„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

sâmbătă, 31 mai 2008

LACRIMA VIEI (DESPRE BEŢIE)

Încă un haibun din seria celor oferite de Manuela Miga.

*

Manuela Miga

Mura era o căţea foarte tandră. Îşi lingea cu tot atât entuziasm stăpânii, precum şi noile cunoştinţe. Insista, oricât te-ai fi străduit s-o descurajezi. Când a născut prima dată, căţelul a fost dat unei vecine. Seara, când ea era dezlegată din lanţ, mama şi puiul se întâlneau la gard, după ce scheunaseră unul după altul toată ziua.

În primăvara următoare, Mura a născut patru pui. Doi au fost daţi repede. Oricum, ea nu ştia să numere. Când am venit, i-am găsit pe ceilalţi doi. Toţi eram înduioşaţi de cele două ghemotoace pufoase, albe – mama lor era neagră-tuci – care dormeau, se jucau şi mâncau împreună. Inseparabili.

După cină, stăpâna le-a aruncat oasele. Mura şi-a dezvelit gingiile arătându-şi colţii şi mârâind fioros.

Rămasă stăpână pe oase, a început să le roadă meticulos.

în lumea asta
cel mai sfânt sentiment e
să-ţi aperi osul

Mesteacănul din faţa porţii îşi răsucea uşor frunzele în vântul amiezii. Deşi în vara asta plouase destul, pe ramurile cele mai înalte, frunzele, puţin uscate, atârnau, cerşind apă. La fel şi viţa de vie.

La venirea mea, fetiţele gazdei îmi săriseră în braţe şi mă sărutaseră. Crescuseră. Era o bucurie să le priveşti. Cu bucle blonde, cu obraji rumeni, neastâmpărate, fugeau ba în fundul grădinii, la zmeură, ba în vârful mărului. În pauze zgândăreau căţeii. La urmă li se făcea foame.

A doua zi am plecat în excursie cu două maşini. Ele s-au instalat în cea cu aer condiţionat. Cea mai mare, vădit nemulţumită, m-a întrebat: de ce ai venit şi tu aici?

în lumea asta
cel mai sfânt sentiment e
să-ţi aperi osul

La întoarcere n-aveam somn. Aşa era de când îmbătrânisem. Până târziu în noapte, am citit o carte despre un călugăr grec din zilele noastre. Cu surâsul sfios, blajin, acest sfânt înalt şi neverosimil de slab mi-a mers la inimă. Spre dimineaţă am visat o călătorie cu maşina. Fără şofer. Un adolescent cu buze subţiri plutea în aer. Nu-i vedeam picioarele. În adâncul fiinţei mele simţeam crescând ceva ca un val. Acelaşi val, în aceiaşi clipă, creştea şi în inima tânărului necunoscut. Eram purtaţi de el. Valul venea de dincolo de noi, din afară. Venea din noi. Ne dăruisem lui. Unul altuia. Se retrăgea, se înălţa apoi, iar şi iar, într-o armonie desăvârşită. Fără timp. Fără umbră.

gustul acela –
cum să te poţi îmbăta
toamna doar cu must?

vineri, 30 mai 2008

LECŢIA DE JAPONEZĂ

Încă un haibun al Manuelei Miga. Este remarcabilă trecerea subtilă de la chiulul la lecţia de caligrafie la însuşirea aceleia, mai subtile, a observaţiei celor din jur şi al comunicării directe cu ele - mono no aware.


*

Manuela Miga

Sunt dimineţi în care mă trezesc având un cântec în minte. Mă urmăreşte toată ziua. Dacă sunt atentă înţeleg cuvintele ca pe un motto. Aşa mi s-a întâmplat azi.

Chiulisem de la lecţia de japoneză pentru că nu învăţasem. Oricum, nu destul de bine. La şcoală fusesem întotdeauna prima. Firesc. Fără efort. Cuiva din mine i se părea normal ca şi acum, dupa atâţia ani… Voiam să fiu cea mai bună. Fără efort. Şi nu puteam. Dar nici la kanji nu puteam să renunţ. Tuşul şi hârtia albă. Foşnetul pensulei pe hârtie. Îmi bătea inima foarte tare. Ceva se topea în mine. Trebuia să învăţ cum se spune cât e ceasul. N-aveam nici un chef. Vroiam o poveste frumoasă. Mă blocasem.

În japoneză
floare se poate citi
iarbă vrăjită
şi vrăjite sunt buzele
când spun povestea.

Acum, în drum spre casă, troleibuzul e plin de guri. Numai guri de femei. La una dintre ele mă întorc mereu. E ca Luna: chemare, dispreţ, surprindere, încrâncenare. Pare o fiinţă superioară, obişnuită să conducă.

ling îngheţată –
în arenă dresoarea,
o coadă, un bici

Când eram mică, tata mă ducea la circ. Abia aştepta. Se distra de minune. Nu băga de seamă că eu ... Încă de atunci învăţasem să mă resemnez. După un timp, fără nici un motiv, plângeam.

joaca vântului
prin crengile pinilor –
bătrân moţăind




miercuri, 28 mai 2008

Petruţ Pârvescu

Prin trimiterile noastre pe lista LAPNO rămînem în contact permanent cu circa 120 de persoane. E adevărat, cel mai adesea, comunicarea nu are feed-back, dar uneori, după luni şi luni, primim şi răspunsuri. Unul este cel de mai jos:

Draga Corneliu,
in primul rand, te felicit, sincer, pentru tot ce faci (faceti) prin/in promovarea micropoemului.
fiintele si lucrurile domestice si nu numai m-au tinut departe de voi.
incerc sa recuperez, oarecum, distantele si iti trimit acest set de micropoeme si o fotografie pentru politica dvs. de promovare.
n.b. am vazut pagina cu loredana danila. felicitari, e ok!

cu prietenie si respect,
p.parvescu”

Ne bucurăm să vă prezentăm încă un scriitor care scrie de mult şi haiku şi este alături de noi.

*

Petruţ Pârvescu s-a născut la 17 februarie 1956 în satul Păcala, comuna Făgeţelu, Olt (până în 1968, raionul Vedea, regiunea Argeş), pe valea Vezii, lângă Piteşti. Şcoala generală în localitate, Liceul teoretic Vedea, Argeş) şi Liceul teoretic Vitomireşti, Olt. Membru al cenaclurilor George Topîrceanu (Curtea de Argeş) şi Alutus (Slatina) între anii 1975-1980.

Licenţiat al Facultăţii de Istorie-Filosofie, Universitatea Bucureşti (1981-1985), secţia istorie - filosofie. În perioada studenţiei a frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul şi profesorul Nicolae Manolescu, cenaclul Junimea condus de criticul şi profesorul Ovid S. Crohmălniceanu, cenaclul Numele poetului condus de poetul Cezar Ivănescu şi membru în Cenaclul Universitas condus de criticul şi profesorul Mircea Martin.

În 1985 este repartizat ca profesor de istorie - filosofie în oraşul Dorohoi, Botoşani (1985-1999), iar din 1999 este profesor de istorie-filosofie în oraşul Botoşani, Botoşani. Din 1985 membru fondator al cenaclului literar Septentrion (în prezent secretarul cenaclului). Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania – USR, membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România – ASPRO, membru al Fundaţiei Naţionale pentru Cultură, Artă şi Literatură Mihai Eminescu, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Botoşăneni. (mai multe date puteţi găsi pe pagina sa de pe wikipedia).

Scrie haiku şi a participat o singură dată la concursul nostru în luna decembrie. Deşi votanţii nu i-au remarcat poemul, Şerban Codrin ne-a trimis o apreciere elogioasă a lui pe care am publicată pe 1 ianuarie cu titlul O piramidă dezgropată - haiku-ul Anului Nou.

*

Micropoeme în stil haiku

Motto: „Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas.” (Ion Pillat)

Prolog

mimând realul -
pe hârtie doar umbra
printre cuvinte

dialoguri imperfecte

ploaie albastră -
sunetele harpei curg
printre degete

crâng de mesteceni -
singuri prin fiinţa goală
lăsând amprente

ţipăt troienit -
cucurigu-L în noaptea
dintre milenii

monogramă -
amprenta unei frunze
pe lutul proaspăt

noapte de vară -
printre stele mirosul
florilor de tei

toamnă bogată -
boii s-au oprit singuri
în dreptul morii

ziua în amurg -
un trandafir albastru
şi-a rupt venele

noapte de iarnă -
sub cenuşa vetrelor
pocnesc cartofii

poemul de jazz -
un bănuţ de argint
pe nicovală

roata căruţei
frânge trupul drumului
pe butucul gol

o vrăbiuţă
pe zăpada proaspătă
pune punct toamnei

pe frunza de dud
un vierme de mătase
scrie un haiku

tata coseşte
în livada de pruni -
eu nicăieri !..

Addenda

dincolo de timp -
poemele naturii
încă nescrise

luni, 26 mai 2008

Printre flori de tei (II)

În buna tradiţie a comentării poemelor fiecărie luni, nu trebuie lăsate fără o succintă interpretare cîştigătoarele. Cele două poeme clasate pe locul I s-au distanţat considerabil din start şi au condus fără să mai dea vreo şansă urmăritorilor, cîştigînd, în cele din urmă, cu un punctaj aproape dublu faţă de locul următor. Unul din ele aparţine lui Ioan Marinescu-Puiu, autor consacrat din vechea generaţie, celălalt este al unei apariţii noi în lumea haiku-ului românesc care s-a făcut remarcată doar prin intermediul site-ului şi a concursului nostru, Livia Ciupav.

Ambele haiku-uri folosesc o personificare a „parfumului teiului”, care „trece strada” sau „pragul”, pentru a accentua atmosfera de singurătate, de linişte, de dominaţie a ceva foarte subtil care umple totuşi lumea cu o prezenţă de netăgăduit. Asemănarea dintre cele două poeme este surprinzătoare, dar există în fiecare o anume amprentă puternică care le diferenţiază. La Ioan Marinescu este accentuată bogăţia unei nopţi (tîrzii şi fără de martori, sau doar cu unul foarte discret, topit în fiinţa poemului) care trece delicat şi apoteotic în eternitate, în timp ce la Livia, mireasma teiului se strecoară consolator în viaţa bătrînei însingurate.

Construcţia ambelor poeme este realizată pe schema evidenţierii unui cadru – primul vers - în care apoi se petrece un eveniment. Cuvintele sînt de o simplitate firească fără nicio poticnire sau încercare vizibilă de a obţine cumva forţat lungimea canonică a versurilor. Cuvîntul doar este cel care marchează vibraţia cadrului, altfel ca şi mort, şi îl însufleţeşte neaşteptat. Este ceva infinitezimal, dar decisiv.

Locul II, tot la egalitate, două poeme de altă factură, conţinînd în ele o ironie fină şi binevoitoare. Eduard Ţară surprinde, cu un zîmbet încurajator, miracolul creşterii:

O creangă de tei –
pentru întâia oară
privind peste zid

Este privirea părintească bucuroasă că fiul a crescut de-o şchioapă şi acum vede întîia oară zările de dincolo de zidul – ocrotitor sau numai îngrădind orizontul? Măiestria sa se vede din felul subtil în care trece dintr-un plan în altul sau sugerează abia perceptibil celălalt nivel al sensului.

Umorul lui Dan este cunoscut şi face parte din fibra esenţială a scrierii sale. A spus singur cum a ajuns la varianta finală. Există aici contrastul între vechi şi nou, între teiul scorburos şi copiii zburdalnici constrînşi să revină în bănci.

Zi-ntâi de şcoală –
în scorbura teiului
două ghiozdane

Imaginile sînt de ajuns ca să ne închipuim, poate că ei se zbenguie înainte de începerea plicticoasei festivităţi inaugurale, poate deja au uitat de ghiozdane şi au început noul an cu primul chiul.

Locul III, tot două poeme la egalitate. Al Gabrielei Marcian este unul cu adevărat contemplativ:

Marginea nopţii
Ultima floare de tei
În zbor spiralat.

„Marginea nopţii” sugerează de fapt crepusculul, momentul în care întunericul se amestecă indecis cu lumina, clipe ale unei linişti neverosimile în care ceva se sfîrşeşte şi altceva începe. Poemul este unul în care se pronunţă un adio nostalgic iscălit de volutele florii devenită deja sămînţă.

Dumitru Roşu este, în nota sa obişnuită, un comentator care nu uită să facă aluzii culturale. Tenta observaţiei sale este aceea că ceea ce era un simbol al cultului eminescian se reîntoarce („uitat de poeţi”) la soarta sa naturală, un tei ca oricare altul, „gîrbovit de vremuri”. Este în această observaţie o accentuare a patinei vremii care şterge treptat tot ce adăuga sens unei ruine.

Uitat de poeti
Garbovit de vremuri
Teiul din Copou.


duminică, 25 mai 2008

ALGĂ UMBLĂTOARE

Cu ceva vreme în urmă publicam Însemnări despre haibun, un mic eseu al Manuelei Miga despre acest gen, mai puţin cultivat la noi, dar care a fost preferatul lui Bashō. În momentul de faţă, cînd se pregăteşte editarea unei antologii a haibunului scris la noi, cîteva exemple de haibun, pe care le vom publica începînd de astăzi, sînt bine venite. Şi vor servi poate ca îndemn şi model şi altora.

*

ALGĂ UMBLĂTOARE

Manuela Miga

În vara asta Gara de Nord căpătase un aer aproape occidental. Peste tot magazine cochete. Cel puţin pe dinafară. Câteva femei măturau şi spălau pe jos. Dar până la scările rulante pentru bagaje şi la biletele cumpărate de la automatul de pe peron, prea sofisticat pentru noi, mai va! Mă întorsesem de două săptămâni şi nu mă dezvăţasem încă să fac comparaţii.

Colocviul de haiku urma să aibă loc tot la Colegiul pedagogic „C. Brătescu”. Clădirea, care mă cucerise de prima dată, îmi devenise familiară. Avea ceva aşezat. Te făcea să te simţi în siguranţă. Îmi plăceau camerele înalte, balconul, grădina mare, ordonată, cu tot felul de arbuşti şi de flori. Sigur că arhitectul făcuse proiectul cu drag – am aflat că se numea Simonidi, grec probabil. Deşi mai aveau doar vreo zece anişori până să bată suta, zidurile se ţineau dârze. Cum vor fi fost domnişoarele eleve ale Şcolii Normale de altădată? Desenau, pictau, învăţau muzică şi, fără îndoială, croşetau. În bibliotecă, lecturile recomandate se asortau cu gulerele scrobite de dantelă şi cu batistele brodate. Pe aleile şi pe băncile grădinii, sub aceleaşi magnolii, răsfoiau înfiorate paginile romanelor lui Ionel Teodoreanu şi M. Drumeş. Nerecomandate. Citeau şi visau.

în colivie
albi porumbei călători –
scrisori de amor

Faptul că eram găzduiţi acolo făcea parte din tradiţia culturală a şcolii. Mi s-a spus că între anii 1920-1930 exista un cerc de teatru (biletele se plăteau!). Corul – pe patru voci – dădea concerte la Cercul Militar. Başca cercetările etnografice, conferinţele şi nelipsitele serbări prilejuite de sărbători naţionale şi religioase. Ce vremuri! În 1999 am participat şi eu la o serbare – tradiţională, altfel – în cinstea tinerelor profesoare nou sosite la colegiu. Costumate în ţigănci, patru eleve le ghiceau în cărţi, în ghioc, în bobi, într-un glob de cristal, soarta, mică şi neagră, care le aştepta pitită după catedră. În versuri. Am râs cu lacrimi.

căutând malul
trei boboci speriaţi –
fără vânt, valurile

Mai spre prânz, după ce i s-a prezentat cartea, un parlamentar din Chişinău ne-a povestit noaptea sa de insomnie, precedată de lungi discuţii literare cu colegii de cameră urmate de sforăituri.

noapte cu lună –
parfumul din paturile
fecioarelor

La Mamaia, în preajma hotelului „Perla”, pe marginea de plajă devenită tot mai mâncată de mare, ascultam zgomotul valurilor. Ritmul, calm şi monoton, mă liniştea. Deodată, ceva înăuntrul meu a făcut „clic”. Cât timp fusesem în Germania mă simţisem ca o plantă scoasă din pământ. Deşi era bine, o parte din mine refuza. Tot. Până şi brazii de acolo aveau ceva în neregulă. Eram o plantă cu rădăcinile rămase acasă. Cum să umble o plantă prin lumea largă?

Sclipitorul ocean
şi apa din filmele
lui Tarkovski
unde oamenii nu ştiu
că sunt alge, doar alge.


sâmbătă, 24 mai 2008

Printre flori de tei

Teiul poate fi considerat aproape o temă naţională. Dacă Eminescu-i simbolul poeziei, atunci şi teiul său, cînd nu devine doar un simplu clişeu, este acela al unui gen de sensibilitate care încearcă să-şi pună amprenta asupra trăirilor noastre. Ecourile literare explicite au apărut în poemele primite la concurs atît cu referire la teiul eminescian, cît şi la nu mai puţin celebra pupăză din teiul lui Nică al lui Ştefan al Petrii.

S-au amintit floarea de tei, teiul înflorit, coroana sa care-i protejează pe îndrăgostiţi, mireasma, parfumul, ceaiul şi scorbura, teiul scuturat, florile căzute şi zborul lor spiralat, lăstarul, teiul copilăriei şi cel gîrbov...

O floare de tei a devenit astfel un fel de talisman în buzunarul de lîngă inima celui drag, o ţintă a contemplării în căderea ei cu răsuciri visătoare, găsită între file de carte, a restituit amintirea unei veri precoce de mult apusă...

Miresmele şi parfumul teilor s-au risipit în jur, s-au acordat cu cîntecul greierilor sau chemarea clopotelor, au deschis ochii nopţii (stelele), au marcat singurătatea în noaptea tîrzie sau au păşit sfios peste pragul casei unei bătrîne, au luminat întunericul, au umplut fastuos „golul” pînă la stele, au urmărit drumeţul hoinărind sau l-au „furat” pe bătrînul moţăind alături de cartea deschisă...

Luînd pe rînd cîteva dintre poeme, am să încep cu cele mai nedreptăţite. Poemul Feliciei Les:

cartea deschisă...
sub tei, furat de miresme ,
tata, moţăind...

a cules doar 4 puncte, dar de la votanţi cu o sensibilitate mai delicată. Poemul surprinde un moment în care se întrepătrund, într-o toropeală binevenită, amplificîndu-se, gîndurile răzleţite din carte cu aromele teiului şi visele abia înfiripate. Tata este într-adevăr „furat de miresme” – nu se precizează însă, ambiguitate preţioasă, dacă ele provin din vis, din carte sau din tei. Imaginea-n sine este una de echilibru, de seninătate, de împăcare. Cartea şi teiul, aflate oarecum în opoziţie, găsesc totuşi o convergenţă livrescă în memoria subliminală, iar moţăiala capătă alura unui simbol al joncţiunii spiritului cu natura. Un poem deosebit de matur pentru un debutant la concursul nostru.

Pentru ada ghika (tot 4 puncte), întîlnirea cu teiul şi mireasma sa este de-rutantă, deşi, tot o anume ambiguitate a exprimării succinte, lasă să se înţeleagă că „el” ar putea fi doar la fel de seducător şi fascinant ca teiul aievea:

fara-ndoiala
el m-a facut sa-mi pierd drumul -
tei inflorit

Undeva, din motive altfel insignifiante, soarta şi-a schimbat pe neaşteptate şi decisv cursul.

Poemul lui Horia Ivăşcan:

casǎ de copii –
l
ǎstarele teiului
n
ǎruiesc zidul

lasă înţelesurile să-şi răspundă unul altuia în planuri diferite. Zidurile azilului sînt subminate de lăstarii teiului. Mai mult ca sigur, copiii, crescînd, vor măcina şi ei, din interior, zidirea aşezămîntului.

Miracolul naturii rămîne mereu surprinzător, chiar cînd totul e în pragul pieirii:

teiul batran -
pe singura creanga vie
numai o floare

Maria Tirenescu rămîne o maestră a discreţiei observaţiei, a iscodirii faptelor mărunte, la limita inobservabilului.

Deşi are doar 6 puncte, poemul Magdalenei Dale le-a obţinut doar de la votanţi cu multă experienţă şi gust: Vasile Moldovan, Eduard Ţară, Vali Iancu, Maria Tirenescu, Valeria Tamaş. Şi nu le-a obţinut degeaba, poemul are o construcţie simplă şi elocventă, golul este unul pozitiv, este doar o a-viditate, un nesaţ. Spaţiul este o virtualitate care aşteaptă mereu să se îmbibe de tot ce e mai fluid şi mai evanescent, este un fel de respiraţie cosmică, o maree a duhului:

Cerul instelat -
mireasma florii de tei
umple tot golul

O frumoasă imagine a însingurării plină de nostalgie realizează Loredana Florentina Dănilă:

teiul din stradă
înflorind pentru nimeni –
martoră luna

Trista soartă a celor mai multe dintre minunile lumii – să se treacă fără de martori sau să aibă doar mărturisitori reci şi distanţi, mai presus de fire.

Cu deosebită fineţe este creionată de Vali Iancu atmosfera saturată de harnica rumoare a gîzelor, învăluite, ca şi culegătorul, în miresme grele de tei. Nici ţipenie, expresie idiomatică, este un fel de ademenire la ascultarea smerită a liniştii care se ţese meticulos din mii de zumzete mărunte.

Nici tipenie -
doar eu si albinele
la cules de tei.

Am amintit, pe fugă, doar cîteva poeme din cele clasate în partea de sub podium a clasamentului. Impresia mea este că aproape jumătate din poemele primite se apropie de o scriitură care depăşeşte stadiul diletantismului fără orizont. Poate voi reveni, poate se vor găsi şi alţi îndrăzneţi care să remarce caliltăţile poemelor clasate în frunte

vineri, 23 mai 2008

Geneza unui haiku

Fiecare îşi scrie, îşi schimbă, îşi corectează şi definitivează poemul în felul său. Şi poate fiecare poem scris este o aventură aparte. Dan Norea ne mărturiseşte povestea ultimului haiku pe care l-a prezentat în concurs. Este un mic exerciţiu pe care vă îndemn să-l faceţi fiecare, în felul acesta sigur veţi deveni mai lucizi, mai conştienţi de travaliul făcut şi vă veţi apropia de competenţa unui comentator.

*

La etapa din mai a concursului Romanian Kukai, tema a fost “Teiul”. Cum la etapa precedentă luasem locul I, m-am gândit să dau tot ce pot, ca să demonstrez că nu fusese întâmplător.

Mai întâi m-am hotărât să îmi folosesc cunoştinţele de teorie. Hai să mă fixez la o valoare estetică puternică. Am ales sabi - tristeţe şi singurătate provocate de scurgerea vremii, declin, patină a timpului. Aplicată la tei, m-a dus cu gândul la scorbură, în plan simbolic bătrâneţe. Apoi m-am gândit să introduc o antiteză, mai concret să “plantez” lângă bătrân un vlăstar tânăr. Şi ca să sugerez mai bine copilul, m-am gândit să pomenesc ceva de şcoală. A ieşit textul:

Zi-ntâi de şcoală -
un lăstar în scorbura
bătrânului tei

Pe urmă m-am gândit că "lăstar" este şi el un cuvânt kigo (care sugerează anotimpul), ba chiar unul contradictoriu cu luna septembrie. Şi am modificat.

În curtea şcolii -
un lăstar în scorbura
bătrânului tei

Eram conştient că nu e ceva original, alăturarea "lăstar" şi "scorbură" am întâlnit-o la Şerban Codrin

Din surpătura
de putregai şi scorburi -
un lăstar verde

(Marea tăcere - Dincolo de tăcere – Primăvara)

Dar ţinând cont că adăugasem "curtea şcolii" şi "teiul", mi-am zis că nu e plagiat, ci cel mult inspiraţie. In plus, sensul e modificat, eu am încercat să sugerez tinereţe lângă bătrâneţe, iar Codrin valoare izvorâtă din mizerie. N-am trimis imediat textul, l-am lăsat la dospit.

Dupa câteva zile, la recitire, m-am revoltat - la urma urmei, ce e mai important, să câştig concursul sau să fiu eu însumi ? Şi am refăcut textul după sufletul meu.

Zi-ntâi de şcoală
în scorbura teiului
două ghiozdane

Este cel pe care l-am trimis. Şi mă bucur, simt că mă reprezintă mult mai bine. În primul rând este original. În al doilea rând, are exact calităţile pe care ştiu sigur că le deţin - paradox si duioşie, dublată de un pic de ironie.

Aşa că în momentul ăsta mă lasă rece locul din concurs, câtă vreme sunt mulţumit de mine însumi.

P.S. Textul a fost scris înainte de ziua votului. La afişarea rezultatelor, am constatat că,totuşi, poemul a luat locul II. Ca urmare, azi sunt mai mulţumit de mine însumi decât ieri J


SURPRIZĂ 2



Cum procedaţi:

- cu clic pe săgeată sau pe unul din colţurile paginii se răsfoiec cîte două pagini în format mini
- clic pe butonul full screen deschide altă pagină în format mare
- clic pe pagină măreşte şi poate deplasa pagina doar mişcînd cursorul, fără a-l ţine apăsat

Succes!

joi, 22 mai 2008

Rezultatele concursului revistei Haiku

Prezentăm mai jos rezultatele concursului revistei Haiku. Felicitări organizatorilor şi cîştigătorilor, toţi remarcaţi şi în concursul nostru, dar mai ales celor care au primit deja premii la ROMANIAN KUKAI pentru chiar aceste poeme (urmăriţi linkurile).

*

Rezultatele concursului revistei Haiku
(Ediţia 2008)

Colectivul de redacţie al revistei de interferenţe culturale româno-japoneze HAIKU a organizat a patra ediţie a concursului anual de poeme haiku, ediţia 2008, cu participare internaţională, în primul semestru al anului. În 2008 numărul poeţilor de peste hotare participanţi la concurs a crescut mult, depăşind numărul poeţilor români. Iată câteva date statistice:

-Au fost primite prin poşta electronică sau clasică un număr total de 458 poeme haiku, aparţinând la 108 poeţi. Dintre acestea un număr de 192 poeme aparţin poeţilor români, iar 266 poeme poeţilor străini.

-Poeţii străini au ales, pe lângă limba ţării de origine, drept limbi internaţionale de comunicare limba engleză sau limba franceză. Din limba engleză au fost selecţionate 175 poeme aparţinând la 57 autori, iar din limba franceză 91 poeme de la 18 autori.

-Selecţia şi aprecierea calităţii poemelor haiku de către juriul concursului s-a desfăşurat pe trei direcţii distincte, fiind acordate în final premii şi menţiuni la secţiunile română, engleză şi franceză.

Criteriile de apreciere ale poemelor trimise la concurs au fost cele făcute cunoscute participanţilor prin comunicatul concursului: poeme haiku în formă fixă în trei versuri având 5-7-5 silabe, poemele să fie originale, nepublicate anterior în plachete, volume sau reviste până la data concursului, iar numărul maxim de poeme ce pot fi trimise a fost şase. Juriul a apreciat în mod deosebit prezenta kigo-ului, a cezurii (kireji), a spiritului haiku şi a puterii de sugestie a poemelor.

Juriul concursului a avut următoarea componenţă:

-Preşedinte : poetul Radu Cârneci.

-Membri: poeţii Vasile Moldovan, Jules Cohn-Botea şi Valentin Nicoliţov.

Juriul felicită autorii premiaţi şi mulţumeşte pentru participare tuturor concurenţilor. Câstigătorii premiilor şi menţiunilor la cele trei secţiuni sunt prezentaţi în continuare.

Secţiunea română:


Premiul I- Dan Florică

Casă-n ruină-
o creangă înflorită
sprijină zidul

Premiul II-Florentina Dănilă

Poartă-n ruină-
singur vântul năpraznic
o mai deschide

Premiul III- Dan Doman

Bărci părăsite-
o pisică pe ponton
miroase neaua

Menţiune-Eduard Ţară

Foc de tabără-
vorbele bătrânului
trec prin lumină

Menţiune –Ion Untaru

Din nou iulie :
cum să strâng căldura
pentru la iarnă ?

Menţiune –Adina Enăchescu

Iarnă viscolită-
târându-şi bocancii
bătrâna c-o pâine.


The results of the haiku Contest organized by the Haiku Journal (Edition 2008)


The editing board of the Journal of Romanian-Japanese cultural interferences HAIKU has organized in the first semester of this year, the third edition of the annual competition of haiku poems, edition 2008, with international participation.

It has received by e-mail or by mail a number of 458 haiku poems, belonging to 108 poets. From these a number of 192 poems belonged to the Romanian poets and 266 poems belonged to the foreign poets.

The foreign poets have chosen for communication their own language and also English or French. From English were translated and selected 175 poems belonging to 57 authors and from French 91 poems with 18 authors. The choice and the quality estimation of the haiku poems were made by the jury in three distinct sections. Finally, the prizes and honorable mentions were awarded to the sections Romanian, English and French.

The criteria for accepting poems are the requirements communicated in the notification of the contest: haiku following the formal (5-7-5=17) syllables-per-line structure and original poems which were not published in newspapers, journals or in any other forms up to the date of the competition. Also, the most appreciated was the presence of the kigo, kireji in the poems, and the suggestive power of the poems.

The jury was composed of:
- President - the poet Radu Cârneci
-Members: the poets, Vasile Moldovan, Jules Cohn-Botea and Valentin Nicoliţov.

The jury congratulate the poets that has been awarded a prize and thanks for the participation to all competitors.

The winners of the prizes and honorable mentions are:

English section:

First Award - Bernd Wellbrock - Germany


Magic of spring –
a dream of thousand blossoms
magnolia-tree

Primăvară magică –
visul cu cele o mie de flori
ale magnoliei

Second Award - Quendryth Young – Australia

sick neigbour –
the bare branches
of her magnolia

vecina bolnavă –
crengile uscate
ale magnoliei

Third Award - Grzeorz Sinkovski – Poland

sunny morning –
the first fly slowly goes
towards the window

Dimineaţă însorită –
prima muscă merge-ncet
către fereastră

Mention - Ana Vazic - Serbia

Ocean breeze –
in a seagull’s claws
a sparkling fish

Briza oceanului –
în gheara pescăruşului
sclipind un peşte

Mention - Ljubomir Dragovic - Bosnia Hertegovina

Summer over.
In a swallow’s nest
a few feathers

Sfârşitul verii.
În cuibul unei rândunele
câteva pene

Mention - Verica Zivkovic - Serbia

The Indian moon –
he and she waiting for the train
eat the same apple

Lună indiană –
el şi ea aşteptând trenul
muşcă din acelaşi măr


Resultats

Le collectif de rédaction de la Revue d"Interférences culturelles roumano-japonnaises Haiku a organisé la troisieme édition du concours annuel de poemes haiku, premier sémestre 2008, ou participerent des poetes du monde entier. 458 poemes furent envoyés par e-mail ou par la poste classique par 108 poetes dont 33 roumains et 75 étrangers.

Les poetes étrangers ont choisi (leur langue d'origine) et la traduction en francais ou en anglais de leurs haiku. Il y a eu 57 poetes/175 poemes traduits en anglais et 18 poetes/91 poemes en francais.


Le jury le concours a analysé avec attention la qualité des poemes et, etant donné que celui-ci eut trois directions distinctives, on y accorda des prix et mentions suivant les 3 sections: roumaine, anglaise, francaise.

Les criterés d'evaluation des poemes ont été communiqués des le début aux participants: 5-7-5 syllabes, 6 poemes inedits. On a apprécié surtout la présence de kigo, kireji, de l'esprit de haiku et la force de suggestion des poemes.

Le jury félicite tous les participants et considere que la grand nombre des poemes envoyés pour le concours prouve de l'interet que le monde litteraire de la terre des homes manifeste pour le poeme haiku.

Le jury du concours:
-Radu Cârneci-President
-Membres: Vasile Moldovan, Jules Cohn-Botea et Valentin Nicoliţov.

En remerciant tous les participants, le jury félicite les poètes gagnants:

Section francaise

Premier Prix - Henry Chevignard - France


Silence au jardin –
ma lecture interrompue
par le liseron

Linişte-n grădină –
lectură întreruptă
doar de volbură

Second Prix - Linda Brouseau - Canada


Un vieil érable
fixé à la remorque
traverse la forêt

Un bătrân arţar
legat de remorcă
traversează pădurea

Troisieme Prix - Isabele Hemmery - France

Feuilles d’olivier
emportées dans mes valises –
l’echo des cigales

Frunze de măslin
aduse în valiză –
ecoul greierilor

Mention - Pierre Sausus - France

Sous le cerisier
même les ombres ont pris
la culeur des fleurs

Sub cireşu-nflorit
chiar şi umbrele-au luat
culoarea florilor

Mention - Klaus Dieter Wirth - France

Café avec terrasse
self-service d’un pigeon
au dessous du tables

Cafenea cu terasă
sub mese porumbelul
în self-service

Mention - Patrick Druart - France

Le bar du village
plus bruyant que d’habitude
beaujolais nouveau

Barul din sat
mai gălăgios astăzi
cu noul molan

Mention - Alexandra Ivoylova - Bulgaria


Une vieille photo.
Sur le tombeau de grand-pere
lettres etrangeres

O veche poză.
La mormântul bunicului
litere şterse

Mention - Giles Brulet - France

Assis côte à côte
buvant le dernier café
près de violettes

Unul lângă celălalt
bem ultima cafea
lângă violete

Despre voturi şi aranjamente

Concursul kukai are mai multe ţinte. Prima este aceea de a-i antrena într-o activitate susţinută şi permanentă pe toţi cei care scriu haiku şi vor să participe în concurs. Concursul devine astfel pentru ei un exerciţiu şi un antrenament, un mod de a fi mereu în formă pentru a face faţă unei provocări comune. Evident, nu singurul.

Posibilitatea de a vedea mereu ce scriu ceilalţi, cum şi cu ce mijloace abordează o temă, ce clişee apar şi ce soluţii originale, poate fi de mare ajutor pentru evoluţia fiecărui autor-participant. Chiar fără a fi explicitate prin comentarii, poemele bune devin astfel un ghid implicit pentru ceilalţi.

Ierarhia se stabileşte prin votul celor ce participă la concurs. Acest lucru e încă un mod de stimula evoluţia gustului tuturor. Gustul de calitate se manifestă astfel nu doar prin propriile producţii, ci şi prin capacitatea de a a selecta şi aprecia cele mai bune dintre poemele prezentate. Asta deschide orizonturi noi gustului, familiarizîndu-i pe concurenţi şi cu alte modalităţi de a construi poemele.

Este de aceea bine ca, în ce priveşte votarea, participanţii să fie la fel de responsabili ca şi în compunerea poemelor. Votul este şi el o prestaţie care reflectă calitatea gustului celui ce votează. Este un motiv de încîntare, dar şi de competenţă să votezi poeme care, în final, se clasează bine. Şi asta chiar dacă acest lucru nu este evidenţiat în mod expres.

Tabelul voturilor vă stă întotdeauna la îndemînă pentru a vedea cum au votat ceilalţi şi care dintre ei, prin gustul lor mai evoluat, se apropie de o selecţie de calitate, adică nu votează poeme proaste şi insipide, acordă voturile poemelor bine clasate, remarcă poeme bune care nu sînt totuşi în primele locuri.

Există însă şi modalităţi neortodoxe de a vota. Faptul că fiecare participant votează pe o listă de poeme numerotate, neştiind cine este autorul, nu poate opri pe cei care se cunosc să-şi comunice unul altuia (prin alte mijloace) poemele pentru a se vota reciproc, asigurîndu-şi astfel un punctaj nemeritat. Bănuiesc că ei sînt atît de ignoranţi încît nici măcar nu-şi dau seama că tabelul voturilor, pe care toată lumea îl primeşte în ataşament odată cu rezultatele, demască aceste „colaborări” puerile. Şi se fac astfel de rîs nu numai faţă de mine, ci şi faţă de ceilalţi participanţi.

Am observat astfel de încercări şi am atras atenţia celor în cauză. Unii n-au mai repetat tentativa. Alţii...

*

Nu mi-am închipuit însă că acest concurs va naşte pasiuni şi strategii ca aceea pe care o voi relata mai jos. Voi folosi, pentru a asigura un minim de confidenţialitate doar iniţialele celor implicaţi.

AE, persoană însemnată şi cunoscută, mă sună entuziasmată ca să-mi spună că face un cerc de iubitori de haiku în urbea sa şi doreşte să-mi comunice prin telefon poemele pentru concurs a doi dintre ei. Am acceptat, cum am făcut şi în cazul altora pentru a încuraja participarea celor ce au încă probleme cu internetul. Mi-a comunicat de asemenea şi adresele de mail ale acestora. O altă persoană din „cerc” mi-a trimis singură poemul.

Trimiţînd invitaţia la vot, am primit de la MAILER-DAEMON@yahoo.com înştiinţarea că una din adresele email, a lui GV, nu funcţionează. Se mai întîmplă. Apoi am început să primesc voturile.

AE votează, cum se poate vedea şi din tabel, acordînd cîte două puncte celorlalţi 3 din „cerc”. I-am atras atenţia în mailul de confirmare a votului:

„Ceea ce faci este o strategie pierzatoare. Ai votat doar pe cei pe care i-ai inscris in concurs, nu numai eu vad asta, tabelul cu voturi il vede toata lumea, eu il trimit tuturor odata cu rezultatele. Te faci de ris.”

Intre timp, primesc si voturile pentru GV (care trag concluzia ca nici nu avea adresa email) de la un binevoitor, AB, şi, culmea, şi el votează tot cîte 2 puncte pentru fiecare din ceilalţi 3. Odată cu confirmarea, trimit şi atenţionarea:

„Observatie: am primit si votul lui AE, faptul ca va votati reciproc il vad nu doar eu, ci il vor vedea toti concurentii. Eu trimit, odata cu rezultatele, si tabelul voturilor. Va faceti de ris.”

Nu am primit nici un răspuns de la cei în cauză, în schimb, ceilalţi doi cerchişti n-au mai votat. Au simţit poate că nu mai avea rost. Nu se îndeplinea planul. Găsiţi în tabelul voturilor cele patru persoane scrise cu roşu. Le-am eliminat din clasamentul lunii.

Am îndoieli că persoanele respective există, s-ar putea să fie doar nişte conturi fictive lansate într-o luptă mercenară. Dacă au însă ceva de spus, îmi pot comunica pe această adresă.


REZULTATELE ROMANIAN KUKAI MAI 2008

REZULTATELE

ROMANIAN KUKAI MAI 2008

Dragi prieteni ai haiku-ului,

Iată rezultatele concursului din luna MAI 2008,
pentru care tema propus
ă a fost TEIUL.

Poemele sînt listate în ordinea punctajului acumulat din voturile pe care le-aţi trimis.
Fiecare poem este însoţit de numele autorului şi formula de votare în paranteze.

Exemplu de voturi obţinute: (0,2,7 = 11)
Asta înseamnă: niciun vot de 3 puncte, 2 voturi de 2 puncte, 7 voturi de 1 punct = pentru un total de 11 puncte.

FELICITĂRI CÎŞTIGĂTORILOR:

Ioan Marinescu-Puiu

Livia Ciupav

Şi tuturor participanţilor!

*




Locul I – 23 puncte

17.

Noapte târzie -
Doar parfumul teilor
Mai trece strada

Ioan Marinescu-Puiu (1 4 12 = 23)

39.

Casa bătrânei -
Doar parfumul teiului
Îi trece pragul.

Livia Ciupav (1 4 12 = 23)


Locul II – 12 puncte


5.

O creangă de tei –
pentru întâia oară
privind peste zid

Eduard Ţară (028= 12)

8.

Zi-ntâi de şcoală –
în scorbura teiului
două ghiozdane

Dan Norea (028= 12)


Locul III – 11 puncte

28.

Marginea nopţii
Ultima floare de tei
În zbor spiralat.

Gabriela Marcian (116 = 11)

32.

Uitat de poeti
Garbovit de vremuri
Teiul din Copou.

Dumitru Roşu (027 = 11)


Locul IV – 9 puncte

13,

prea multa luna

in orasul meu cu tei !
si-acest baiat orb.

RAFILA RADU (114 = 9)

33.

Nici tipenie-
doar eu si albinele
la cules de tei.

Vali Iancu (025 = 9)


Locul V – 8 puncte

4.

teiul din stradă
înflorind pentru nimeni –
martoră luna

Loredana Florentina Dănilă (008 = 8)


Locul VI – 6 puncte

1.

În buzunarul
de lângă inima ta,
o floare de tei

Vasile Moldovan (022 = 6)

18.

O clipa popas-
Luceafarul de noapte
Printre flori de tei.

Victoria Chiţoveanu (014 = 6)


31.

vară precoce –
între pagini pălită
o floare de tei

Soriu Nakata (014 = 6)

34.

Cerul instelat -
mireasma florii de tei
umple tot golul

Magdalena Dale (014 = 6)

35.

La marginea zilei
teiul copilariei
infloreste in vis

Eduard Tipar (014 = 6)

44,

Sus, Carul Mare –
Sub tei, şoaptele măresc
Tainele nopţii.

Doina Bogdan Wurm (014 = 6)

Locul VII – 5 puncte

15.

M-a blestemat Marea
Sa o iubesc la apus ,
Pe aleea cu tei .

Andreea Elena Neagu (102 = 5)

24.

umbre albastre -
sub teiul singuratic
drumeţ însetat

Doru Emanuel Iconar (005 = 5)

37.

Parfumul de tei
înfierbântând ibricul-
păianjeni de somn.

Mihaela Băbuşanu Amalanci (102 = 5)

42.

teiul batran -
pe singura creanga vie
numai o floare

Maria Tirenescu (013 = 5)


Locul VIII – 4 puncte

23.
cas
ǎ de copii –
l
ǎstarele teiului
n
ǎruiesc zidul

Horia Ivăşcan (012 = 4)

26.

fara-ndoiala
el m-a facut sa-mi pierd drumul -
tei inflorit

Ada Ghika (004 = 4)

41.

Cireşar sfârşit –
pe paleta de pictor
lacrimi dintr-un tei.

Pricop Eugenia
(020 = 4)

45.

cartea deschisa...
sub tei, furat de miresme ,
tata, motaind...


Felicia Les (004 = 4)


Locul IX – 3 puncte

2.

teiul înflorit
risipindu-şi parfumul -
pupãzã în zbor

Mircea Teculescu (003 = 3)

3.

o boare de vant,
teiul lui Eminescu-
cate amintiri!

Monica Trif (003 = 3)

16.

O boare de vânt -
printre florile de tei
porumbei în cuib

Henriette Berge (003 = 3)

46.

hoinarind pe strazi -
parfumul teilor
ma urmareste...

Valeria Tamaş
(003 = 3)



Locul X – 2 puncte

textele 11, 14, 19, 20, 21, 27, 36


Locul XI – 1 punct

textul 6, 7, 10, 38, 43


Niciun punct

textele 12, 25, 40

(de la locul X în jos, pentru confidenţialitate, nu mai dăm şi textele, cine doreşte să le vadă le poate găsi însă în lista textelor)



miercuri, 21 mai 2008

NOTE DE LECTOR - "Imagine şi text în haiga" de Ion Codrescu

În această carte este valorificată ampla documentare făcută de autor, în mai multe ţări, pe o perioadă de 17 ani.
Poet şi plastician, Ion Codrescu a avut şansa unor întâlniri deosebite, în medii aparte, care l-au format şi în anul 2007 a susţinut teza de doctorat obţinând titlul de „Doctor în Arte Vizuale” la Bucureşti.
Cartea „Imagine şi text în haiga” are o linie de demarcaţie discretă: japonezii cu haiga şi nejaponezii cu crochiuri însoţite de micropoeme. Ar fi de precizat că în haiga japoneză poemul caligrafiat face „corp comun” cu desenul. Modalităţile de caligrafiere sunt numeroase şi uneori pictarea unei ideograme durează zile în şir, dar în final poemul parcă „iese” din desen către privitor.
Lucrarea lui Ion Codrescu este foarte importantă prin diversitatea exemplelor, un glosar şi indice de autori şi constituie o valoroasă bază de documentare.
Sondând adevăruri subtile, uneori cercetarea nu se lasă terminată. Continuarea ei ar fi un arc peste sute de ani, cu punctul ochit lăsat să întârzie. Dacă Ion Codrescu şi profesorul îndrumător al disertaţiei sale, domnul profesor Mihai Mănescu, vor dezbate necesitatea apariţiei unei continuări a acestei lucrări în care autorul să expună şi partea de originalitate va fi numai în beneficiul cititorilor. Ştim deja că Ion Codrescu are şi rezultate personale importante şi elevi (sub îndrumarea sa) premiaţi. De aceea, partea care face teza de doctorat originală, cca. 70% din lucrare ar fi mult dorită.
Ion Codrescu a înfiinţat Societatea de Haiku din Constanţa, în 1993 şi revista „Albatros”. Cred că are încă foarte multe de spus, acum când documentarea s-a „aşezat” la un nivel ridicat şi când pot fi redactate lucrări ca aceasta, ca bază în bibliografia obligatorie pentru cercetători şi doctoranzi.

Cornelia Atanasiu (mai 2008)

duminică, 18 mai 2008

SURPRIZĂ



ÎNCERCAŢI SĂ VĂ DESCURCAŢI







AŞTEPT COMENTARII



joi, 15 mai 2008

INVITAŢIE LA VOT MAI 2008

MAI 2008 – ETAPA VOTĂRII

Pot vota numai cei care au trimis poeme în concurs.

Toate poemele pe care ni le-aţi trimis sînt listate mai jos fără numele autorilor, putînd fi identificate după număr. Ele vă stau la dispoziţie pentru vot. Această Invitaţie la vot va fi postată şi pe ROMANIAN KUKAI.

INDICAŢII PENTRU VOTARE

Dacă aţi trimis un poem, aveţi dreptul să votaţi exprimîndu-vă preferinţele faţă de poemele trimise.

Nu aveţi dreptul să vă votaţi propriile poeme.

Termenul limită pentru trimiterea voturilor este 21 mai

ora 24.

Exprimarea votului se face astfel: acordaţi fiecărui poem pe care îl preferaţi un număr de puncte între 1 şi 3. Aveţi la dispoziţie 6 puncte pe care le puteţi distribui cum doriţi.

E preferabil să folosiţi pentru mailul vostru următoarea formulă:

TO: soimana@yahoo.com
Subiectul: vot kukai

Conţinutul mesajului:

Nr. 10 - 2 pts.

Nr. 18 - 2 pts.

Nr. 36 - 2 pts.

Icsulescu Igrec

Indiferent cum distribuiţi punctele, numiţi poemul ales cu numărul lui din lista poemelor primite pe care o găsiţi mai jos.

Nu uitaţi să semnaţi votul cu aceeaşi semnătură cu care aţi trimis poemele.

Lista poemelor în ordinea rezultatelor, cu indicarea autorilor va fi postată cel mai tîrziu pe 27 mai. Ea va fi trimisă listei LAPNO.

LISTA POEMELOR

1.

În buzunarul

de lângă inima ta,

o floare de tei

2.

teiul înflorit

risipindu-şi parfumul -

pupãzã în zbor

3.

o boare de vant,

teiul lui Eminescu-

cate amintiri!

4.

teiul din stradă

înflorind pentru nimeni –

martoră luna

5.

O creangă de tei –

pentru întâia oară

privind peste zid

6.

cliseu pozitiv,

a altã imagine -

''Pupãza din tei''

7,

pe banca sub tei

doar ei, indragostitii

si pe cer luna

8.

Zi-ntâi de şcoală –

în scorbura teiului

două ghiozdane

9.

Teii înfloriţi ---

miresme şi greieri

în bãtrânul burg.

10.

În zorii zilei

Aştept cu nerăbdare

Ceaiul fierbinte

11.

Stea, ochi de noapte -

Te deschizi la mirosul

florilor de tei.

12.

Chemari de clopot

si din teiul inflorit -

schitul tot pustiu

13,

prea multa luna

in orasul meu cu tei !
si-acest baiat orb.

14.

teiul scuturat –

arde mocnit maşina,

zdrobită în el

15.

M-a blestemat Marea

Sa o iubesc la apus ,

Pe aleea cu tei .

16.

O boare de vânt -

printre florile de tei

porumbei în cuib

17.

Noapte târzie -

Doar parfumul teilor

Mai trece strada

18.

O clipa popas-

Luceafarul de noapte

Printre flori de tei.

19.

întuneric -

luminat de mirosul

florilor de tei

20.

vânt scutură tei;

flori pe cărare-numai

dorul la poartă

21.

Sub clipirea albă a lunii

Teiul de noapte,

Foc de frunze moarte.

22.

In primavara ---

paunii manastirii,

si teii-n floare.

23.

casǎ de copii –

lǎstarele teiului

nǎruiesc zidul

24.

umbre albastre -

sub teiul singuratic

drumeţ însetat

25.

Ceai cu flori de tei-

culese-n aprilie

bunicei mele

26.

fara-ndoiala

el m-a facut sa-mi pierd drumul -

tei inflorit

27.

Din crucea popii

a mijit iar de Florar

fir fraged de tei.

28.

Marginea nopţii

Ultima floare de tei

În zbor spiralat.

29.

Teii înfloriţi

cu plete de borangic

albi fluturi în dans.

30.

teii-n floare şi

George Tei parfum la Vâlcea –

cu sonete

31.

vară precoce –

între pagini pălită

o floare de tei

32.

Uitat de poeti

Garbovit de vremuri

Teiul din Copou.

33.

Nici tipenie-

doar eu si albinele

la cules de tei.

34.

Cerul instelat -

mireasma florii de tei

umple tot golul

35.

La marginea zilei

teiul copilariei

infloreste in vis

36.

Vânt de primãvarã-

mugurii florilor de tei

s-au ascuns sub frunze

37.

Parfumul de tei

înfierbântând ibricul-

păianjeni de somn.

38.

Sub teiul bătrân

Florile ne aşteaptă

Pentru o seară

39.

Casa bătrânei -

Doar parfumul teiului

Îi trece pragul.

40.

Cerul sângeriu –

La rădăcină de tei

Recele metal.

41.

Cireşar sfârşit –

pe paleta de pictor

lacrimi dintr-un tei.

42.

teiul batran -

pe singura creanga vie

numai o floare

43.

nori de furtună –

motanul impertinent

cocoţat în tei

44,

Sus, Carul Mare –

Sub tei, şoaptele măresc

Tainele nopţii.

45.

cartea deschisa...

sub tei, furat de miresme ,

tata, motaind...

46.

hoinarind pe strazi -

parfumul teilor

ma urmareste...