Acesta este ultimul episod al serialului lui Şerban Codrin. El conţine încă un exerciţiu de îmbogăţire a unui poem, analiza poemelor anterioare în ce priveşte respectarea cîtorva exigenţe fundamentale şi menţionarea unui poem premiat la unul din concursurile de la Slobozia.
*
Următorul text, dincolo de câteva naivităţi involuntare, are resurse de nuanţare (4-8-5).
Păr desfrunzit...
Ochii copiilor înspre
ultima pară
Cu inspiraţie, iată-l metamorfozat într-un haiku:
Păr fără frunze –
copii rupând cu ochii
ultima pară
Primul text conţine un complement circumstanţial de loc, dar prepoziţia înspre e folosită într-un mod nefericit. În propunerea finală, o aluzie temporală si un sentiment mult mai acut al golului nuanţează textul iniţial, care face apel la un epitet, desfrunzit.
Scopul acestui antrenament nu este de a rescrie, pentru că un croitor sau altul au propriile opţiuni. Reluând lectura de câteva ori, nu mi-am reţinut tentaţia de a reface text după text. Bineînţeles, dincolo de jocul pe o pagină se află întrebările alături de responsabilitatea fiecărui autor în parte.
Să revenim asupra celor cinci propuneri de haiku inspirate din texte de Florică Dan şi să recapitulăm câteva concepte:
UNDE? pe-acoperiş
CÎND? soare-n cădere (amurg)
CE? creşte / Soare-n cădere –
KIGO: volbură (vara) pe-acoperişul de lemn
VEŞNIC/ EFEMER: soare/ volbură creste-o volbură
SABI: de lemn
KIREJI: sugerează momentul haiku după versul întâi (–)
RITM: trei accente pe trei picioare metrice de 5-7-5 silabe
UNDE? între spini si univers
CÎND? (sugerat) noaptea
CE? sting felinarul / Floare de salcâm
KIGO: floare de salcâm (primăvara) între spini şi univers –
VEŞNIC/ EFEMER: univers/ floare / sting felinarul
KIREJI:după versul al doilea (–)
RITM: 5-7-5, trei accente
UNDE? (sugerat)
CÎND? (sugerat prin verb la gerunziu)
CE? liniştea apei / Coborând barza
KIGO: barza de culoare polară (toamna) de culoare polară –
KIREJI: după versul al doilea liniştea apei
RITM: 5-7-5, trei accente
UNDE? spre cuib
CÎND? (sugerat noaptea)
CE? coboară noaptea / Un ou de barză –
KIGO: un ou de barză (primăvara) spre cuib coboară luna
VEŞNICIE/ EFEMER: luna un pic ciobită / ou
SABI: un pic ciobită
KIREJI: după primul vers
RITM: 5-7-5, trei accente
UNDE? păr fără frunze
CÎND? (sugerat prin gerunziu)
CE? (rupând) cu ochii ultima pară / Păr fără frunze
KIGO: fără frunze (toamna) / copii rupând cu ochii
SABI, GOLUL: păr fără frunze / ultima pară
KIREJI: după primul vers
RITM: 5-7-5, trei accente
Din mai multe considerente, aceste compuneri nu sânt nişte haiku autentice. Este mai aproape de adevărata intenţie punctul de plecare consemnat de poet. Eu, autor al antrenamentului, nu am văzut în acea clipă pe un acoperiş o plantă crescând. Aşa ceva este numai meritul altuia. Reluând un text, am continuat un traseu iniţiatic si am purificat o anumită viziune. Gestul primar este viu, însă incomplet literar; gestul meu este secundar, oarecum mai complet literar, însă livresc. Poetul şi-a încercat creativitatea atât cât a putut, eu am predat numai o lecţie, un exerciţiu după metodă, fără de care creativitatea este incompletă.
Cine nu înţelege acest fapt îşi prinde zadarnic degetele în uşă. Un haiku este o poezie sugerată, după reguli de compoziţie ale artelor poetice orientale, nicidecum rezultanta unui joc ingenios realizat din cuvinte potrivite, după reguli de compoziţie ale artelor poetice occidentale.
Din perspectivele deja amintite şi ale altora, lăsate, deocamdată în suspensie, cele patru texte alese în prefaţă au multe imperfecţiuni, unele supărătoare, care ţin de regulile gramaticii şi ale limbii literare. Orice mic detaliu în plus sau în minus poate fi fatal într-o astfel de poezie minimală. Ultimul dintre poeme ar trebui să se rezume la forma purificată de adaosuri si răsplătită cu Premiul întâi la Concursul de haiku organizat de Şcoala de tanka şi renku de la Slobozia cu prilejul celei de-a treia întâlniri a poeţilor, în toamna anului 1998.
Împovărată
de propria culoare –
o dalie
În meditaţia sa – buddhistă - realitatea/ lumea/ universul alcătuiesc paradoxul total. Magia poetului este aceea de a urma o cale si de a pătrunde clipă cu clipă într-o nirvana preexistentă, dar nevăzută, ignorată, învăluită în iluzie (maya), mereu si mereu, din nuanţă deja atinsă în altă nuanţă, de la mic si trecător (conceptul estetic de efemer) la infinit si veşnic (conceptul estetic de eternitate).
Triumf al simplităţii (conceptul de karumi) în arta de a folosi cuvântul, un haiku este la fel de imposibil de scris pe cât este de creat un peisaj în tuş, unde albul imaculat si neatins al hârtiei sugerează ceaţa, pentru nimic altceva decât faptul că aceasta a fost voinţa artistului. Restul e poezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu