
Focul din cămin
abia mai pâlpâie -
vântul de iarnă
Magdalena Dale
41.
vântul bezmetic
înteţind jarul toamnei -
vâlvătăi pe culmi.
Valeria Tamaş
47.
lacrimi zvântate
de vântul dinspre Crai Nou-
străină pe drum.
katherina keller
48.
abandonată
în braţele vântului -
alean fără leac.
katherina keller
49.
ţiuie vântul –
greieri treziţi din somnuri
cârpesc vise vechi...
Dana Ştefan
50.
nevăzut scâncind
pâlcuri dezmăţate-n fum –
vântul călare
Dana Ştefan
55.
Frunză de argint
Spulberate iluzii
Libertatea gândului
Anne-Marie Bejliu
57.
În curând vântul
Va lovi marea-n valuri…
Sărutul apei.
Vraja Andreea-Alexandra
Niciun punct
9.
Şi crengi şi frunze
În aer şi pe pământ,
Liniştea e-n noi.
Alesya
32.
vântul răcorind
feţele vâslaşilor –
întrecere-n zori
Maria Tirenescu
35.
Adieri de vânt
Printre cruci candele sting-
Bocet îngână.
Doina Bogdan Wurm
42.
Vânt seducător.
A dispărut din tablou
floarea-soarelui.
Marinela Şerban
45.
fluturi în delir
pe coapsele vântului –
o zi frumoasă
Cristina Rusu
50.
nevăzut scâncind
pâlcuri dezmăţate-n fum –
vântul călare
Dana Ştefan
54.
Pasăre de vânt
Curgătoare aripă
Fură libertăţi
Anne-Marie Bejliu
56.
Frunzele zboară
Prin vânt mi se coboară
Pe foaia albă.
Vraja Andreea-Alexandra
-------------------------------------------------------
Dragi prieteni ai haiku-ului,
Iată rezultatele concursului din luna mai 2007,
pentru care tema a fost vînt.
Poemele sînt listate în ordinea punctajului acumulat din voturile pe care le-aţi trimis.
Fiecare poem este însoţit de numele autorului şi formula de votare în paranteze.
Exemplu de voturi obţinute: (0,2,7 = 11)
Asta înseamnă: niciun vot de 3 puncte, 2 voturi de 2 puncte, 7 voturi de 1 punct = pentru un total de 11 puncte.
Locul I – 14 puncte
17.
o adiere –
toate păpădiile
se mută în cer
martisor (135 = 14)
Locul II – 13 puncte
11.
Gară pustie –
Vântul face o haltă
Să ia un ciulin
Florinel (126 = 13)
Locul III – 12 puncte
5.
Un pod părăsit.
Singură-n el tăcerea
Şi poate vântul
Florică Dan (117 = 12)
Locul IV – 11 puncte
40.
satul părăsit -
în turla bisericii
clopotar vântul.
Valeria Tamaş (043 = 11)
Locul V – 7 puncte
37.
vânt peste baltă –
păianjenii-de-apă
se clatină lin
Anghel Pop (031 = 7)
52.
floare, adio -
nu mă pot ţine după
urmele tale !
Elia David (023 = 7)
Locul VI – 6 puncte
53.
o pală de vânt –
albul florii de cireş
se-alintă pe-un ram
Dorin Ştefan (103 = 6)
Locul VII – 5 puncte
18.
Copil în lacrimi
c-o sfoară ruptă-n mână
zmeul luat de vânt
Jules Cohn Botea (013 = 5)
34.
Vântul in joacă-
De cer atârnă leagăn,
Cu funii de colb.
Doina Bogdan Wurm (021 = 5)
Locul VIII – 4 puncte
19.
Vântul bezmetic
mi-a golit prunii de flori—
s-a dus ţuica mea
Jules Cohn Botea (012 = 4)
20.
în miez de vară –
doar vântul mai încearcă
să mângâie blând
Flueraşu Petre (012 = 4)
44.
rafală de vânt -
în marginea câmpului
fetiţă cu maci
Cristina Rusu (012 = 4)
Locul IX – 3 puncte
1.
Părul mamei alb
în vântul primăverii...
doar amintire
Vasile Moldovan (003 = 3)
7.
La gura sobei
Singur cu vantul iernii,
Bunic in sezlong.
Victoria Chiţoveanu (011 = 3)
13.
Sub pale de vânt
florile cireşului –
cascadă albă.
Mariana Tănase (011 = 3)
24.
după ploaie
în noroiul drumurilor
petale de prun
Ana Ruse (003 = 3)
43.
Vântul ne-a adus
din deşertul împietrit
numai numele.
Marinela Şerban (100 =3)
51.
castani sub lună -
vântul stinge brusc toate
lumânările
Elia David (003 = 3)
Locul X – 2 puncte
3.
boare de gînduri-
ţiuit lung de plecări:
gară pustie.
anişoara iordache (002 = 2)
6.
Iar bate vântul-
Caisul din fereastră
Întinde un ram
Florică Dan (002 = 2)
8.
O pala de vant
Racoreste cosasii,
In brazde iarba.
Chiţoveanu Victoria (002 = 2)
15.
vantul primaverii
deschizand mugurii -
reinvierea.
Enăchescu Adina (010 = 2)
21.
patru pescăruşi
pe marea agitată –
stăpân e vântul
Flueraşu Petre (002 = 2)
22.
Irişi sălbatici
Cuibăriţi în pădure
Dincolo de vânt.
gabriela marcian (002 = 2)
30.
Maluri abrupte-
stele-n cădere şi vînt
peste prăpăstii.
Mahmoud Djamal (010 = 2)
31.
Sălcii plecate-
pe albia rîului
razele lunii.
Mahmoud Djamal (002 = 2)
33.
umbre tot mai lungi –
vântul mişcă frunzele
plopului din deal
Maria Tirenescu (002 = 2)
36.
păpădie-n vânt –
cum se agaţă de ea
o mămăruţă!
Anghel Pop (010 = 2)
39.
Vântul vuieşte
peste crengile goale -
lumină la geam
Magdalena Dale (010 = 2)
49.
ţiuie vântul –
greieri treziţi din somnuri
cârpesc vise vechi...
Dana Ştefan (010 = 2)
Locul XI – 1 punct
2.
O adiere...
Puful de plopi înălbind
Lunca Dunării
Vasile Moldovan
4.
pe stînci: pescăruşi:
nod între cer şi pămînt-
zefir de tîlcuri
anişoara iordache
10.
Nisip dus de vânt
Mistere regăsite,
Piramidele.
Alesya
12.
Purtată de vânt –
Corabie-n derivă
Spre care nou ţărm?
Florinel
14.
Şoapte, mângâieri,
peste simţire, suflet-
vânt tulburător.
Mariana Tănase
16.
vantul prin trestii;
rate, broaste, serpi -
speriat intorc barca
enăchescu adina
23.
Un album uitat
Foi răscolite de vânt -
Prieteni absenţi.
gabriela marcian
25.
pană de curent
la geamul poetului
flori de liliac alb
Ana Ruse
26.
seară de vară
copilul se agită -
prevestirea
Alexandra Munteanu Flora
27.
nici o floare
vântul de mai al serii -
călătorie
Alexandra Munteanu Flora
28.
rămas singur
bătrânul tei
aşteaptă vara
Elena Coca Gheorghiu
29.
primul eşec-
puiul de raţă cade
priveşte uimit
Elena Coca Gheorghiu
38.
Focul din cămin
abia mai pâlpâie -
vântul de iarnă
Magdalena Dale
41.
vântul bezmetic
înteţind jarul toamnei -
vâlvătăi pe culmi.
Valeria Tamaş
47.
lacrimi zvântate
de vântul dinspre Crai Nou-
străină pe drum.
katherina keller
48.
abandonată
în braţele vântului -
alean fără leac.
katherina keller
49.
ţiuie vântul –
greieri treziţi din somnuri
cârpesc vise vechi...
Dana Ştefan
50.
nevăzut scâncind
pâlcuri dezmăţate-n fum –
vântul călare
Dana Ştefan
55.
Frunză de argint
Spulberate iluzii
Libertatea gândului
Anne-Marie Bejliu
57.
În curând vântul
Va lovi marea-n valuri…
Sărutul apei.
Vraja Andreea-Alexandra
Niciun punct
9.
Şi crengi şi frunze
În aer şi pe pământ,
Liniştea e-n noi.
Alesya
32.
vântul răcorind
feţele vâslaşilor –
întrecere-n zori
Maria Tirenescu
35.
Adieri de vânt
Printre cruci candele sting-
Bocet îngână.
Doina Bogdan Wurm
42.
Vânt seducător.
A dispărut din tablou
floarea-soarelui.
Marinela Şerban
45.
fluturi în delir
pe coapsele vântului –
o zi frumoasă
Cristina Rusu
50.
nevăzut scâncind
pâlcuri dezmăţate-n fum –
vântul călare
Dana Ştefan
54.
Pasăre de vânt
Curgătoare aripă
Fură libertăţi
Anne-Marie Bejliu
56.
Frunzele zboară
Prin vânt mi se coboară
Pe foaia albă.
Vraja Andreea-Alexandra
Etichete:
kukai mai 2007,
rezultatele concursurilor lunare
sâmbătă, 19 mai 2007
miercuri, 16 mai 2007
Cîştigătorii concursului "Still in the stream" comentaţi de Richard Powel
Începînd cu acest articol tradus, deschidem seria traducerii unor articole din vasta bibliografie de limbă engleză.
Am primit încuviinţarea publicării textului de la autorul său Richard Powell care conduce şi site-ul despre care va fi vorba mai jos. Acesta este mailul care ne acordă permisiunea:
Hi Magdalena,
I am happy to permit re-publication of the winning Haiku and commentary. Please provide copyright information along with the excerpt and a link to Still in the Stream.
Thank you,
Richard Powell
Mulţumim autorului pentru bunăvoinţă.
Wabi Sabi Haiku este un site care cultivă spiritul a două valori estetice specifice haiku-ului şi destul de permeabile una la alta. Wabi este valorizarea simplităţii şi a frugalităţii. Face parte din recuzita austeră a haijinului care refuză excesele şi reuşeşte să înmulţească puţinul. Sabi se referă la simţămîntul nostalgiei, la tristeţea fermecată care ne cuprinde în faţa lucrurilor vechi şi părăsite, la dorul care se împlineşte în chiar suferinţa pe care ne-o trezeşte patina aşezată peste tot ce e vetust, uzat, datat.
Site-ul organizează concursuri tematice sub egida Still in the Stream . O traducere liberă ar putea fi – liniştea pîrîului. Se înţelege că este aici un mic oximoron, pîrîul este totdeauna vioi, clipoceşte, susură, nu tace, dar în murmurul său este împletită liniştea.
Primele trei locuri la ultimul concurs se bucură de comentarii din partea organizatorilor. Traducerea mea sper să folosească celor ce doresc să prindă gustul acestor mici poeme.
*
"Locul I
each nail
grieves in its own voice
leaving the wood
fiecare cui
se întristează cu propriul glas
părăsind lemnul
William Hart
Acest haiku de William Hart este fidel spiritului şi disciplinei haiku, deşi foloseşte elemente ale tradiţiei poetice vestice. Poemul începe cu o mică şi deosebită imagine, un cui, căruia îi atribuie apoi un element antropomorfic, o tehnică controversată printre iubitorii de haiku. Poemul este salvat de la descalificare de către ultimul vers care completează imaginea şi produce o experienţă aha! Cuvîntul „întristează”, realizăm acum, nu atribuie o emoţie umană unui obiect inanimat, ci ne permite să auzim sunetul într-un fel nou.
Un poet mai puţin experimentat ar fi spus: cuiele „cîntă” cînd părăsesc lemnul, dar William Hart evită o asemenea comparaţie prea uzată şi foloseşte simplu şi ambiguu, dar agreabil evocativ, „glas” pentru a exprima elementul auditiv al imaginii.
Frumoasa, aproape ascunsa asonanţă între "each", "grieves" şi "leaving" creează impresia unui scrîşnet al scoaterii. Cu deosebire al doilea vers al poemului devine, în registrul tonal, un suspin. Îţi dai sufletul în ultimul vers şi îţi revii în sunetul mai jos al ultimului cuvînt. Această structură lingvistică completează adecvat sonorităţile cuiului care au o calitate asemănătoare, dar cu margini mai dure. Astfel poemul amplifică momentul şi transpune imaginea strident fonică într-una poetică. Ceea ce revine la definiţia clasică a ce numim sabi şi îi realizează efectul cu un impac rapid şi impresionant.
Poemul este lăsat şi pe seama cititorului. Există ecouri adînci, aproape spirituale, însumate într-un moment sfredelitor, dacă şi cititorul îşi convoacă propria pierdere în poem. Cuiul a ieşit, există un gol în lemn şi propriul simţămînt de tristeţe al cititorului sporeşte prin chiar acest gol, domolit apoi de valorile tonale. Acesta este, să admitem, chiar o imagine a unui cui vechi scos din lemn, dar el sugerează ceva mult mai semnificativ. În aceasta constă reuşita poemului şi una din marile lui virtuţi ale formale.
Rar conţine un poem un echilibru al numeroaselor elemente de valoare într-o atît de compactă şi eficientă realizare, cîştigîndu-şi locul de vîrf în acest concurs.
Locul II
benumbed by coldness,
in the empty swallow's nest
the last butterfly
amorţit de frig,
în cuibul gol al rîndunicii
ultimul fluture
Vasile Moldovan*
Acest haiku al lui Vasile Moldovan surprinde sfirşitul unui anotimp. În doar cîteva versuri înţelegem, fără să ni se spună, că rîndunelele au plecat unde vremea e caldă încă, iar fluturele nu,ori pentru că era prea tîrziu să mai iasă din crisalidă, ori pentru că nu este o specie migratoare. În orice fel am pricepe lucrurile, ceva e trist dar şi frumos în imaginea acestei fiinţe fragile odihnind în cuibul gol.
Deşi acest poem ne îndreaptă atenţia către frumuseţea efemeră a fluturelui, el se bizuie pentru efectul său poetic pe contextul cuibului gol. Acesta nu-i cuibul fluturelui, ci al rîndunelei. Şi rîndunelele după cum ştim nu se minunează de frumuseţea hranei lor. Nu sînt sigur dacă rîndunelele mănîncă fluturi, dar cu siguranţă se hrănesc cu multe din rudele lor. Cu toate că acest zburător întîrziat se odihneşte aici în această cupă de lut, ni se aminteşte de puii recent umflaţi, de faptul că trupul lor provine din insecte, că acest adăpost rotund conţine nu doar un fluture, ci recolta de ploşniţe şi ţînţari a unei veri întregi. Ele au fost consumate, dulceaţa trupurilor din carcase a furnizat energia pentru a construi cuibul şi s-a preschimbat în penele, oasele şi ciocurile puilor. Cuibul este o dovadă a orelor de trudă, a unui anotimp de agoniseală şi hrană, sau plecarea şi întoarcerea şi în fine acel ceas al naturii care bate orele sale.
Există o frumuseţe uitată acolo, în cuibul gol, chiar dacă n-ar fi fost în el şi fluturele care să ne atragă atenţia. Absenţa fostei plenitudini, „scoica” (shelness) lucrurilor, rămăşiţa, ceea ce dăinuie după ce viaţa a dispărut, aceste impalpabile relicve au propria lor frumuseţe. Urmele paşilor, o barcă într-un şopron, o maşină închisă într-o bucăţică de curte, toate goale. Cuiburile goale, casele părăsite, containerele deşerte, arată oricui lipsa, ceva care a dispărut, s-a deteriorat.
Acest haiku ne arată că orice fluture delicat este doar o pată de culoare pe o paletă mai largă, o piesă într-un puzzle întortocheat, prea frumos pentru a-l putea percepe pe de-a-ntregul. În schimb, ar trebui să contemplăm ceea ce stă-n puterile noastre, de pildă, în aceeaşi măsură pustiul ca şi desăvîrşirea, iarna - la fel de importantă pentru ciclul vremii ca şi vara."
Locul 3
ringing through morning mist
church bells mingle
their different faiths
sunînd prin ceaţa dimineţii
clopotele bisericilor amestecă
diferitele lor credinţe
- Beebe Barksdale-Bruner
Ceaţa poate aduce poemului blîndeţe, linişte, întunecare sau chiar răcoare. Acest haiku al lui Beebe Barksdale-Bruner pune în contrast liniştea blîndă a ceţii cu tonurile puternice şi luminoase ale clopotelor înmuind un sens (cel văzut) în timp ce un altul este intensificat (cel auzit).
Poetul sugerează, prin descrierea ceţii care amestecă clopotele, observaţia finală a diferitelor credinţe reprezentate de fiecare din ele. În felul acesta, noi nu auzim doar amestecul clopotelor, ci şi al mesajelor reprezentate de ele. A face experienţa amestecării clopotelor în ceaţa rece trebuie să fie un lucru deosebit. Este şi amestecul credinţelor al fel? O întrebare atît de adîncă într-un poem atît de mic.
Adîncimea poemului merge însă şi mai departe, atingînd prin yugen, acel mister din spatele sau de dedesubtul lucrurilor. Imaginea clopotelor în ceaţă este ritmată. Cititorul se opreşte să asculte, apoi pleacă din nou. Frumuseţea religiei instituţionalizate e reprezentată de clopotele chemînd pe cel pierdut către un liman salvator. În contrapunct cu această distinctă chemare, simţim expansiunea în afara turlei sacre a necunoscutului aflat în ceaţă şi mister. Reflectînd în continuare, resimţim chemarea clopotelor către unirea celor deja adunaţi întru sunet, permiţîndu-ne să exersăm o altă asociere. Această diferenţă arată calea wabi şi ne acordă permisiunea de asculta, de a observa, de a fi preoţi ai solitudinii, trasînd un curs în tonuri pale.
* Vasile Moldovan este preşedintele Societăţii Române de Haiku
Comentariul la al doilea loc în original:
"This haiku by Vasile Moldovan captures the end of a season. In these few lines we understand, without being told, that the swallows have flown off somewhere warm but the butterfly has not, either because it was too late emerging from its chrysalis, or because it is not the sort of butterfly that migrates. Either way we comprehend something sad but beautiful in this fragile creature resting in an empty nest.
While this poem draws attention to the transitory beauty of the butterfly, it relies on the context of the empty nest for some of its poetic effect. This is not a butterfly nest, it is a swallow nest. And swallows as far as we know do not marvel at the beauty of their meal. I'm not sure if swallows eat butterflies, but they certianly eat lots of their cousins. Yet as this late flyer rests here in this deliberatly crafted cup of mud, we are reminded that swollen chicks recently fledged, that swallows are made up of insects, that this rounded vessel contains not just this one butterfly, but a summer's worth of bugs and other gnats. They were consummed, their suggary body casings providing the energy to construct the nest as well as the feathers, bones, and beaks of the chicks. The nest is a record of swallow hours, a season of gathering, feeding, or leaving and returning and finally a timeclock that was punched out.
There is beauty left in the empty nest, even if the butterfly was not there to draw our attention to it. The absence of a former fullness, the "shellness" of things, the after effect, what is left after life moves on, these indefinable remainders have their own beauty. Footprints, a rowboat in a boat shed, a locked car in a scrap yard, all empty. Empty nests, empty houses, empty containers, point to something missing, something gone, something used up.
This haiku reveals that every delicate butterfly is a shard of color in a larger mural, a piece in an intricate puzzle too beautiful to comprehend as a whole. Instead we must gaze on what we can, emptiness as much a part of the picture and fullness, winter as essential to the cycle as summer."
Am primit încuviinţarea publicării textului de la autorul său Richard Powell care conduce şi site-ul despre care va fi vorba mai jos. Acesta este mailul care ne acordă permisiunea:
Hi Magdalena,
I am happy to permit re-publication of the winning Haiku and commentary. Please provide copyright information along with the excerpt and a link to Still in the Stream.
Thank you,
Richard Powell
Mulţumim autorului pentru bunăvoinţă.
*
Wabi Sabi Haiku este un site care cultivă spiritul a două valori estetice specifice haiku-ului şi destul de permeabile una la alta. Wabi este valorizarea simplităţii şi a frugalităţii. Face parte din recuzita austeră a haijinului care refuză excesele şi reuşeşte să înmulţească puţinul. Sabi se referă la simţămîntul nostalgiei, la tristeţea fermecată care ne cuprinde în faţa lucrurilor vechi şi părăsite, la dorul care se împlineşte în chiar suferinţa pe care ne-o trezeşte patina aşezată peste tot ce e vetust, uzat, datat.
Site-ul organizează concursuri tematice sub egida Still in the Stream . O traducere liberă ar putea fi – liniştea pîrîului. Se înţelege că este aici un mic oximoron, pîrîul este totdeauna vioi, clipoceşte, susură, nu tace, dar în murmurul său este împletită liniştea.
Primele trei locuri la ultimul concurs se bucură de comentarii din partea organizatorilor. Traducerea mea sper să folosească celor ce doresc să prindă gustul acestor mici poeme.
*
each nail
grieves in its own voice
leaving the wood
fiecare cui
se întristează cu propriul glas
părăsind lemnul
William Hart
Acest haiku de William Hart este fidel spiritului şi disciplinei haiku, deşi foloseşte elemente ale tradiţiei poetice vestice. Poemul începe cu o mică şi deosebită imagine, un cui, căruia îi atribuie apoi un element antropomorfic, o tehnică controversată printre iubitorii de haiku. Poemul este salvat de la descalificare de către ultimul vers care completează imaginea şi produce o experienţă aha! Cuvîntul „întristează”, realizăm acum, nu atribuie o emoţie umană unui obiect inanimat, ci ne permite să auzim sunetul într-un fel nou.
Un poet mai puţin experimentat ar fi spus: cuiele „cîntă” cînd părăsesc lemnul, dar William Hart evită o asemenea comparaţie prea uzată şi foloseşte simplu şi ambiguu, dar agreabil evocativ, „glas” pentru a exprima elementul auditiv al imaginii.
Frumoasa, aproape ascunsa asonanţă între "each", "grieves" şi "leaving" creează impresia unui scrîşnet al scoaterii. Cu deosebire al doilea vers al poemului devine, în registrul tonal, un suspin. Îţi dai sufletul în ultimul vers şi îţi revii în sunetul mai jos al ultimului cuvînt. Această structură lingvistică completează adecvat sonorităţile cuiului care au o calitate asemănătoare, dar cu margini mai dure. Astfel poemul amplifică momentul şi transpune imaginea strident fonică într-una poetică. Ceea ce revine la definiţia clasică a ce numim sabi şi îi realizează efectul cu un impac rapid şi impresionant.
Poemul este lăsat şi pe seama cititorului. Există ecouri adînci, aproape spirituale, însumate într-un moment sfredelitor, dacă şi cititorul îşi convoacă propria pierdere în poem. Cuiul a ieşit, există un gol în lemn şi propriul simţămînt de tristeţe al cititorului sporeşte prin chiar acest gol, domolit apoi de valorile tonale. Acesta este, să admitem, chiar o imagine a unui cui vechi scos din lemn, dar el sugerează ceva mult mai semnificativ. În aceasta constă reuşita poemului şi una din marile lui virtuţi ale formale.
Rar conţine un poem un echilibru al numeroaselor elemente de valoare într-o atît de compactă şi eficientă realizare, cîştigîndu-şi locul de vîrf în acest concurs.
benumbed by coldness,
in the empty swallow's nest
the last butterfly
amorţit de frig,
în cuibul gol al rîndunicii
ultimul fluture
Vasile Moldovan*
Acest haiku al lui Vasile Moldovan surprinde sfirşitul unui anotimp. În doar cîteva versuri înţelegem, fără să ni se spună, că rîndunelele au plecat unde vremea e caldă încă, iar fluturele nu,ori pentru că era prea tîrziu să mai iasă din crisalidă, ori pentru că nu este o specie migratoare. În orice fel am pricepe lucrurile, ceva e trist dar şi frumos în imaginea acestei fiinţe fragile odihnind în cuibul gol.
Deşi acest poem ne îndreaptă atenţia către frumuseţea efemeră a fluturelui, el se bizuie pentru efectul său poetic pe contextul cuibului gol. Acesta nu-i cuibul fluturelui, ci al rîndunelei. Şi rîndunelele după cum ştim nu se minunează de frumuseţea hranei lor. Nu sînt sigur dacă rîndunelele mănîncă fluturi, dar cu siguranţă se hrănesc cu multe din rudele lor. Cu toate că acest zburător întîrziat se odihneşte aici în această cupă de lut, ni se aminteşte de puii recent umflaţi, de faptul că trupul lor provine din insecte, că acest adăpost rotund conţine nu doar un fluture, ci recolta de ploşniţe şi ţînţari a unei veri întregi. Ele au fost consumate, dulceaţa trupurilor din carcase a furnizat energia pentru a construi cuibul şi s-a preschimbat în penele, oasele şi ciocurile puilor. Cuibul este o dovadă a orelor de trudă, a unui anotimp de agoniseală şi hrană, sau plecarea şi întoarcerea şi în fine acel ceas al naturii care bate orele sale.
Există o frumuseţe uitată acolo, în cuibul gol, chiar dacă n-ar fi fost în el şi fluturele care să ne atragă atenţia. Absenţa fostei plenitudini, „scoica” (shelness) lucrurilor, rămăşiţa, ceea ce dăinuie după ce viaţa a dispărut, aceste impalpabile relicve au propria lor frumuseţe. Urmele paşilor, o barcă într-un şopron, o maşină închisă într-o bucăţică de curte, toate goale. Cuiburile goale, casele părăsite, containerele deşerte, arată oricui lipsa, ceva care a dispărut, s-a deteriorat.
Acest haiku ne arată că orice fluture delicat este doar o pată de culoare pe o paletă mai largă, o piesă într-un puzzle întortocheat, prea frumos pentru a-l putea percepe pe de-a-ntregul. În schimb, ar trebui să contemplăm ceea ce stă-n puterile noastre, de pildă, în aceeaşi măsură pustiul ca şi desăvîrşirea, iarna - la fel de importantă pentru ciclul vremii ca şi vara."
ringing through morning mist
church bells mingle
their different faiths
sunînd prin ceaţa dimineţii
clopotele bisericilor amestecă
diferitele lor credinţe
- Beebe Barksdale-Bruner
Ceaţa poate aduce poemului blîndeţe, linişte, întunecare sau chiar răcoare. Acest haiku al lui Beebe Barksdale-Bruner pune în contrast liniştea blîndă a ceţii cu tonurile puternice şi luminoase ale clopotelor înmuind un sens (cel văzut) în timp ce un altul este intensificat (cel auzit).
Poetul sugerează, prin descrierea ceţii care amestecă clopotele, observaţia finală a diferitelor credinţe reprezentate de fiecare din ele. În felul acesta, noi nu auzim doar amestecul clopotelor, ci şi al mesajelor reprezentate de ele. A face experienţa amestecării clopotelor în ceaţa rece trebuie să fie un lucru deosebit. Este şi amestecul credinţelor al fel? O întrebare atît de adîncă într-un poem atît de mic.
Adîncimea poemului merge însă şi mai departe, atingînd prin yugen, acel mister din spatele sau de dedesubtul lucrurilor. Imaginea clopotelor în ceaţă este ritmată. Cititorul se opreşte să asculte, apoi pleacă din nou. Frumuseţea religiei instituţionalizate e reprezentată de clopotele chemînd pe cel pierdut către un liman salvator. În contrapunct cu această distinctă chemare, simţim expansiunea în afara turlei sacre a necunoscutului aflat în ceaţă şi mister. Reflectînd în continuare, resimţim chemarea clopotelor către unirea celor deja adunaţi întru sunet, permiţîndu-ne să exersăm o altă asociere. Această diferenţă arată calea wabi şi ne acordă permisiunea de asculta, de a observa, de a fi preoţi ai solitudinii, trasînd un curs în tonuri pale.
* Vasile Moldovan este preşedintele Societăţii Române de Haiku
*
Comentariul la al doilea loc în original:
"This haiku by Vasile Moldovan captures the end of a season. In these few lines we understand, without being told, that the swallows have flown off somewhere warm but the butterfly has not, either because it was too late emerging from its chrysalis, or because it is not the sort of butterfly that migrates. Either way we comprehend something sad but beautiful in this fragile creature resting in an empty nest.
While this poem draws attention to the transitory beauty of the butterfly, it relies on the context of the empty nest for some of its poetic effect. This is not a butterfly nest, it is a swallow nest. And swallows as far as we know do not marvel at the beauty of their meal. I'm not sure if swallows eat butterflies, but they certianly eat lots of their cousins. Yet as this late flyer rests here in this deliberatly crafted cup of mud, we are reminded that swollen chicks recently fledged, that swallows are made up of insects, that this rounded vessel contains not just this one butterfly, but a summer's worth of bugs and other gnats. They were consummed, their suggary body casings providing the energy to construct the nest as well as the feathers, bones, and beaks of the chicks. The nest is a record of swallow hours, a season of gathering, feeding, or leaving and returning and finally a timeclock that was punched out.
There is beauty left in the empty nest, even if the butterfly was not there to draw our attention to it. The absence of a former fullness, the "shellness" of things, the after effect, what is left after life moves on, these indefinable remainders have their own beauty. Footprints, a rowboat in a boat shed, a locked car in a scrap yard, all empty. Empty nests, empty houses, empty containers, point to something missing, something gone, something used up.
This haiku reveals that every delicate butterfly is a shard of color in a larger mural, a piece in an intricate puzzle too beautiful to comprehend as a whole. Instead we must gaze on what we can, emptiness as much a part of the picture and fullness, winter as essential to the cycle as summer."
marți, 15 mai 2007
INVITAŢIE LA VOT - MAI 2007
MAI 2007 – ETAPA VOTĂRII
Pot vota numai cei care au trimis poeme în concurs.
Toate poemele pe care ni le-aţi trimis sînt listate mai jos fără numele autorilor, putînd fi identificate după număr. Ele vă stau la dispoziţie pentru vot. Această Invitaţie la vot va fi postată şi pe ROMANIAN KUKAI.
INDICAŢII PENTRU VOTARE
Dacă aţi trimis măcar un poem, aveţi dreptul să votaţi exprimîndu-vă preferinţele faţă de poemele trimise.
Nu aveţi dreptul să vă votaţi propriile poeme.
Termenul limită pentru trimiterea voturilor este 21 mai ora 24.
Exprimarea votului se face astfel: acordaţi fiecărui poem pe care îl preferaţi un număr de puncte între 1 şi 3. Aveţi la dispoziţie 6 puncte pe care le puteţi distribui cum doriţi.
E preferabil să folosiţi următoarea formulă:
TO: soimana@yahoo.com
Subiectul: vot kukai
Conţinutul mesajului:
Nr. 10 - 2 pts.
Nr. 18 - 2 pts.
Nr. 36 - 2 pts.
Icsulescu Igrec
Indiferent cum distribuiţi punctele, numiţi poemul ales cu numărul lui din lista de mai jos.
Nu uitaţi să semnaţi votul cu aceeaşi semnătură cu care aţi trimis poemele.
Lista poemelor în ordinea rezultatelor, cu indicarea autorilor va fi postată cel mai tîrziu pe 27 mai. Ea va fi trimisă tuturor participanţilor.
*
1.
Părul mamei alb
în vântul primăverii...
doar amintire
2.
O adiere...
Puful de plopi înălbind
Lunca Dunării
3.
boare de gînduri-
ţiuit lung de plecări:
gară pustie.
4.
pe stînci: pescăruşi:
nod între cer şi pămînt-
zefir de tîlcuri
5.
Un pod părăsit.
Singură-n el tăcerea
Şi poate vântul
6.
Iar bate vântul-
Caisul din fereastră
Întinde un ram
7.
La gura sobei
Singur cu vantul iernii,
Bunic in sezlong.
8.
O pala de vant
Racoreste cosasii,
In brazde iarba.
9.
Şi crengi şi frunze
În aer şi pe pământ,
Liniştea e-n noi.
10.
Nisip dus de vânt
Mistere regăsite, Piramidele.
11.
Gară pustie –
Vântul face o haltă
Să ia un ciulin
12.
Purtată de vânt –
Corabie-n derivă
Spre care nou ţărm?
13.
Sub pale de vânt
florile cireşului –
cascadă albă.
14.
Şoapte, mângâieri,
peste simţire, suflet-
vânt tulburător.
15.
vantul primaverii
deschizand mugurii -
reinvierea.
16.
vantul prin trestii;
rate, broaste, serpi -
speriat intorc barca
17.
o adiere –
toate păpădiile
se mută în cer
18.
Copil în lacrimi
c-o sfoară ruptă-n mână
zmeul luat de vânt
19.
Vântul bezmetic
mi-a golit prunii de flori—
s-a dus ţuica mea
20.
în miez de vară –
doar vântul mai încearcă
să mângâie blând
21.
patru pescăruşi
pe marea agitată –
stăpân e vântul
22.
Irişi sălbatici
Cuibăriţi în pădure
Dincolo de vânt.
23.
Un album uitat
Foi răscolite de vânt -
Prieteni absenţi.
24.
după ploaie
în noroiul drumurilor
petale de prun
25.
pană de curent
la geamul poetului
flori de liliac alb
26.
seară de vară
copilul se agită -
prevestirea
27.
nici o floare
vântul de mai al serii -
călătorie
28.
rămas singur
bătrânul tei
aşteaptă vara
29.
primul eşec-
puiul de raţă cade
priveşte uimit
30.
Maluri abrupte-
stele-n cădere şi vînt
peste prăpăstii.
31.
Sălcii plecate-
pe albia rîului
razele lunii.
32.
vântul răcorind
feţele vâslaşilor –
întrecere-n zori
33.
umbre tot mai lungi –
vântul mişcă frunzele
plopului din deal
34.
Vântul in joacă-
De cer atârnă leagăn,
Cu funii de colb.
35.
Adieri de vânt
Printre cruci candele sting-
Bocet îngână.
36.
păpădie-n vânt –
cum se agaţă de ea
o mămăruţă!
37.
vânt peste baltă –
păianjenii-de-apă
se clatină lin
38.
Focul din cămin
abia mai pâlpâie -
vântul de iarnă
39.
Vântul vuieşte
peste crengile goale -
lumină la geam
40.
satul părăsit -
în turla bisericii
clopotar vântul.
41.
vântul bezmetic
înteţind jarul toamnei -
vâlvătăi pe culmi.
42.
Vânt seducător.
A dispărut din tablou
floarea-soarelui.
43.
Vântul ne-a adus
din deşertul împietrit
numai numele.
44.
rafală de vânt -
în marginea câmpului
fetiţă cu maci
45.
fluturi în delir
pe coapsele vântului –
o zi frumoasă
46.
Vântul îngroapă
Cimitiru-n zăpadă.
Unde-i mormântul?
47.
lacrimi zvântate
de vântul dinspre Crai Nou-
străină pe drum.
48.
abandonată
în braţele vântului -
alean fără leac.
49.
ţiuie vântul –
greieri treziţi din somnuri
cârpesc vise vechi...
50.
nevăzut scâncind
pâlcuri dezmăţate-n fum –
vântul călare
51.
castani sub lună -
vântul stinge brusc toate
lumânările
52.
floare, adio -
nu mă pot ţine după
urmele tale !
53.
o pală de vânt –
albul florii de cireş
se-alintă pe-un ram
54.
Pasăre de vânt
Curgătoare aripă
Fură libertăţi
55.
Frunză de argint
Spulberate iluzii
Libertatea gândului
56.
Frunzele zboară
Prin vânt mi se coboară
Pe foaia albă.
57.
În curând vântul
Va lovi marea-n valuri…
Sărutul apei.
Pot vota numai cei care au trimis poeme în concurs.
Toate poemele pe care ni le-aţi trimis sînt listate mai jos fără numele autorilor, putînd fi identificate după număr. Ele vă stau la dispoziţie pentru vot. Această Invitaţie la vot va fi postată şi pe ROMANIAN KUKAI.
INDICAŢII PENTRU VOTARE
Dacă aţi trimis măcar un poem, aveţi dreptul să votaţi exprimîndu-vă preferinţele faţă de poemele trimise.
Nu aveţi dreptul să vă votaţi propriile poeme.
Termenul limită pentru trimiterea voturilor este 21 mai ora 24.
Exprimarea votului se face astfel: acordaţi fiecărui poem pe care îl preferaţi un număr de puncte între 1 şi 3. Aveţi la dispoziţie 6 puncte pe care le puteţi distribui cum doriţi.
E preferabil să folosiţi următoarea formulă:
TO: soimana@yahoo.com
Subiectul: vot kukai
Conţinutul mesajului:
Nr. 10 - 2 pts.
Nr. 18 - 2 pts.
Nr. 36 - 2 pts.
Icsulescu Igrec
Indiferent cum distribuiţi punctele, numiţi poemul ales cu numărul lui din lista de mai jos.
Nu uitaţi să semnaţi votul cu aceeaşi semnătură cu care aţi trimis poemele.
Lista poemelor în ordinea rezultatelor, cu indicarea autorilor va fi postată cel mai tîrziu pe 27 mai. Ea va fi trimisă tuturor participanţilor.
*
1.
Părul mamei alb
în vântul primăverii...
doar amintire
2.
O adiere...
Puful de plopi înălbind
Lunca Dunării
3.
boare de gînduri-
ţiuit lung de plecări:
gară pustie.
4.
pe stînci: pescăruşi:
nod între cer şi pămînt-
zefir de tîlcuri
5.
Un pod părăsit.
Singură-n el tăcerea
Şi poate vântul
6.
Iar bate vântul-
Caisul din fereastră
Întinde un ram
7.
La gura sobei
Singur cu vantul iernii,
Bunic in sezlong.
8.
O pala de vant
Racoreste cosasii,
In brazde iarba.
9.
Şi crengi şi frunze
În aer şi pe pământ,
Liniştea e-n noi.
10.
Nisip dus de vânt
Mistere regăsite, Piramidele.
11.
Gară pustie –
Vântul face o haltă
Să ia un ciulin
12.
Purtată de vânt –
Corabie-n derivă
Spre care nou ţărm?
13.
Sub pale de vânt
florile cireşului –
cascadă albă.
14.
Şoapte, mângâieri,
peste simţire, suflet-
vânt tulburător.
15.
vantul primaverii
deschizand mugurii -
reinvierea.
16.
vantul prin trestii;
rate, broaste, serpi -
speriat intorc barca
17.
o adiere –
toate păpădiile
se mută în cer
18.
Copil în lacrimi
c-o sfoară ruptă-n mână
zmeul luat de vânt
19.
Vântul bezmetic
mi-a golit prunii de flori—
s-a dus ţuica mea
20.
în miez de vară –
doar vântul mai încearcă
să mângâie blând
21.
patru pescăruşi
pe marea agitată –
stăpân e vântul
22.
Irişi sălbatici
Cuibăriţi în pădure
Dincolo de vânt.
23.
Un album uitat
Foi răscolite de vânt -
Prieteni absenţi.
24.
după ploaie
în noroiul drumurilor
petale de prun
25.
pană de curent
la geamul poetului
flori de liliac alb
26.
seară de vară
copilul se agită -
prevestirea
27.
nici o floare
vântul de mai al serii -
călătorie
28.
rămas singur
bătrânul tei
aşteaptă vara
29.
primul eşec-
puiul de raţă cade
priveşte uimit
30.
Maluri abrupte-
stele-n cădere şi vînt
peste prăpăstii.
31.
Sălcii plecate-
pe albia rîului
razele lunii.
32.
vântul răcorind
feţele vâslaşilor –
întrecere-n zori
33.
umbre tot mai lungi –
vântul mişcă frunzele
plopului din deal
34.
Vântul in joacă-
De cer atârnă leagăn,
Cu funii de colb.
35.
Adieri de vânt
Printre cruci candele sting-
Bocet îngână.
36.
păpădie-n vânt –
cum se agaţă de ea
o mămăruţă!
37.
vânt peste baltă –
păianjenii-de-apă
se clatină lin
38.
Focul din cămin
abia mai pâlpâie -
vântul de iarnă
39.
Vântul vuieşte
peste crengile goale -
lumină la geam
40.
satul părăsit -
în turla bisericii
clopotar vântul.
41.
vântul bezmetic
înteţind jarul toamnei -
vâlvătăi pe culmi.
42.
Vânt seducător.
A dispărut din tablou
floarea-soarelui.
43.
Vântul ne-a adus
din deşertul împietrit
numai numele.
44.
rafală de vânt -
în marginea câmpului
fetiţă cu maci
45.
fluturi în delir
pe coapsele vântului –
o zi frumoasă
46.
Vântul îngroapă
Cimitiru-n zăpadă.
Unde-i mormântul?
47.
lacrimi zvântate
de vântul dinspre Crai Nou-
străină pe drum.
48.
abandonată
în braţele vântului -
alean fără leac.
49.
ţiuie vântul –
greieri treziţi din somnuri
cârpesc vise vechi...
50.
nevăzut scâncind
pâlcuri dezmăţate-n fum –
vântul călare
51.
castani sub lună -
vântul stinge brusc toate
lumânările
52.
floare, adio -
nu mă pot ţine după
urmele tale !
53.
o pală de vânt –
albul florii de cireş
se-alintă pe-un ram
54.
Pasăre de vânt
Curgătoare aripă
Fură libertăţi
55.
Frunză de argint
Spulberate iluzii
Libertatea gândului
56.
Frunzele zboară
Prin vânt mi se coboară
Pe foaia albă.
57.
În curând vântul
Va lovi marea-n valuri…
Sărutul apei.
vineri, 11 mai 2007
Festivalul Mondial de Haiku 2005
Prin amabilitatea Soniei Cristina Coman, putem posta, alături de anunţul Mariei cu privire la Primul Congres de Haiku din România cu participare internaţională, şi articolul său despre întîlnirea anterioară care a avut loc la Constanţa cu doi ani în urmă. Menţionăm că la Constanţa au mai avut loc, sub altă titulatură, cu ani în urmă, alte două întîlniri internaţionale.
Sonia Cristina Coman
Când am început să aştern pe hârtie aceste gânduri despre festival, mi s-a părut ciudat că trebuie să scriu la timpul trecut. Entuziasmul şi pasiunea pentru haiku ne-au ajutat să perseverăm în organizarea acestui eveniment timp de peste o jumătate de an. Prin eforturile unite ale Clubului Mondial de Haiku ( Preşedinte, domnul Susumu Takiguchi), ale Societăţii de Haiku din Constanţa (Preşedinte, doamna Laura Văceanu) şi ale Centrului de Cultură şi Civilizaţie Japoneză (pe care l-am înfiinţat în 2002), iată că am izbutit ca festivalul să aibă loc.
In viziunea mea, exista trei realizări ale festivalului pentru care acesta poate fi considerat un eveniment reuşit. Aşadar, mă voi referi la acestea în cele ce urmează.
Cea mai importantă dintre aceste realizări este contribuţia pe care festivalul a adus-o la dezvoltarea educaţiei prin haiku, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost şi tema festivalului. Această contribuţie s-a manifestat pe mai multe planuri.
În primul rând, în cadrul acestui eveniment, elevii Centrului de Cultură şi Civilizaţie Japoneză au avut ocazia să îşi prezinte creaţia, după trei ani de iniţiere în tainele poeziei japoneze. La Bibioteca Judeţeană din Constanţa, elevii de la Şcoala nr. 12, Grupul Şcolar Dimitrie Leonida şi Liceul de Artă au lecturat haiku-uri scrise de către ei în cursul lecţiilor şi atelierelor pe care le-am condus cu doamna profesoară Laura Văceanu. A urmat un recital dramatic bazat pe vechi poeme de dragoste waka susţinut exemplar de elevii Colegiului Naţional Constantin Brătescu, pregătiţi fiind de doamna Luciana Crudu. Un moment deosebit l-a reprezentat lectura haiku susţinută de elevii domnului profesor Ion Codrescu, de la Şcoala Nicolae Tonitza.
În acest context, domnul Yasuomi Koganei, alături de ceilalţi membri ai Cercului Internaţional de Haiku de la Meguro – domnul Yoshifumi Aga, domnul Hideo Ebihara, doamna Hajimu Hirakita, domnul Takashi Ikari, domnul Kenichi Ikemoto, domnul Shinya Ogata, doamna Masako Sasayama, domnul Naoki Takei, doamna Kazuko Yokoyama – au făcut un gest extraordinar prin donaţiile lor pentru biblioteca Centrului de Cultură şi Civilizaţie Japoneză. Aceste materiale excelente sunt acum la dispoziţia publicului, fiind deosebit de utile atât pentru haijinii cu experienţă, cât şi pentru începătorii interesaţi de literatura şi cultura japoneză. Le sunt profund recunoscătoare pentru acest ajutor de preţ.
De asemenea, schimbul de idei şi de experienţă care a avut loc între profesorii de haiku din diverse părţi ale lumii este foarte benefic pentru educaţia prin haiku. În acest sens, menţionez atelierul prin care doamna Visnja McMaster ne-a împărtăşit ingenioasa idee de a preda folosind carduri cu haiku-uri. Discuţiile private au oferit, la rândul lor, multe lucruri noi de invăţat.
Nu în ultimul rând, Competiţia Mondială de Haiku pentru Elevi a strâns lucrări minunate care au fost expuse în holul Bibliotecii Judeţene din Constanţa. Aceste lucrări au demonstrat prospeţimea şi sensibilitatea viziunii copiilor asupra poeticii haiku. În cadrul unei ceremonii prezidate de domnul Susumu Takiguchi şi de domnul Ion Codrescu, elevii români şi croaţi au fost răsplătiţi pentru munca lor.
Cea de-a doua realizare a festivalului o constituie cele şapte zile de promovare intensă a literaturii şi culturii japoneze în România. Festivalul a fost anunţat la buletinele de ştiri şi a ocupat paginile de cultură ale celor mai citite ziare. Articolele respective au popularizat haiku-ul şi renku-ul, cuprinzând explicaţii de specialitate. Mai mult chiar, programul festivalului a fost consemnat pas cu pas în presa locală.
Un moment deosebit l-a reprezentat participarea mea şi a doamnei Kazuko Yokoyama la o emisiune realizată de televiziunea Neptun. Cu această ocazie, am explicat importanţa organizării acestui festival în România.
La câteva săptămâni după eveniment, filmul festivalului a fost difuzat pe TV Neptun, prin amabilitatea domnului director Florin Orezeanu. Filmul, realizat de domnişoara Claudia Obretin şi de domnul Bogdan Simion, pune accent pe frumuseţea Deltei Dunarii şi a împrejurimilor Branului, pe care le-am vizitat sub forma unor plimbari ginko.
În aceeaşi ordine de idei, doresc să mă refer la cei peste şaizeci de participanţi români – haijini cu experienţă, autori de poezie în stil occidental, profesori şi iubitori de cultură japoneză – care au avut ocazia să urmarească prezentări şi comunicări deosebit de interesante. Pentru începători, cele trei zile de conferinţe de la Constanţa au reprezentat un adevărat curs. În acest sens, menţionez – conform programului – comunicarea despre haiku din perspectivă românească susţinută de domnul Vasile Moldovan, abordarea propusă de domnul Yoshifumi Aga prin discursul despre dans şi haiku, lucrările despre kigo prezentate de domnul Hideo Ebihara şi domnul Takashi Ikari, prezentarea realizată de doamna Suncica Samec despre multiculturalitatea prin haiku, discursul-cheie despre adevărul poetic şi demonstraţia de caligrafie japoneză susţinute de domnul Susumu Takiguchi.
Deosebit de utile au fost apoi comunicările despre renku susţinute de domnul Raffael de Gruttola şi de domnul Şerban Codrin, minunatul atelier de renku condus de domnul Tadashi Kondo, comunicarea despre haiku-ul cu patru dimensiuni explicat de domnul Yasuomi Koganei, eseul privind haiku-ul urban şi rural susţinut de domnul Bruce Ross, abordarea haiku-ului ca terapie prezentată de domnul Richard Schnell şi de doamna Zrinka Simunovic, alături de observaţiile fine despre haiku expuse de domnul Kai Falkman, lucrarea privind poetele din perioada lui Basho şi demonstraţia de haiga pe computer susţinute de doamna Angelee Deodhar.
Nu am putut să nu amintesc toate aceste sesiuni de comunicări care cuprind o bogăţie de informaţii şi idei despre poezie, cu viitorul şi beneficiile ei.
Cea de-a treia realizare este faptul că festivalul reprezintă dovada de netăgăduit că oameni provenind din spaţii culturale diferite, cu mentalităţi şi obiceiuri diferite, pot da mâna şi trăi împreună. Am vorbit, ne-am zâmbit, am înfruntat ploaia şi arşiţa împreună, am mâncat la aceeaşi masă şi ne-am făcut proiecte comune. Ce anume ne-a adus împreună? Poezia japoneză. Să sperăm că în viitor acest minunat liant va deveni şi mai puternic şi astfel ne vom reîntâlni!
Festivalul Mondial de Haiku 2005 –
Un pas înainte pentru educaţia prin haiku
Un pas înainte pentru educaţia prin haiku
Sonia Cristina Coman
Când am început să aştern pe hârtie aceste gânduri despre festival, mi s-a părut ciudat că trebuie să scriu la timpul trecut. Entuziasmul şi pasiunea pentru haiku ne-au ajutat să perseverăm în organizarea acestui eveniment timp de peste o jumătate de an. Prin eforturile unite ale Clubului Mondial de Haiku ( Preşedinte, domnul Susumu Takiguchi), ale Societăţii de Haiku din Constanţa (Preşedinte, doamna Laura Văceanu) şi ale Centrului de Cultură şi Civilizaţie Japoneză (pe care l-am înfiinţat în 2002), iată că am izbutit ca festivalul să aibă loc.
In viziunea mea, exista trei realizări ale festivalului pentru care acesta poate fi considerat un eveniment reuşit. Aşadar, mă voi referi la acestea în cele ce urmează.
Cea mai importantă dintre aceste realizări este contribuţia pe care festivalul a adus-o la dezvoltarea educaţiei prin haiku, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost şi tema festivalului. Această contribuţie s-a manifestat pe mai multe planuri.
În primul rând, în cadrul acestui eveniment, elevii Centrului de Cultură şi Civilizaţie Japoneză au avut ocazia să îşi prezinte creaţia, după trei ani de iniţiere în tainele poeziei japoneze. La Bibioteca Judeţeană din Constanţa, elevii de la Şcoala nr. 12, Grupul Şcolar Dimitrie Leonida şi Liceul de Artă au lecturat haiku-uri scrise de către ei în cursul lecţiilor şi atelierelor pe care le-am condus cu doamna profesoară Laura Văceanu. A urmat un recital dramatic bazat pe vechi poeme de dragoste waka susţinut exemplar de elevii Colegiului Naţional Constantin Brătescu, pregătiţi fiind de doamna Luciana Crudu. Un moment deosebit l-a reprezentat lectura haiku susţinută de elevii domnului profesor Ion Codrescu, de la Şcoala Nicolae Tonitza.
În acest context, domnul Yasuomi Koganei, alături de ceilalţi membri ai Cercului Internaţional de Haiku de la Meguro – domnul Yoshifumi Aga, domnul Hideo Ebihara, doamna Hajimu Hirakita, domnul Takashi Ikari, domnul Kenichi Ikemoto, domnul Shinya Ogata, doamna Masako Sasayama, domnul Naoki Takei, doamna Kazuko Yokoyama – au făcut un gest extraordinar prin donaţiile lor pentru biblioteca Centrului de Cultură şi Civilizaţie Japoneză. Aceste materiale excelente sunt acum la dispoziţia publicului, fiind deosebit de utile atât pentru haijinii cu experienţă, cât şi pentru începătorii interesaţi de literatura şi cultura japoneză. Le sunt profund recunoscătoare pentru acest ajutor de preţ.
De asemenea, schimbul de idei şi de experienţă care a avut loc între profesorii de haiku din diverse părţi ale lumii este foarte benefic pentru educaţia prin haiku. În acest sens, menţionez atelierul prin care doamna Visnja McMaster ne-a împărtăşit ingenioasa idee de a preda folosind carduri cu haiku-uri. Discuţiile private au oferit, la rândul lor, multe lucruri noi de invăţat.
Nu în ultimul rând, Competiţia Mondială de Haiku pentru Elevi a strâns lucrări minunate care au fost expuse în holul Bibliotecii Judeţene din Constanţa. Aceste lucrări au demonstrat prospeţimea şi sensibilitatea viziunii copiilor asupra poeticii haiku. În cadrul unei ceremonii prezidate de domnul Susumu Takiguchi şi de domnul Ion Codrescu, elevii români şi croaţi au fost răsplătiţi pentru munca lor.
Cea de-a doua realizare a festivalului o constituie cele şapte zile de promovare intensă a literaturii şi culturii japoneze în România. Festivalul a fost anunţat la buletinele de ştiri şi a ocupat paginile de cultură ale celor mai citite ziare. Articolele respective au popularizat haiku-ul şi renku-ul, cuprinzând explicaţii de specialitate. Mai mult chiar, programul festivalului a fost consemnat pas cu pas în presa locală.
Un moment deosebit l-a reprezentat participarea mea şi a doamnei Kazuko Yokoyama la o emisiune realizată de televiziunea Neptun. Cu această ocazie, am explicat importanţa organizării acestui festival în România.
La câteva săptămâni după eveniment, filmul festivalului a fost difuzat pe TV Neptun, prin amabilitatea domnului director Florin Orezeanu. Filmul, realizat de domnişoara Claudia Obretin şi de domnul Bogdan Simion, pune accent pe frumuseţea Deltei Dunarii şi a împrejurimilor Branului, pe care le-am vizitat sub forma unor plimbari ginko.
În aceeaşi ordine de idei, doresc să mă refer la cei peste şaizeci de participanţi români – haijini cu experienţă, autori de poezie în stil occidental, profesori şi iubitori de cultură japoneză – care au avut ocazia să urmarească prezentări şi comunicări deosebit de interesante. Pentru începători, cele trei zile de conferinţe de la Constanţa au reprezentat un adevărat curs. În acest sens, menţionez – conform programului – comunicarea despre haiku din perspectivă românească susţinută de domnul Vasile Moldovan, abordarea propusă de domnul Yoshifumi Aga prin discursul despre dans şi haiku, lucrările despre kigo prezentate de domnul Hideo Ebihara şi domnul Takashi Ikari, prezentarea realizată de doamna Suncica Samec despre multiculturalitatea prin haiku, discursul-cheie despre adevărul poetic şi demonstraţia de caligrafie japoneză susţinute de domnul Susumu Takiguchi.
Deosebit de utile au fost apoi comunicările despre renku susţinute de domnul Raffael de Gruttola şi de domnul Şerban Codrin, minunatul atelier de renku condus de domnul Tadashi Kondo, comunicarea despre haiku-ul cu patru dimensiuni explicat de domnul Yasuomi Koganei, eseul privind haiku-ul urban şi rural susţinut de domnul Bruce Ross, abordarea haiku-ului ca terapie prezentată de domnul Richard Schnell şi de doamna Zrinka Simunovic, alături de observaţiile fine despre haiku expuse de domnul Kai Falkman, lucrarea privind poetele din perioada lui Basho şi demonstraţia de haiga pe computer susţinute de doamna Angelee Deodhar.
Nu am putut să nu amintesc toate aceste sesiuni de comunicări care cuprind o bogăţie de informaţii şi idei despre poezie, cu viitorul şi beneficiile ei.
Cea de-a treia realizare este faptul că festivalul reprezintă dovada de netăgăduit că oameni provenind din spaţii culturale diferite, cu mentalităţi şi obiceiuri diferite, pot da mâna şi trăi împreună. Am vorbit, ne-am zâmbit, am înfruntat ploaia şi arşiţa împreună, am mâncat la aceeaşi masă şi ne-am făcut proiecte comune. Ce anume ne-a adus împreună? Poezia japoneză. Să sperăm că în viitor acest minunat liant va deveni şi mai puternic şi astfel ne vom reîntâlni!
joi, 10 mai 2007
Primul Congres de Haiku din România cu participare internaţională
Doamna Laura Văceanu, preşedinta Societăţii de Haiku din Constanţa, ne-a trimis programul Primul Congres de Haiku din România cu participare internaţională.
Din anunţ, am reţinut:
"Vă informăm că desfăşurăm Primul Congres de Haiku din România cu participare internaţională, la Constanţa între 1-5 iunie, cu titlul: HAIKU – PUNTE ÎNTRE CULTURA ORIENTALĂ ŞI CEA OCCIDENTALĂ, eveniment organizat şi cu ocazia împlinirii a 15 ani de la fondarea Societăţii de Haiku din Constanţa, la 18 ianuarie 1992.
Calendarul activităţilor cuprinde conferinţe, comunicări şi dezbateri, pe secţiuni (1-3 iunie):
- haiku în educaţie;
- haiku şi artele;
- renku – atelier de creaţie;
- dezbatere – consideraţii teoretice despre lirica japoneză;
- excursii la muzee şi mănăstiri din Dobrogea (4-5 iunie);
Vor fi prezentări, lansări şi expoziţii de cărţi din Colecţia Haiku, recital din creaţii ale elevilor şi ale autorilor români şi străini. Suntem deschişi oricărei sugestii. Limba congresului va fi engleza.
...
Pentru informaţii suplimentare, utilizaţi tel. 0341/408421; 0723/230273 Laura Văceanu) şi 0241/695143 (Alexandra Munteanu).
Staff-ul Societăţii de Haiku, Constanţa"
Din anunţ, am reţinut:
"Vă informăm că desfăşurăm Primul Congres de Haiku din România cu participare internaţională, la Constanţa între 1-5 iunie, cu titlul: HAIKU – PUNTE ÎNTRE CULTURA ORIENTALĂ ŞI CEA OCCIDENTALĂ, eveniment organizat şi cu ocazia împlinirii a 15 ani de la fondarea Societăţii de Haiku din Constanţa, la 18 ianuarie 1992.
Calendarul activităţilor cuprinde conferinţe, comunicări şi dezbateri, pe secţiuni (1-3 iunie):
- haiku în educaţie;
- haiku şi artele;
- renku – atelier de creaţie;
- dezbatere – consideraţii teoretice despre lirica japoneză;
- excursii la muzee şi mănăstiri din Dobrogea (4-5 iunie);
Vor fi prezentări, lansări şi expoziţii de cărţi din Colecţia Haiku, recital din creaţii ale elevilor şi ale autorilor români şi străini. Suntem deschişi oricărei sugestii. Limba congresului va fi engleza.
...
Pentru informaţii suplimentare, utilizaţi tel. 0341/408421; 0723/230273 Laura Văceanu) şi 0241/695143 (Alexandra Munteanu).
Staff-ul Societăţii de Haiku, Constanţa"
10 întrebări, cît mai mulţi respondenţi
În intenţia de a găsi liantul care să lege mai puternic comunitatea celor preocupaţi de poezia niponă, am lansat două noi modalităţi de a participa la discuţii despre ceea ce reprezintă interesul nostru: mărturisiri şi interviuri. Orice mărturisire despre experienţa şi avatarurile, despre aventura iniţierii în haiku va fi postată aici dacă o veţi trimite pe adresa forevernelcor@gmail.com .
Astăzi dau curs unei noi iniţiative. Am trimis cîtorva dintre participanţii la primul nostru concurs 10 întrebări. Mai jos, postez răspunsurile primilor doi. Oricine doreşte să răspundă la ele o poate face pe aceeaşi adresă de mai sus.
*
1. Printre participanţii la primul nostru concurs eşti dintre cei pe care nu i-am ştiut dinainte. De unde ai aflat de acest concurs?
Andreea Vraja: De pe www.bocancul-literar.ro
Anghel Pop: Din anunţul de pe saitul Agonia.
Doina Bogdan Wurm: Am aflat despre concurs de pe situl literar Agonia.
Katherina Keller: De la Magda, Cornel si Bia.
2. Eşti membru al vreunui site literar? Ce alte genuri literare practici?
AV: Da, sunt admin pe site-ul www.bocancul-literar.ro . Sunt într-o perioadă de experimente literare. În speţă scriu poezie.
AP: Membru Agonia.
Încerc orice: poezia cu rima şi ritm (sonete, rondeluri, terţine, gazeluri, etc), versul alb, experimentări, freestyle.
Chiţoveanu Victoria: Sunt membru la Agonia si Poezie.Biz, fost Poezie.Ro.
Despre modul in care am incercat sa scriu, cred ca in toate stilurile cate putin.
DBW: Sunt membru site-ului sus amintit .Incercări de catrene,epigrame.Mai mult cititoare,mai puţin scriitoare.
KK: www.agonia.ro, proza.
3. Cum şi cînd ai aflat de haiku?
AV: Prima oară am auzit de acest termen într-o emisiune la tv a lui Păunescu cu tineri poeti. Dar acest lucru a fost foarte demult…eram la preînceputurile poeziei şi nu am înteles mare lucru despre haiku. De vreun an am început să mă documentez mai mult despre specie şi nu de mult(de vre-o 2 luni)am scris şi câteva haiku-uri.
AP: Citind cărţi de cultură şi literatură japoneză, dar mai ales din volumul Interferenţe lirice. Dar primul contact veritabil a fost lectura unui articol dintr-un Almanah Flacăra (sau Contemporanul, nu mai ţin minte exact), despre Matsuo Bashô, cam acum 20 de ani, care m-a impresionat puternic. Prima poezie scrisă a fost tocmai un haiku. Aceasta m-a încurajat să continuu. Apoi la Facultatea de Litere din Cluj am participat la Cursul de Japoneză al prof. Emma Tamâianu. A fost o experienţă bulversantă.
CV: Despre existenta poemelor Haiku, am aflat cu multi ani in urma, fara sa ma opresc asupra acestui gen de literatura. Din anul 2006, am inceput sa citesc poezie nipona de pe saiturile literare si a fost ca o revelatie, ca o magie, care m-a determinat sa incerc si eu sa scriu.Am incercat prin comentarii sa iau legatura cu autorii acestui gen de literatura, pentru a ma documenta asupra tehnicii de scriere.
DBW: Despre haiku,prima dată am citit pe Agero,un comentariu al D-lui George Preda,in urmă cu vreo 3 ani,ulterior pe Agonia.
KK: De pe internet în 20003.
4. Ce te-a atras spre el?
AV: M-a atras forma simplă şi concisă a lui…poate a fost mai mult un experiment…dar mi-a plăcut ce a ieşit.
AP: Laconismul, picturalitatea, focalizarea pe clipa în stil zen, condensarea complexităţii lumii într-un tablou schiţat cu graţie. Când mă simt îmbâcsit de idei sau deprimat de ambiţii, când mă întristează expansiunea sinelui, mă scutur prin puritatea unui haiku pentru a reveni în matca firească a sufletului. Astfel readuc acasă gândurile vagabondând inutil prin univers şi înţeleg din nou că nu sunt mai important în economia cosmosului decât o piatră sau un nor sau un fluture.
CV: Spre Haiku, m-a atras in sine,simplitatea si maretia in acelas timp a poemelor nipone si de ce nu amabilitatea si invitatia plina de suflet acreatorilor blogurilor:ROMANIAN KUKAI SI PRIMAVARA TARZIE.
DBW: Modul concis,concentrat dar cuprinzător de exprimare scrisă al unor imagini din natură.
KK: Esenţa.
5. Există în viaţa, în profesia sau în felul tău de a fi ceva deosebit care să te îndrepte mai curînd către haiku decît către alte genuri literare?
AV: Momentan sunt elevă (încă 2 luni)… nu-mi place să vorbesc mult şi prost…aşa că haiku-ul pentru mine e “puţin dar bun”.
AP: Stresul şi agitaţia citadină ma fac să evadez în spiritualitatea orientală: beţişoare parfumate, muzica asiatică de meditaţie, clopoţei-de-vânt, bile de bronz, linişte şi o foaie de hârtie pentru caligrafiat un haiku.
CV: Desfasurandu-mi ani buni de activitate in mijlocul naturii, cred ca pot gasi cu usurinta in mintea mea un cadru de transpunere a poemului Haiku.
DBW: Da ,cu certitudine profesia a fost ce care m-a indreptat spre acest gen. Agronomii ,cu precădere cred că au asemenea inclinaţii ,prin insăşi meseria lor,de observatori fenofazici in ciclurile biologice ale culturilor,pomilor,viilor,buruienilor ,insectelor ,in toate anotimpurile, in condiţii atmosferice diverse.
KK: Da, am 10 ani de educatie tehnica si iubesc esenta.
6. Consideri că este un gen literar greu sau uşor de abordat?
AV: Ca orice specie cu formă fixă nu este foarte usor de abordat.
AP: Greu la început, până deprinzi regulile, sau, mai degrabă, esenţa haiku. Dar chiar după ce te-ai învăţat cu cerinţele interne, cred că momentul haiku ţine de o intuiţie, de o viziune fulgerătoare, ca o mică iluminare zen. Poţi exersa pentru liniştire, cum am spus mai sus, dar nu e obligatoriu ca să reuşeşti un text valabil. Un haiku vine atunci când vrea el, poate pe stradă.
CV: Este un gen literar,nici greu, nici usor.Parerea mea este ca trebuie sa-mi insusesc tehnica de scriere si, obisnuinta de a prezenta cat mai mult in putine cuvinte. E ceva deosebit.
DBW: Il consider destul de greu,având destule canoane de indeplinit,reguli fixe de formă, de conţinut,de exprimare,etc.
KK: Greu de patruns si inteles.
7. De ce lucruri ai avea nevoie pentru a te simţi mai cunoscător în ale haiku-ului şi pentru a face progrese în practicarea lui?
AV: Probabil de inspiraţie şi imaginaţie.
AP: Un cenaclu de pasionaţi în oraşul meu, o casă la ţară cu linişte, o cameră goală şi albastră.
CV: -Cunoasterea literaturii nipone.
-Transpunerea totala in cadrul pe care doresc sa-l descriu,in actiunea ce se petrece, astfel ca cititorul sa fie incantat de ceea ce descopera.
-parerea colegilor de pe sait si mai ales a acelora consacrati,un comentariu de cateva cuvinte, ne poate ajuta mult.
Asa ca va rog sa aveti amabilitatea sa va spuneti parerea, daca suntem pe drumul cel bun.
DBW: Informaţiile care vin pe site sunt suficiente pentru mine in cunoaştere Pentru mine aceste incercări intră in TERAPIA MEA ,nu am dorit a progresa in mod special..îmi place pur şi simplu.
KK: Carti, reviste.
8. Crezi că iniţierea acestui concurs şi a celorlalte acţiuni care se grupează în jurul lui pot contribui la a te stimula pentru a scrie mai bine şi mai mult în aria poeziei nipone?
AV: Concursul acesta este deosebit. Personal nu am mai auzit de ceva asemănător. Te ţine aproape şi interesat până la aflarea rezultatelor şi apoi începe iar… nu are final…
AP: Da.
CV: Ideea acestui concurs este admirabila
DBW: Evident,experienţa ,informaţiile, concursurile şi mai ales rezultatele te incită.
KK: Categoric! naste evolutie.
9. Ţi se pare necesară existenţa unei comunităţi online a celor ce încearcă acest gen de a scrie?
AV: Mi se pare necesară existenţa unei comunităţi pentru orice gen de a scrie…
AP: Da.
CV: Existenta unei comunitati online este salutara, benefica si incitanta pentru lectura si creatie de poeme nipone
DBW: Existenţa unei comunităţi on-line ,cu siguranţă,este incurajatoare.
KK: E bine venita!
10. Dacă simţi că mai există o întrebare nepusă încă la care ai vrea să răspunzi, fă-o acum.
AV: -
AP: Nu simt.
DBW: Mi-aş fi dorit ca cineva dintre cei bine cunoscători să facă observaţiile şi aprecierile cuvenite,pertinent.Eu nu pot singură să -mi fac evaluarea Am scris pe Agonia- Scurte poeme-când nu ştiam mai nimic despre Haiku ,intr-un târziu am găsit un com.E bine ca.. Omul..să ştie
CE să facă,
CÂND să se lase de a scrie H..
UNDE să-şi indrepte..paşii..
Astăzi dau curs unei noi iniţiative. Am trimis cîtorva dintre participanţii la primul nostru concurs 10 întrebări. Mai jos, postez răspunsurile primilor doi. Oricine doreşte să răspundă la ele o poate face pe aceeaşi adresă de mai sus.
*
1. Printre participanţii la primul nostru concurs eşti dintre cei pe care nu i-am ştiut dinainte. De unde ai aflat de acest concurs?
Andreea Vraja: De pe www.bocancul-literar.ro
Anghel Pop: Din anunţul de pe saitul Agonia.
Doina Bogdan Wurm: Am aflat despre concurs de pe situl literar Agonia.
Katherina Keller: De la Magda, Cornel si Bia.
2. Eşti membru al vreunui site literar? Ce alte genuri literare practici?
AV: Da, sunt admin pe site-ul www.bocancul-literar.ro . Sunt într-o perioadă de experimente literare. În speţă scriu poezie.
AP: Membru Agonia.
Încerc orice: poezia cu rima şi ritm (sonete, rondeluri, terţine, gazeluri, etc), versul alb, experimentări, freestyle.
Chiţoveanu Victoria: Sunt membru la Agonia si Poezie.Biz, fost Poezie.Ro.
Despre modul in care am incercat sa scriu, cred ca in toate stilurile cate putin.
DBW: Sunt membru site-ului sus amintit .Incercări de catrene,epigrame.Mai mult cititoare,mai puţin scriitoare.
KK: www.agonia.ro, proza.
3. Cum şi cînd ai aflat de haiku?
AV: Prima oară am auzit de acest termen într-o emisiune la tv a lui Păunescu cu tineri poeti. Dar acest lucru a fost foarte demult…eram la preînceputurile poeziei şi nu am înteles mare lucru despre haiku. De vreun an am început să mă documentez mai mult despre specie şi nu de mult(de vre-o 2 luni)am scris şi câteva haiku-uri.
AP: Citind cărţi de cultură şi literatură japoneză, dar mai ales din volumul Interferenţe lirice. Dar primul contact veritabil a fost lectura unui articol dintr-un Almanah Flacăra (sau Contemporanul, nu mai ţin minte exact), despre Matsuo Bashô, cam acum 20 de ani, care m-a impresionat puternic. Prima poezie scrisă a fost tocmai un haiku. Aceasta m-a încurajat să continuu. Apoi la Facultatea de Litere din Cluj am participat la Cursul de Japoneză al prof. Emma Tamâianu. A fost o experienţă bulversantă.
CV: Despre existenta poemelor Haiku, am aflat cu multi ani in urma, fara sa ma opresc asupra acestui gen de literatura. Din anul 2006, am inceput sa citesc poezie nipona de pe saiturile literare si a fost ca o revelatie, ca o magie, care m-a determinat sa incerc si eu sa scriu.Am incercat prin comentarii sa iau legatura cu autorii acestui gen de literatura, pentru a ma documenta asupra tehnicii de scriere.
DBW: Despre haiku,prima dată am citit pe Agero,un comentariu al D-lui George Preda,in urmă cu vreo 3 ani,ulterior pe Agonia.
KK: De pe internet în 20003.
4. Ce te-a atras spre el?
AV: M-a atras forma simplă şi concisă a lui…poate a fost mai mult un experiment…dar mi-a plăcut ce a ieşit.
AP: Laconismul, picturalitatea, focalizarea pe clipa în stil zen, condensarea complexităţii lumii într-un tablou schiţat cu graţie. Când mă simt îmbâcsit de idei sau deprimat de ambiţii, când mă întristează expansiunea sinelui, mă scutur prin puritatea unui haiku pentru a reveni în matca firească a sufletului. Astfel readuc acasă gândurile vagabondând inutil prin univers şi înţeleg din nou că nu sunt mai important în economia cosmosului decât o piatră sau un nor sau un fluture.
CV: Spre Haiku, m-a atras in sine,simplitatea si maretia in acelas timp a poemelor nipone si de ce nu amabilitatea si invitatia plina de suflet acreatorilor blogurilor:ROMANIAN KUKAI SI PRIMAVARA TARZIE.
DBW: Modul concis,concentrat dar cuprinzător de exprimare scrisă al unor imagini din natură.
KK: Esenţa.
5. Există în viaţa, în profesia sau în felul tău de a fi ceva deosebit care să te îndrepte mai curînd către haiku decît către alte genuri literare?
AV: Momentan sunt elevă (încă 2 luni)… nu-mi place să vorbesc mult şi prost…aşa că haiku-ul pentru mine e “puţin dar bun”.
AP: Stresul şi agitaţia citadină ma fac să evadez în spiritualitatea orientală: beţişoare parfumate, muzica asiatică de meditaţie, clopoţei-de-vânt, bile de bronz, linişte şi o foaie de hârtie pentru caligrafiat un haiku.
CV: Desfasurandu-mi ani buni de activitate in mijlocul naturii, cred ca pot gasi cu usurinta in mintea mea un cadru de transpunere a poemului Haiku.
DBW: Da ,cu certitudine profesia a fost ce care m-a indreptat spre acest gen. Agronomii ,cu precădere cred că au asemenea inclinaţii ,prin insăşi meseria lor,de observatori fenofazici in ciclurile biologice ale culturilor,pomilor,viilor,buruienilor ,insectelor ,in toate anotimpurile, in condiţii atmosferice diverse.
KK: Da, am 10 ani de educatie tehnica si iubesc esenta.
6. Consideri că este un gen literar greu sau uşor de abordat?
AV: Ca orice specie cu formă fixă nu este foarte usor de abordat.
AP: Greu la început, până deprinzi regulile, sau, mai degrabă, esenţa haiku. Dar chiar după ce te-ai învăţat cu cerinţele interne, cred că momentul haiku ţine de o intuiţie, de o viziune fulgerătoare, ca o mică iluminare zen. Poţi exersa pentru liniştire, cum am spus mai sus, dar nu e obligatoriu ca să reuşeşti un text valabil. Un haiku vine atunci când vrea el, poate pe stradă.
CV: Este un gen literar,nici greu, nici usor.Parerea mea este ca trebuie sa-mi insusesc tehnica de scriere si, obisnuinta de a prezenta cat mai mult in putine cuvinte. E ceva deosebit.
DBW: Il consider destul de greu,având destule canoane de indeplinit,reguli fixe de formă, de conţinut,de exprimare,etc.
KK: Greu de patruns si inteles.
7. De ce lucruri ai avea nevoie pentru a te simţi mai cunoscător în ale haiku-ului şi pentru a face progrese în practicarea lui?
AV: Probabil de inspiraţie şi imaginaţie.
AP: Un cenaclu de pasionaţi în oraşul meu, o casă la ţară cu linişte, o cameră goală şi albastră.
CV: -Cunoasterea literaturii nipone.
-Transpunerea totala in cadrul pe care doresc sa-l descriu,in actiunea ce se petrece, astfel ca cititorul sa fie incantat de ceea ce descopera.
-parerea colegilor de pe sait si mai ales a acelora consacrati,un comentariu de cateva cuvinte, ne poate ajuta mult.
Asa ca va rog sa aveti amabilitatea sa va spuneti parerea, daca suntem pe drumul cel bun.
DBW: Informaţiile care vin pe site sunt suficiente pentru mine in cunoaştere Pentru mine aceste incercări intră in TERAPIA MEA ,nu am dorit a progresa in mod special..îmi place pur şi simplu.
KK: Carti, reviste.
8. Crezi că iniţierea acestui concurs şi a celorlalte acţiuni care se grupează în jurul lui pot contribui la a te stimula pentru a scrie mai bine şi mai mult în aria poeziei nipone?
AV: Concursul acesta este deosebit. Personal nu am mai auzit de ceva asemănător. Te ţine aproape şi interesat până la aflarea rezultatelor şi apoi începe iar… nu are final…
AP: Da.
CV: Ideea acestui concurs este admirabila
DBW: Evident,experienţa ,informaţiile, concursurile şi mai ales rezultatele te incită.
KK: Categoric! naste evolutie.
9. Ţi se pare necesară existenţa unei comunităţi online a celor ce încearcă acest gen de a scrie?
AV: Mi se pare necesară existenţa unei comunităţi pentru orice gen de a scrie…
AP: Da.
CV: Existenta unei comunitati online este salutara, benefica si incitanta pentru lectura si creatie de poeme nipone
DBW: Existenţa unei comunităţi on-line ,cu siguranţă,este incurajatoare.
KK: E bine venita!
10. Dacă simţi că mai există o întrebare nepusă încă la care ai vrea să răspunzi, fă-o acum.
AV: -
AP: Nu simt.
DBW: Mi-aş fi dorit ca cineva dintre cei bine cunoscători să facă observaţiile şi aprecierile cuvenite,pertinent.Eu nu pot singură să -mi fac evaluarea Am scris pe Agonia- Scurte poeme-când nu ştiam mai nimic despre Haiku ,intr-un târziu am găsit un com.E bine ca.. Omul..să ştie
CE să facă,
CÂND să se lase de a scrie H..
UNDE să-şi indrepte..paşii..
miercuri, 9 mai 2007
Primii paşi
Am descoperit haiku-ul pe site-ul www.poezie.ro. prin postările Mariei Tirenescu. Mi-a plăcut mult felul în care poemele sale surprind clipa şi am încercat să mă apropii de lirica de inspiraţie niponă.. Maria, mi-a fost de un real ajutor, pentru că mi-a oferit informaţii preţioase legate de haiku.
M-am înscris în Societatea Română de Haiku şi am început să frecventez cenaclul lunar din cadrul societăţii. Am învăţat mult din discuţiile care se poartă în şedinţele cenaclului şi datorez mult colegilor de acolo.
În vara anului 2006 am aflat de la domnul Moldovan, preşedintele SRH, de o antologie americană de poeme tanka „Fire Pearls”. Dânsul m-a sfătuit să încerc să trimit poeme pentru a fi publicată. Am fost foarte sceptică. În acest context, domnul Moldovan mi-a sugerat să-i fac un cont de e-mail domnului Vasile Smărăndescu ca să pot trimite şi poemele dânsului. Domnul Smărăndescu fiind o autoritate în domeniu, avea şanse infinit mai mari decât mine să fie publicat în antologia „Fire Pearls”. Nu mică mi-a fost mirarea când am primit un e-mail din partea editorului Mr. M. Kei că mi-a fost acceptat un poem. Domnul Smărăndescu a fost antologat cu două poeme. Simultan cu acceptarea mea în antologie, am fost înscrisă pe un site, „Tanka Fields”, moderat de proprietarul şi editorul manager de la Simply Haiku - Robert Wilson. Site-ul însumează 50 de membri. Este un site care funcţionează prin e-mail. Se postează poeme şi după ce ele sunt aprobate de editor se trimit prin e-mail către toţi cei înscrişi. Se fac comentarii ca pe oricare alt site, doar că totul se desfăşoară prin e-mail. După o perioadă de timp, m-a impresionat în mod deosebit un poem tanka scris de Shotetsu, postat pe site de Robert Wilson. Pentru că se referea la subiectul meu preferat - marea, am îndrăznit să postez un poem ca un fel de răspuns. Robert Wilson a zis că îi place şi mă invită să mai postez şi alte poeme. Deoarece nu eram sigură dacă nu cumva postarea pe acest site se consideră totuşi publicare, nu am mai postat niciun alt poem. Ştiam că la toate concursurile sau revistele, pentru a fi acceptate poemele, prima condiţie este ca poemele respective să nu fi fost publicate în altă parte. În acelaşi timp m-am înscris pe site-uri străine şi am început să postez în special haiku-uri inspirate de pozele site-urilor respective. Primind reacţii pozitive, încet, încet am prins curaj. În corespondenţa cu străinii eram întrebată ce cărţi am scris. Datorită acestui lucru cu timpul mi s-a conturat ideea de a scoate o carte cu toate poemele tanka scrise între timp. Aşa a apărut „Perle de rouă / Dew pearls”.
Haiku-ul este un poem mai auster, te îngrădeşte mai mult în exprimare, din această cauză am scris mai mult poeme tanka. Dar, nu am abandonat haiku-ul. Am continuat să scriu încercând să-i „prind” spiritul. Uneori am reuşit, alteori nu. Totuşi în ultima perioadă am avut o mare bucurie legată de haiku. Poetul şi directorul „Asociaţiei internaţionale de Haiku” – Ban’ya Natuishi mi-a selecţionat şi publicat trei poeme haiku în revista japoneză „Ginyu”.
Am scris şi câteva haibun-uri. Între timp am descoperit poemul în lanţ. Încerc să-i descifrez tainele cu atât mai mult cu cât acest lucru mă ajută şi în scrierea poemelor haiku.
Pentru mine lirica de inspiraţie niponă a devenit un modus vivendi.
M-am înscris în Societatea Română de Haiku şi am început să frecventez cenaclul lunar din cadrul societăţii. Am învăţat mult din discuţiile care se poartă în şedinţele cenaclului şi datorez mult colegilor de acolo.
În vara anului 2006 am aflat de la domnul Moldovan, preşedintele SRH, de o antologie americană de poeme tanka „Fire Pearls”. Dânsul m-a sfătuit să încerc să trimit poeme pentru a fi publicată. Am fost foarte sceptică. În acest context, domnul Moldovan mi-a sugerat să-i fac un cont de e-mail domnului Vasile Smărăndescu ca să pot trimite şi poemele dânsului. Domnul Smărăndescu fiind o autoritate în domeniu, avea şanse infinit mai mari decât mine să fie publicat în antologia „Fire Pearls”. Nu mică mi-a fost mirarea când am primit un e-mail din partea editorului Mr. M. Kei că mi-a fost acceptat un poem. Domnul Smărăndescu a fost antologat cu două poeme. Simultan cu acceptarea mea în antologie, am fost înscrisă pe un site, „Tanka Fields”, moderat de proprietarul şi editorul manager de la Simply Haiku - Robert Wilson. Site-ul însumează 50 de membri. Este un site care funcţionează prin e-mail. Se postează poeme şi după ce ele sunt aprobate de editor se trimit prin e-mail către toţi cei înscrişi. Se fac comentarii ca pe oricare alt site, doar că totul se desfăşoară prin e-mail. După o perioadă de timp, m-a impresionat în mod deosebit un poem tanka scris de Shotetsu, postat pe site de Robert Wilson. Pentru că se referea la subiectul meu preferat - marea, am îndrăznit să postez un poem ca un fel de răspuns. Robert Wilson a zis că îi place şi mă invită să mai postez şi alte poeme. Deoarece nu eram sigură dacă nu cumva postarea pe acest site se consideră totuşi publicare, nu am mai postat niciun alt poem. Ştiam că la toate concursurile sau revistele, pentru a fi acceptate poemele, prima condiţie este ca poemele respective să nu fi fost publicate în altă parte. În acelaşi timp m-am înscris pe site-uri străine şi am început să postez în special haiku-uri inspirate de pozele site-urilor respective. Primind reacţii pozitive, încet, încet am prins curaj. În corespondenţa cu străinii eram întrebată ce cărţi am scris. Datorită acestui lucru cu timpul mi s-a conturat ideea de a scoate o carte cu toate poemele tanka scrise între timp. Aşa a apărut „Perle de rouă / Dew pearls”.
Haiku-ul este un poem mai auster, te îngrădeşte mai mult în exprimare, din această cauză am scris mai mult poeme tanka. Dar, nu am abandonat haiku-ul. Am continuat să scriu încercând să-i „prind” spiritul. Uneori am reuşit, alteori nu. Totuşi în ultima perioadă am avut o mare bucurie legată de haiku. Poetul şi directorul „Asociaţiei internaţionale de Haiku” – Ban’ya Natuishi mi-a selecţionat şi publicat trei poeme haiku în revista japoneză „Ginyu”.
Am scris şi câteva haibun-uri. Între timp am descoperit poemul în lanţ. Încerc să-i descifrez tainele cu atât mai mult cu cât acest lucru mă ajută şi în scrierea poemelor haiku.
Pentru mine lirica de inspiraţie niponă a devenit un modus vivendi.
marți, 8 mai 2007
Karo-tosen, o expresie etică extrem orientală a autonomiei esteticului
Acest text a fost postat pe site-ul agonia la 2007-02-01. De atunci, figurează la rubrica: Special: Articol Polemica şi are 1110 vizionări. Asta arată că mentalitatea care guvernează pe cei care se dedică poeziei de factură niponă nu este cu totul străină celor care scriu literatură şi că ea poate contura un set de atitudini prielnice creaţiei.
Matsuo Bashô
Karo-tosen este o veche zicală chinezească care dă expresie modului în care literaţii îşi concepeau şi îşi apreciau preocuparea în China medievală. Ea a fost adoptată de cultura niponă şi preluată de Bashô, părintele haiku-ului, pentru a defini atît prestaţia haijinului – autorul de haiku, cît şi produsul ei – haiku-ul. Într-o scrisoare către unul din discipolii săi, Morikawa Kyoriku, scrisoare considerată ca un moment de închegare a concepţiei sale despre haiku, Bashô se mărturiseşte astfel: yo ga fuga wa karo tosen no gotoshi, “haikai-ul meu este precum karo-tosen, adică inutil”.
Zicerea este concepută ca o formulare ironică şi metaforică: karo însemnînd un cuptor în plină vară, iar tosen un evantai pe timp de iarnă, gîndul te duce inevitabil la un lucru redundant, superfluu, parazitar. La ceva care nu se încadrează, prin inutilitatea, sa ordinii pragmatice a vieţii şi nici aceleia a înţelegerii. Ceva care, judecat după criteriile folosului, eficienţei, justificării, se dovedeşte gratuit - deci fără valoare. Şi, prin urmare, ceva care ne încarcă arbitrar şi ne încurcă, ba chiar ne abate fără rost de la lucrurile serioase, urgente, necesare, presante. Este părerea condescendentă cu care cei mai mulţi dintre muritori tratează lucrurile fără pondere şi importanţă. O floare, un amurg, trilul unei păsări, un nor bizar, de pildă, se bucură, în mod curent, doar de o consideraţie expeditivă, evazivă, uşor dispreţuitoare. Frumuseţea nu ţine de foame. Poezia, şi prin extensie literatura şi arta, sînt socotite, în mentalitatea comună, doar inutilităţi preţioase.
Inutilitatea este văzută de obicei, şi mai ales în înţelegerea occidentală, ca un fel de condamnare a celor ce sînt astfel gratulate. Or, ceea ce vrea să transmită proverbul chinez şi Bashô însuşi este de fapt o apreciere pozitivă, exigent nuanţată etic, e adevărat printr-o exprimare paradoxală, a activităţii creatoare şi a rezultatelor sale. Acea gratuitate a inutilităţii este mai curînd un fel de nobleţe a unui înalt diletantism, o generozitate dezinteresată a creatorului, o dispoziţie sufletească deosebită a scriitorilor şi a artiştilor care transcend lumea pămînteană şi materială în care se manifestă cu precădere şi aplicaţie „profesioniştii”.
Ar mai trebui remarcat faptul că haiku-ul este un gen de poezie care refuză principial împopoţonarea de orice fel. Ea nu exprimă nimic şi nu se chinuie să dea expresie trăirii sau emoţiei autorului, nu foloseşte tropi de nici un fel, nu agreează prozodia şi evită contorsionarea spunerii. În tristihul său, haijinul are o atitudine ostensivă, arată doar către ceva ce urmează să impresioneze cititorul. Cuvintele sale sînt de o simplitate şi un firesc care frizează în acelaşi timp banalitatea şi sobrietatea. Rostul lor este de a focaliza simţirea şi în special privirea cititorului pe un fapt, un eveniment mărunt (şi aparent fără însemnătate, trecut de obicei cu vederea) care însă îndeamnă la o atitudine meditativă şi este urmată de o adevărată implozie în sufletul contemplativ.
Cele de mai sus le-am întîlnit expuse în editorialul revistei online THE MAGAZINE OF THE WORLD HAIKU CLUB, VOLUME 5 ISSUE 1 - SPRING/SUMMER 2005. Autorul dorea să reamintească celor ce scriu azi un fel de testament al înaintaşilor. El începea abrupt: „Haiku-ul este un lucru fără rost, iar poetul care-l scrie un ins inutil. Această declaraţie ar putea supăra 99% dintre scriitorii de haiku. Sau cel puţin îi va copleşi şi îi va face nefericiţi.”
Adresîndu-se astfel celor ce scriu haiku în afara Japoniei, numeric mult mai mulţi azi decît cei din ţara de baştină, el ştia că se va confrunta cu prejudecăţile unei mentalităţi adverse. Aceea a celor care, de cele mai multe ori, sînt doar veleitari ai scrisului şi urmăresc să obţină prin intermediul său cele mai felurite avantaje reale sau închipuite.
Or, inutilitatea este văzută, în spiritul acelui karo-tosen, mai degrabă ca un fel de legămînt de castitate. Haijinul nu trebuie să urmărească prin ceea ce face interese personale, pragmatice sau pecuniare. Nu trebuie să vizeze interese politice şi o creştere a puterii sale în comunitate. Aşa cum nu trebuie să fie corupt nici de dorinţa excesivă de faimă pe care ceea ce scrie i-o poate aduce.
La fel de nocivă este credinţa că prin simplul fapt că scrii ai devenit un om deosebit. În afara unei autopreţuiri închipuite (şi profund amăgitoare), această convingere lipsită de temei duce la formarea de grupuri elitiste, găşti şi clici care viciază comunicarea în interiorul întregii comunităţi a celor ce scriu.
În fine, există tendinţa idolatrizării scrisului şi a transformării relaţiei sale cu cel ce scrie într-un fel de iubire dementă. Acestei ispite, autorul îi răspunde aşa: „Din păcate, şi exact în acelaşi fel, pentru cei mai mulţi oameni, se pare, că haiku-ul nu poate fi doar cu totul deosebit, extrem de frumos, seducător şi misterios, profund şi impenetrabil, inaccesibil şi esoteric, ireal de dificil şi, da, cu totul INUTIL.” Este un avertisment împotriva unei încrîncenări păgubaşe atît prin efectele ei asupra scrisului, cît şi asupra întregii vieţi a celor ce se dedau în acest fel activităţii literare.
„Cu toate că haiku-ul este şi trebuie să facă parte din modul de viaţă al cuiva, cel mai bine este să rămînă un mod de recreaţie.” Asta înseamnă să-ţi păstrezi o anume eleganţă şi graţie etică în ceea ce faci, să dai impresia că o faci cu degajarea necesară şi nu pur şi simplu necondiţionat. Conştiinţa „inutilităţii, amatorismului, diletantismului” (ca opuse unui profesionism interesat) nu înseamnă neseriozitate şi absenţa competenţei, ci doar o dispoziţie etică mai favorabilă creaţiei pentru că manifestă o mai potrivă înţelegere a simţului libertăţii, umilităţii şi onestităţii. Inutilitatea este, în acest sens, esenţa diletantismului. Şi ea poate fi considerată drept cea mai preţioasă însuşire a creatorului şi totodată izvor al inspiraţiei sale.
„Aceasta poate fi o noimă greu de digerat pentru occidentalii obişnuiţi cu materialismul, logica şi scopurile în toate cele. Inutilitatea haiku-ului trebuie să respingă materialismul, să găsească mereu ceva ciudat într-o lume ilogică şi să se dedice unei activităţi fără nici un scop.”
Mai există o capacană în cale înţelegerii autonomiei esteticului. Valoarea în sine nu-i este recunoscută, dar este acceptat faptul că lipsa aparentă de valoarea poate fi compensată prin subordonare. Mai precis, esteticul are valoare cînd are efecte în alte domenii: este educativ, curativ etc. Cînd e pus să slujească, primeşte un reflex valoric şi o luminozitate lunară – secundă. Este modalitatea posacă a seriozităţii care nu acceptă că omul este şi joc, gratuitate, zădărnicie şi că în asta îşi găseşte firesc rostul existenţei.
Poate că una din revelaţiile esteticului este că sîntem pe acest pămînt şi pentru a zădărî zădărnicia.
*
Matsuo Bashô
Karo-tosen este o veche zicală chinezească care dă expresie modului în care literaţii îşi concepeau şi îşi apreciau preocuparea în China medievală. Ea a fost adoptată de cultura niponă şi preluată de Bashô, părintele haiku-ului, pentru a defini atît prestaţia haijinului – autorul de haiku, cît şi produsul ei – haiku-ul. Într-o scrisoare către unul din discipolii săi, Morikawa Kyoriku, scrisoare considerată ca un moment de închegare a concepţiei sale despre haiku, Bashô se mărturiseşte astfel: yo ga fuga wa karo tosen no gotoshi, “haikai-ul meu este precum karo-tosen, adică inutil”.
Zicerea este concepută ca o formulare ironică şi metaforică: karo însemnînd un cuptor în plină vară, iar tosen un evantai pe timp de iarnă, gîndul te duce inevitabil la un lucru redundant, superfluu, parazitar. La ceva care nu se încadrează, prin inutilitatea, sa ordinii pragmatice a vieţii şi nici aceleia a înţelegerii. Ceva care, judecat după criteriile folosului, eficienţei, justificării, se dovedeşte gratuit - deci fără valoare. Şi, prin urmare, ceva care ne încarcă arbitrar şi ne încurcă, ba chiar ne abate fără rost de la lucrurile serioase, urgente, necesare, presante. Este părerea condescendentă cu care cei mai mulţi dintre muritori tratează lucrurile fără pondere şi importanţă. O floare, un amurg, trilul unei păsări, un nor bizar, de pildă, se bucură, în mod curent, doar de o consideraţie expeditivă, evazivă, uşor dispreţuitoare. Frumuseţea nu ţine de foame. Poezia, şi prin extensie literatura şi arta, sînt socotite, în mentalitatea comună, doar inutilităţi preţioase.
Inutilitatea este văzută de obicei, şi mai ales în înţelegerea occidentală, ca un fel de condamnare a celor ce sînt astfel gratulate. Or, ceea ce vrea să transmită proverbul chinez şi Bashô însuşi este de fapt o apreciere pozitivă, exigent nuanţată etic, e adevărat printr-o exprimare paradoxală, a activităţii creatoare şi a rezultatelor sale. Acea gratuitate a inutilităţii este mai curînd un fel de nobleţe a unui înalt diletantism, o generozitate dezinteresată a creatorului, o dispoziţie sufletească deosebită a scriitorilor şi a artiştilor care transcend lumea pămînteană şi materială în care se manifestă cu precădere şi aplicaţie „profesioniştii”.
Ar mai trebui remarcat faptul că haiku-ul este un gen de poezie care refuză principial împopoţonarea de orice fel. Ea nu exprimă nimic şi nu se chinuie să dea expresie trăirii sau emoţiei autorului, nu foloseşte tropi de nici un fel, nu agreează prozodia şi evită contorsionarea spunerii. În tristihul său, haijinul are o atitudine ostensivă, arată doar către ceva ce urmează să impresioneze cititorul. Cuvintele sale sînt de o simplitate şi un firesc care frizează în acelaşi timp banalitatea şi sobrietatea. Rostul lor este de a focaliza simţirea şi în special privirea cititorului pe un fapt, un eveniment mărunt (şi aparent fără însemnătate, trecut de obicei cu vederea) care însă îndeamnă la o atitudine meditativă şi este urmată de o adevărată implozie în sufletul contemplativ.
Cele de mai sus le-am întîlnit expuse în editorialul revistei online THE MAGAZINE OF THE WORLD HAIKU CLUB, VOLUME 5 ISSUE 1 - SPRING/SUMMER 2005. Autorul dorea să reamintească celor ce scriu azi un fel de testament al înaintaşilor. El începea abrupt: „Haiku-ul este un lucru fără rost, iar poetul care-l scrie un ins inutil. Această declaraţie ar putea supăra 99% dintre scriitorii de haiku. Sau cel puţin îi va copleşi şi îi va face nefericiţi.”
Adresîndu-se astfel celor ce scriu haiku în afara Japoniei, numeric mult mai mulţi azi decît cei din ţara de baştină, el ştia că se va confrunta cu prejudecăţile unei mentalităţi adverse. Aceea a celor care, de cele mai multe ori, sînt doar veleitari ai scrisului şi urmăresc să obţină prin intermediul său cele mai felurite avantaje reale sau închipuite.
Or, inutilitatea este văzută, în spiritul acelui karo-tosen, mai degrabă ca un fel de legămînt de castitate. Haijinul nu trebuie să urmărească prin ceea ce face interese personale, pragmatice sau pecuniare. Nu trebuie să vizeze interese politice şi o creştere a puterii sale în comunitate. Aşa cum nu trebuie să fie corupt nici de dorinţa excesivă de faimă pe care ceea ce scrie i-o poate aduce.
La fel de nocivă este credinţa că prin simplul fapt că scrii ai devenit un om deosebit. În afara unei autopreţuiri închipuite (şi profund amăgitoare), această convingere lipsită de temei duce la formarea de grupuri elitiste, găşti şi clici care viciază comunicarea în interiorul întregii comunităţi a celor ce scriu.
În fine, există tendinţa idolatrizării scrisului şi a transformării relaţiei sale cu cel ce scrie într-un fel de iubire dementă. Acestei ispite, autorul îi răspunde aşa: „Din păcate, şi exact în acelaşi fel, pentru cei mai mulţi oameni, se pare, că haiku-ul nu poate fi doar cu totul deosebit, extrem de frumos, seducător şi misterios, profund şi impenetrabil, inaccesibil şi esoteric, ireal de dificil şi, da, cu totul INUTIL.” Este un avertisment împotriva unei încrîncenări păgubaşe atît prin efectele ei asupra scrisului, cît şi asupra întregii vieţi a celor ce se dedau în acest fel activităţii literare.
„Cu toate că haiku-ul este şi trebuie să facă parte din modul de viaţă al cuiva, cel mai bine este să rămînă un mod de recreaţie.” Asta înseamnă să-ţi păstrezi o anume eleganţă şi graţie etică în ceea ce faci, să dai impresia că o faci cu degajarea necesară şi nu pur şi simplu necondiţionat. Conştiinţa „inutilităţii, amatorismului, diletantismului” (ca opuse unui profesionism interesat) nu înseamnă neseriozitate şi absenţa competenţei, ci doar o dispoziţie etică mai favorabilă creaţiei pentru că manifestă o mai potrivă înţelegere a simţului libertăţii, umilităţii şi onestităţii. Inutilitatea este, în acest sens, esenţa diletantismului. Şi ea poate fi considerată drept cea mai preţioasă însuşire a creatorului şi totodată izvor al inspiraţiei sale.
„Aceasta poate fi o noimă greu de digerat pentru occidentalii obişnuiţi cu materialismul, logica şi scopurile în toate cele. Inutilitatea haiku-ului trebuie să respingă materialismul, să găsească mereu ceva ciudat într-o lume ilogică şi să se dedice unei activităţi fără nici un scop.”
Mai există o capacană în cale înţelegerii autonomiei esteticului. Valoarea în sine nu-i este recunoscută, dar este acceptat faptul că lipsa aparentă de valoarea poate fi compensată prin subordonare. Mai precis, esteticul are valoare cînd are efecte în alte domenii: este educativ, curativ etc. Cînd e pus să slujească, primeşte un reflex valoric şi o luminozitate lunară – secundă. Este modalitatea posacă a seriozităţii care nu acceptă că omul este şi joc, gratuitate, zădărnicie şi că în asta îşi găseşte firesc rostul existenţei.
Poate că una din revelaţiile esteticului este că sîntem pe acest pămînt şi pentru a zădărî zădărnicia.
Etichete:
articole,
autori - Corneliu Traian Atanasiu
sâmbătă, 5 mai 2007
Haiku-ul în reviste româneşti
Născut în 1961, Marius Chelaru este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice din Iaşi. Redactor, în decursul timpului, la mai multe reviste ieşene: Timpul, Cronica, Convorbiri literare, este în prezent secretar general de redacţie la revista Poezia. A fost de asemenea redactor şi director al editurilor Junimea şi Sakura, dovedindu-şi calităţile în management, tehnici de lucru şi design editorial. Traducător, eseist şi critic literar, este autorul a numeroase volume de poezie, proză, eseuri. Dintre acestea, cîteva sînt dedicate poeziei de inspiraţie niponă: Două Kakemono închipuite din ţara unde înfloreşte spiritul limbii, Sayōnara, dar şi unor meditaţii asupra specificului culturii japoneze: Japonia, ţara unde înfloreşte spiritul limbii.
Revista POEZIA apare din 1995. Publicaţia se subintitulează revistă de cultură poetică şi apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Este editată în format A5, tip carte, cu circa 250 de pagini.
În numărul 1 (39), PRIMAVARA 2007, al revistei Poezia, Marius Chelaru publică mai multe prezentări ale unor volume de poezie japoneză sau în manieră japoneză.
Astfel, intitulîndu-şi eseul Miresme de orhidee, autorul face o incursiune în istoria culturală a Japoniei pentru a ajunge la Matsuo Bashô şi versurile acestuia în traducerea românească a lui Victor Stir. Volumul lui Victor Stir, Matsuo Bashô, Miresme de orhidee, publicat la Editura Karuna, Bistrita, 2006, este traducerea din limba engleză a celor mai cunoscute haiku-uri ale lui Bashô, poet canonizat ca sfînt al haiku-ului.
Ikebana cu flori de haiku prezintă volumul bilingv de haiku al lui Vasile Moldovan, apărut la Editura Orion.
Teiul dragostei în lumină colorată a haiku este prezentarea antologiei tematice de haiku, Flori de tei/ Lime-tree flowers, alcătuită de Ana Ruse, Alexandra Flora Munteanu, Laura Văceanu, cuvînt înainte (Arborele sacru al poeziei românesti) – Vasile Moldovan, editie bilingvă, română-engleză, editura Boldas, Constanta, 2006.
Prezenţa într-o revistă literară conscacrată a celor ce scriu haiku este pentru noi un prilej de încîntare şi o dovadă că activitatea literară a autorilor de haiku este recunoscută alături de a celor ce scriu în tradiţia occidentală.
În acelaşi număr al revistei Petre Flueraşu publică un alt eseu: Haiku, picăturile japoneze în albastrul vieţii.
vineri, 4 mai 2007
fulgi de zăpadă
Orice haiku este ca o clipă
în care fluidul lumii îngheaţă
într-o formă nebănuită pînă atunci.
O formă efemeră dînd seama
de potenţialul de expresie
infinit al lumii.
în care fluidul lumii îngheaţă
într-o formă nebănuită pînă atunci.
O formă efemeră dînd seama
de potenţialul de expresie
infinit al lumii.
marți, 1 mai 2007
Interviu cu Gabriela Marcian, revelaţia primului nostru concurs
Primul nostru interviu este unul cu o persoană marcantă din domeniul haiku-ului românesc şi este doar o traducere a celui publicat de curînd pe un site indian. Acesta este, din contră, unul cu o persoană care îndrăzneşte să scrie aşa ceva doar de puţină vreme, dar, în ciuda recenţei, dovedeşte multă aplicaţie. Lucru certificat prin locul ocupata la primul nostru concurs. Asemenea interviuri, făcute în mod democratic, vor fi doar un mod de a purta discuţii cu fiecare din cei ce scriu haiku şi vor să spună ceva pentru ceilalţi amatori.
Ne cunoaştem de multişor, dar nu ne-am văzut niciodată. Crezi că o comunicare online este suficient de consistentă pentru a susţine o relaţie, pentru a avea influenţe asupra vieţii tale?
Cu riscul de a fi contrazisă de foarte multă lume, dar vorbind pe baza experienţei mele personale (am descoperit „netul” în anul 2003 devenind de atunci o fană a lui), susţin că o comunicare online bazată pe gusturi comune şi subiecte comune de conversaţie şi, de ce nu, pe un stil comun de a vedea lumea, de a aprecia lucrurile şi faptele, pot fi o bază în construirea unui relaţii de prietenie. Şi desigur, dacă poţi accepta un alt punct de vedere (constructiv), cu siguranţă, viaţa ta poate fi influenţată.
O să te aduc la subiect, crezi că ai fi ajuns la haiku fără internet şi fără întîmplarea că am discutat de multe ori şi te-am ispitit către el?
Pe cât este de sigur că aş fi citit haiku, tot pe atât este de sigur că nu aş fi încercat să scriu. Şi nu pentru că nu mă atrăgea ca formă literară şi mod de expresie ci pentru că mă speriau regulile!
Trebuie să recunosc că fără discuţiile noastre pe marginea haiku-ului nu aş fi încercat să scriu. Cred că mereu am nevoie de o încurajare ca să fac un pas înainte.
Ştiu că-ţi place să citeşti. Te consideri o cititoare prin vocaţie?
Cred că datorită firii mele introvertite, m-am întors spre „citit”. Deoarece mi-a permis să aflu multe lucruri, fapte, sentimente şi să asimilez diverese alte multe cunoştinţe, cu multă lejeritate… doar deschizând filele cărţilor. Recunosc… fără a face efortul de a mă confrunta şi de a interacţiona cu lumea (şi deci putînd primi pentru asta o bilă neagră).
Cum a evoluat pasiunea ta pentru citit?
Părinţii mei, în special tatăl meu… care, deşi e un om simplu, cunoaşte foarte multă istorie, fiind şi un cititor înfocat al marilor scriitori ruşi, mai ales în perioada lui de tinereţe-maturitate… a început prin a-mi povesti fapte interesante, mai ales istorice… Ca mai apoi să-mi facă tot mai des cadou, cu diverse ocazii, cărţi de literatură beletristică. Îmi aduc aminte că primele cărţi citite de mine au fost… nu clasicele poveşti pentru copii, ci două romane (relativ consistente pentru cei şapte ani ai mei)… romane de factură oarecum science fiction:”Ţara lui Sanikov” şi „Plutonia” de V.A. Obrucev. Cred că startul în activitatea de „cititor” mi-a marcat tot restul existenţei… în sensul că nu am respectat niciodată o anumită ierarhie în stabilirea lecturilor mele, poate cu excepţia celor „obligatorii” din şcoală.
Ca să mă exprim mai prozaic… am citit in devălmăşie tot ce mi-a picat în mână. În ultimii 8 ani m-am înscris împreună cu fiica mea la o biblioteca publică… Ceea ce mi-a oferit o sursă extraordinară de lectură.
Cum ai ajuns la internet şi cum ai reuşit să îmbini, datorită lui, utilul cu plăcutul?
Am avut acces la internet în momentul în care mi-am schimbat locul de muncă. Am primit un calculator la care lucram numai eu şi era… desigur şi spre norocul meu… conectat la internet. Deoarece am o curiozitate înnăscută (cred), am descoperit că pot găsi foarte uşor răspunsuri la foarte multe dintre întrebările mele. Chiar mă amuzam încercând să văd dacă pot afla informaţie despre absolut orice îmi trecea prin minte… fără să conteze domeniul (uneori mă jucam scriind un cuvânt pe „Google” şi încercând să aflu cât mai multe despre sensurile lui şi despre tot ce poate însemna).
Ai dobîndit uşor abilităţile necesare ca să te descurci pe net sau făcusei deja cursuri de utilizare?
Nu am făcut niciodată cursuri de utilizare a internetului. Am mers pe ideea că este creat pentru a fi folosit de mase largi de oameni... deci se presupune că este uşor de folosit.
Ştiu că eşti o fire timidă. Te simţi mai în largul tău atunci cînd citeşti şi scrii?
Cu siguranţă mă simt în largul meu când citesc pentru că trăiesc ceea ce citesc… mă transpun în lumea aceea. Dar nu la fel mi se întâmplă când scriu, deoarece numai ideea că cineva ar putea citi ce comit… mă face sa devin (de-a dreptul) încriptată.
Te simţi cumva mai în apele tale cînd e vorba de expresia laconică şi lacunară, oarecum eliptică şi reţinută a poeziei de factură niponă?
Tocmai datorită acestei forme a poeziei nipone, mi s-a părut că se potriveşte mai mult firii mele, cu toate că este mai dificil să exprimi o stare sufletească, o emoţie sau o clipă de meditaţie în câteva silabe.
Deja am spus că poeziile mele sunt prea încriptate... dar de data aceastea era treaba mea să încerc să sugerez gândul meu şi să las un prezumtiv cititor să continuie tabloul cu propria lui imaginaţie.
Prin haiku-urile scrise de mine... am “provocat” lumea.
Eşti revelaţia primului nostru kukai şi trebuie să-mi spui cum ai ajuns să scrii atît de bine încît să fii apreciată de la prima ta prezenţă într-un concurs.
Din literatura citită anterior am ştiut că există „haiku-ul”… dar fără să ştiu nimic despre regulile lui. Dar, din „patrulările” mele pe net , în special pe Agonia, am avut revelaţia acestor poeme atât de speciale, fiind fascinată de faptul ca în doar 17 silabe poţi exprima o trăire atât de intensă, de adîncă şi de sobră. Mi s-a părut că un haiku este asemenea unui iceberg… poetul exprimând foarte scurt simţirea lui ca apoi să permită cititorului o infinitate de trăiri neexplicitate. Şi acest lucru mi s-a părut minunat. Am început apoi să caut regulile de scriere a haiku-rilor şi să citesc pe autorii români consacraţi de haiku cum ar fi Maria Tirenescu şi Magdalena Dale. Şi nu în ultimul rând, te-am citit pe tine Corneliu… şi m-am bazat pe încurajările tale… fără de care probabil nu aş fi publicat nici un cuvânt.
Deoarece mă consider o persoană cu puţină imaginaţie… am încercat să exprim în 17 silabe ceea ce am perceput eu din lumea care mă înconjoară cu cea mai mare simplitate posibilă.
O să creadă lumea că te-am tot întrebat ca să mă lauzi! Mai bine spune-mi ce crezi tu că ar trebui să ofere acest blog celor ce vor să se iniţieze şi mai ales să progreseze în formarea gustului şi abilităţilor lor pentru haiku.
Nu cred că cineva va vedea în conversaţia noastră mai mult decât o discuţie amicală ( poate la o ceaşcă de ceai). Cred că acest blog ar trebui să încurajeze amatorii de poezie niponă... nu numai prin promovarea unei literaturi de calitate în adevăratul spirit nipon ci şi prin oferirea chiar a unei secţiuni speciale începătorilor (ca mine) pentru publicarea poemelor.
Poate ar rămâne de stabilit cine e începător şi cine nu!
Mulţumesc pentru modul deschis în care ai răspuns. Sper să rămîi în primele rînduri şi de acum încolo.
*
Ne cunoaştem de multişor, dar nu ne-am văzut niciodată. Crezi că o comunicare online este suficient de consistentă pentru a susţine o relaţie, pentru a avea influenţe asupra vieţii tale?
Cu riscul de a fi contrazisă de foarte multă lume, dar vorbind pe baza experienţei mele personale (am descoperit „netul” în anul 2003 devenind de atunci o fană a lui), susţin că o comunicare online bazată pe gusturi comune şi subiecte comune de conversaţie şi, de ce nu, pe un stil comun de a vedea lumea, de a aprecia lucrurile şi faptele, pot fi o bază în construirea unui relaţii de prietenie. Şi desigur, dacă poţi accepta un alt punct de vedere (constructiv), cu siguranţă, viaţa ta poate fi influenţată.
O să te aduc la subiect, crezi că ai fi ajuns la haiku fără internet şi fără întîmplarea că am discutat de multe ori şi te-am ispitit către el?
Pe cât este de sigur că aş fi citit haiku, tot pe atât este de sigur că nu aş fi încercat să scriu. Şi nu pentru că nu mă atrăgea ca formă literară şi mod de expresie ci pentru că mă speriau regulile!
Trebuie să recunosc că fără discuţiile noastre pe marginea haiku-ului nu aş fi încercat să scriu. Cred că mereu am nevoie de o încurajare ca să fac un pas înainte.
Ştiu că-ţi place să citeşti. Te consideri o cititoare prin vocaţie?
Cred că datorită firii mele introvertite, m-am întors spre „citit”. Deoarece mi-a permis să aflu multe lucruri, fapte, sentimente şi să asimilez diverese alte multe cunoştinţe, cu multă lejeritate… doar deschizând filele cărţilor. Recunosc… fără a face efortul de a mă confrunta şi de a interacţiona cu lumea (şi deci putînd primi pentru asta o bilă neagră).
Cum a evoluat pasiunea ta pentru citit?
Părinţii mei, în special tatăl meu… care, deşi e un om simplu, cunoaşte foarte multă istorie, fiind şi un cititor înfocat al marilor scriitori ruşi, mai ales în perioada lui de tinereţe-maturitate… a început prin a-mi povesti fapte interesante, mai ales istorice… Ca mai apoi să-mi facă tot mai des cadou, cu diverse ocazii, cărţi de literatură beletristică. Îmi aduc aminte că primele cărţi citite de mine au fost… nu clasicele poveşti pentru copii, ci două romane (relativ consistente pentru cei şapte ani ai mei)… romane de factură oarecum science fiction:”Ţara lui Sanikov” şi „Plutonia” de V.A. Obrucev. Cred că startul în activitatea de „cititor” mi-a marcat tot restul existenţei… în sensul că nu am respectat niciodată o anumită ierarhie în stabilirea lecturilor mele, poate cu excepţia celor „obligatorii” din şcoală.
Ca să mă exprim mai prozaic… am citit in devălmăşie tot ce mi-a picat în mână. În ultimii 8 ani m-am înscris împreună cu fiica mea la o biblioteca publică… Ceea ce mi-a oferit o sursă extraordinară de lectură.
Cum ai ajuns la internet şi cum ai reuşit să îmbini, datorită lui, utilul cu plăcutul?
Am avut acces la internet în momentul în care mi-am schimbat locul de muncă. Am primit un calculator la care lucram numai eu şi era… desigur şi spre norocul meu… conectat la internet. Deoarece am o curiozitate înnăscută (cred), am descoperit că pot găsi foarte uşor răspunsuri la foarte multe dintre întrebările mele. Chiar mă amuzam încercând să văd dacă pot afla informaţie despre absolut orice îmi trecea prin minte… fără să conteze domeniul (uneori mă jucam scriind un cuvânt pe „Google” şi încercând să aflu cât mai multe despre sensurile lui şi despre tot ce poate însemna).
Ai dobîndit uşor abilităţile necesare ca să te descurci pe net sau făcusei deja cursuri de utilizare?
Nu am făcut niciodată cursuri de utilizare a internetului. Am mers pe ideea că este creat pentru a fi folosit de mase largi de oameni... deci se presupune că este uşor de folosit.
Ştiu că eşti o fire timidă. Te simţi mai în largul tău atunci cînd citeşti şi scrii?
Cu siguranţă mă simt în largul meu când citesc pentru că trăiesc ceea ce citesc… mă transpun în lumea aceea. Dar nu la fel mi se întâmplă când scriu, deoarece numai ideea că cineva ar putea citi ce comit… mă face sa devin (de-a dreptul) încriptată.
Te simţi cumva mai în apele tale cînd e vorba de expresia laconică şi lacunară, oarecum eliptică şi reţinută a poeziei de factură niponă?
Tocmai datorită acestei forme a poeziei nipone, mi s-a părut că se potriveşte mai mult firii mele, cu toate că este mai dificil să exprimi o stare sufletească, o emoţie sau o clipă de meditaţie în câteva silabe.
Deja am spus că poeziile mele sunt prea încriptate... dar de data aceastea era treaba mea să încerc să sugerez gândul meu şi să las un prezumtiv cititor să continuie tabloul cu propria lui imaginaţie.
Prin haiku-urile scrise de mine... am “provocat” lumea.
Eşti revelaţia primului nostru kukai şi trebuie să-mi spui cum ai ajuns să scrii atît de bine încît să fii apreciată de la prima ta prezenţă într-un concurs.
Din literatura citită anterior am ştiut că există „haiku-ul”… dar fără să ştiu nimic despre regulile lui. Dar, din „patrulările” mele pe net , în special pe Agonia, am avut revelaţia acestor poeme atât de speciale, fiind fascinată de faptul ca în doar 17 silabe poţi exprima o trăire atât de intensă, de adîncă şi de sobră. Mi s-a părut că un haiku este asemenea unui iceberg… poetul exprimând foarte scurt simţirea lui ca apoi să permită cititorului o infinitate de trăiri neexplicitate. Şi acest lucru mi s-a părut minunat. Am început apoi să caut regulile de scriere a haiku-rilor şi să citesc pe autorii români consacraţi de haiku cum ar fi Maria Tirenescu şi Magdalena Dale. Şi nu în ultimul rând, te-am citit pe tine Corneliu… şi m-am bazat pe încurajările tale… fără de care probabil nu aş fi publicat nici un cuvânt.
Deoarece mă consider o persoană cu puţină imaginaţie… am încercat să exprim în 17 silabe ceea ce am perceput eu din lumea care mă înconjoară cu cea mai mare simplitate posibilă.
O să creadă lumea că te-am tot întrebat ca să mă lauzi! Mai bine spune-mi ce crezi tu că ar trebui să ofere acest blog celor ce vor să se iniţieze şi mai ales să progreseze în formarea gustului şi abilităţilor lor pentru haiku.
Nu cred că cineva va vedea în conversaţia noastră mai mult decât o discuţie amicală ( poate la o ceaşcă de ceai). Cred că acest blog ar trebui să încurajeze amatorii de poezie niponă... nu numai prin promovarea unei literaturi de calitate în adevăratul spirit nipon ci şi prin oferirea chiar a unei secţiuni speciale începătorilor (ca mine) pentru publicarea poemelor.
Poate ar rămâne de stabilit cine e începător şi cine nu!
Mulţumesc pentru modul deschis în care ai răspuns. Sper să rămîi în primele rînduri şi de acum încolo.
Invitaţie de participare mai 2007
Dragi iubitori de haiku,
Astăzi vă invităm să participaţi la concursul kukai al lunii mai. Concursul este organizat de ROMANIAN KUKAI, site unde găsiţi şi Regulamentul în detaliu, precum şi multe alte informaţii despre poezia niponă. Dacă participaţi prima oară, este bine să citiţi în prealabil regulamentul concursului.
Luna aceasta, tema concursului vă sugerează doar un subiect: vînt. Va trebui să trimiteţi poeme care să se refere într-un fel sau altul la subiectul propus. Nu sînteţi obligaţi să folosiţi cuvîntul vînt, ci doar tema pe care el o semnifică. Nu vi se cere nici să luaţi cuvîntul respectiv ca o sugestie sezonală, puteţi scrie un haiku cu orice referinţă sezonală sau fără vreuna.
Exemplu:
vîntul frînge crengi -
sub norii scămoşaţi
plesneşte un mugur
Corneliu Traian Atanasiu
În mod excepţional, avînd în vedere că în prima lună nu am avut încă prea mulţi concurenţi, puteţi trimite din nou cîte două haiku-uri. Deoarece se votează poeme anonime, este indicat să nu trimiteţi poeme care au fost afişate sau publicate sub numele vostru anterior, oriunde în altă parte. Noi le vom trimite pentru a fi apreciate de dv. identificate doar prin numărul pe care îl vor avea în lista tuturor celor primite.
Termenele concursului sînt:
• primirea poemelor pînă la 14 mai ora 24 (a României),
• votarea pînă la 21 mai aceeaşi oră,
• anunţarea rezultatelor pînă la 27 mai.
Singura adresă la care trebuie să trimiteţi corespondenţa pentru concurs este:
soimana@yahoo.com
Tot ce trimiteţi la alte adrese nu e luat în consideraţie pentru concurs.
Pentru ca textul dv. să nu fie alterat datorită modului diferit de a vedea diacriticele la destinaţie, e bine să-l trimiteţi în ataşament, aşa cum trimitem şi noi această invitaţie. Poemele odată trimise nu mai pot fi corectate.
Nu uitaţi să semnaţi sub poem şi vot cu numele pe care îl doriţi afişat (care poate fi altul decît cel afişat de email). Numele votantului trebuie confruntat cu al participantului pentru că nu vă puteţi vota propriul poem.
Aşteptăm cu nerăbdare trimiterile voastre.
Corneliu Traian Atanasiu
Magdalena Dale
Maria Tirenescu
Cristina Rusu
Astăzi vă invităm să participaţi la concursul kukai al lunii mai. Concursul este organizat de ROMANIAN KUKAI, site unde găsiţi şi Regulamentul în detaliu, precum şi multe alte informaţii despre poezia niponă. Dacă participaţi prima oară, este bine să citiţi în prealabil regulamentul concursului.
Luna aceasta, tema concursului vă sugerează doar un subiect: vînt. Va trebui să trimiteţi poeme care să se refere într-un fel sau altul la subiectul propus. Nu sînteţi obligaţi să folosiţi cuvîntul vînt, ci doar tema pe care el o semnifică. Nu vi se cere nici să luaţi cuvîntul respectiv ca o sugestie sezonală, puteţi scrie un haiku cu orice referinţă sezonală sau fără vreuna.
Exemplu:
vîntul frînge crengi -
sub norii scămoşaţi
plesneşte un mugur
Corneliu Traian Atanasiu
În mod excepţional, avînd în vedere că în prima lună nu am avut încă prea mulţi concurenţi, puteţi trimite din nou cîte două haiku-uri. Deoarece se votează poeme anonime, este indicat să nu trimiteţi poeme care au fost afişate sau publicate sub numele vostru anterior, oriunde în altă parte. Noi le vom trimite pentru a fi apreciate de dv. identificate doar prin numărul pe care îl vor avea în lista tuturor celor primite.
Termenele concursului sînt:
• primirea poemelor pînă la 14 mai ora 24 (a României),
• votarea pînă la 21 mai aceeaşi oră,
• anunţarea rezultatelor pînă la 27 mai.
Singura adresă la care trebuie să trimiteţi corespondenţa pentru concurs este:
soimana@yahoo.com
Tot ce trimiteţi la alte adrese nu e luat în consideraţie pentru concurs.
Pentru ca textul dv. să nu fie alterat datorită modului diferit de a vedea diacriticele la destinaţie, e bine să-l trimiteţi în ataşament, aşa cum trimitem şi noi această invitaţie. Poemele odată trimise nu mai pot fi corectate.
Nu uitaţi să semnaţi sub poem şi vot cu numele pe care îl doriţi afişat (care poate fi altul decît cel afişat de email). Numele votantului trebuie confruntat cu al participantului pentru că nu vă puteţi vota propriul poem.
Aşteptăm cu nerăbdare trimiterile voastre.
Corneliu Traian Atanasiu
Magdalena Dale
Maria Tirenescu
Cristina Rusu
Un nou concurs de haiku
http://www.city.hekinan.aichi.jp/KANKOKYOKAI/index.htm
2007 "Genkissu! Spirits Up! World Wide Hekinan Haiku Contest"
Aşteptăm haiku-uri, cu 17 silabe (5-7-5), pentru a realiza legătura de la inimă la inimă prin haiku, pentru un schimb între generaţii.
Formă:
3 linii aproximativ 17 silabe, urmând stilul 5-7-5 silabe al haiku-ului în engleză (nepublicate şi neluate în considerare la alte concursuri şi publicaţii sau intrate în orice altă competiţie De asemenea, se trimite un singur poem de persoană, în formular specificat de sponsor.)
Perioada desfăşurării:
1 mai (marţi) - 31 mai (joi) 2007
Tema
"Marea” sau „Oceanul"
Condiţii:
Deschis tuturor naţionalităţilor, concurenţii având vârsta peste 6 ani.
Nu se cere taxă de participare.
Formularul de înscriere se găseşte pe site, la adresa de mai sus.
Juriul este format din:
1.Koko Kato , poet de haiku, editor al revistei lunare "Ko" şi a revistei în engleză cu acelaşi nume, director al Asociaţiei Internaţionale de Haiku
2.David Burleigh, poet de haiku, profesor asociat la Universitatea Ferris
3.Mabesoone "Seigan" Laurent, poet de haiku, membru al Asociaţiei Poeţilor de Haiku din Japonia
Premii (1) Grand Prix - Marele Premiu, unui singur câştigător
(2) Special Prize – premii speciale, pentru 9 concurenţi
(3) Premii acordate încă unui număr de 20 de participanţi.
Prezentarea premiilorGenkissu! Spirits Up! Hekinan"(festivalul de dans al verii)va avea loc în 28 iulie 2007. Îi vom prezenta pe câştigători aici vom reţine haiku-urile excelente.
Altele:
The Hekinan Tourism Association
28, Matsumoto-machi, Hekinan-City, Aichi Pref. JAPAN 447-8601
Tel: Japan(81)-566-41-3311 Extension 371 Facsimile :
Japan(81)-566-41-5412
URL http://www.city.hekinan.aichi.jp/KANKOKYOKAI/haiku/e/index.htm
Mail address: SHOUKOKA@city.hekinan.lg.jp
2007 "Genkissu! Spirits Up! World Wide Hekinan Haiku Contest"
Aşteptăm haiku-uri, cu 17 silabe (5-7-5), pentru a realiza legătura de la inimă la inimă prin haiku, pentru un schimb între generaţii.
Formă:
3 linii aproximativ 17 silabe, urmând stilul 5-7-5 silabe al haiku-ului în engleză (nepublicate şi neluate în considerare la alte concursuri şi publicaţii sau intrate în orice altă competiţie De asemenea, se trimite un singur poem de persoană, în formular specificat de sponsor.)
Perioada desfăşurării:
1 mai (marţi) - 31 mai (joi) 2007
Tema
"Marea” sau „Oceanul"
Condiţii:
Deschis tuturor naţionalităţilor, concurenţii având vârsta peste 6 ani.
Nu se cere taxă de participare.
Formularul de înscriere se găseşte pe site, la adresa de mai sus.
Juriul este format din:
1.Koko Kato , poet de haiku, editor al revistei lunare "Ko" şi a revistei în engleză cu acelaşi nume, director al Asociaţiei Internaţionale de Haiku
2.David Burleigh, poet de haiku, profesor asociat la Universitatea Ferris
3.Mabesoone "Seigan" Laurent, poet de haiku, membru al Asociaţiei Poeţilor de Haiku din Japonia
Premii (1) Grand Prix - Marele Premiu, unui singur câştigător
(2) Special Prize – premii speciale, pentru 9 concurenţi
(3) Premii acordate încă unui număr de 20 de participanţi.
Prezentarea premiilorGenkissu! Spirits Up! Hekinan"(festivalul de dans al verii)va avea loc în 28 iulie 2007. Îi vom prezenta pe câştigători aici vom reţine haiku-urile excelente.
Altele:
The Hekinan Tourism Association
28, Matsumoto-machi, Hekinan-City, Aichi Pref. JAPAN 447-8601
Tel: Japan(81)-566-41-3311 Extension 371 Facsimile :
Japan(81)-566-41-5412
URL http://www.city.hekinan.aichi.jp/KANKOKYOKAI/haiku/e/index.htm
Mail address: SHOUKOKA@city.hekinan.lg.jp
Etichete:
autori - Maria Tirenescu,
concursuri
Abonați-vă la:
Postări (Atom)