„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

joi, 13 septembrie 2007

Haiku-ul – poezie cu valenţe terapeutice (I)

Domnul Ioan Găbudean a răspuns invitaţiei de a se alătura grupului nostru de creatori în spiritul poeziei nipone. Ne-a trimis un material pe care îl vom publica în mai multe fragmente. Prima parte, astăzi.

*

Secolul al XXI-lea pare a fi unul al stress-ului, al agitaţiei permanente, al informaţiei copleşitoare, bulversante, adeseori.

Omul modern, mereu grăbit să realizeze ceva, devine un mic robot programat să nu rateze nicio şansă de afirmare într-o lume vădit concurenţială.

Omul zilelor noastre se depărtează, astfel, tot mai mult de natură, de literatură, (mai ales de poezie) şi în ultimă instanţă de sine însuşi…

Cu toate că motivaţia lecturii este diversă, lectura pare să piardă teren în faţa televizorului, a computerului şi a internetului, care, totuşi nu pot înlocui cititul…

Adrian Marino stabilea următoarele modalităţi de lectură: lectura-informaţie, lectura-distracţie, lectura-refugiu, lectura-plăcere, lectura cultură, lectura-existenţă. Putem aminti şi de lectura-drog, lectura-tranchilizant, cu valori terapeutice etc.

La acest din urmă aspect aş vrea să mă refer în rândurile care urmează.

Niciun comentariu: