Portret de poet: Radu Patrichi

S-a născut pe 10 februarie 1935 în comuna Pungeşti, judeţul Vaslui.

Debutul literar a fost în anul 1990 în revista HAIKU din Bucureşti, când i s-au publicat şapte haiku-uri, fiind imediat apreciat şi stimulat de editorul revistei, cel care a înfiinţat Societatea Română de Haiku, Florin Vasiliu.

În 1992 a fost printre cei care au înfiinţat Societatea de Haiku din Constanţa, unde a activat în continuare, iar din 1999 a fost acceptat şi la Şcoala de renku din Slobozia.

A publicat poeme haiku, tanka sau renga în multe reviste din ţară şi străinătate, între care: HAIKU, ALBATROS, ORION, ORFEU, TRIBUNA, TOMIS, METAFORA, AMURG SENTIMENTAL, VRABEC ( Croaţia ) , MIRRORS ( S.U.A.), HAIKU ( Croaţia), VUURSTEEN (Olanda) şi altele.

A publicat poeme în antologii:

- Antologia Haiku, Constanţa, 1992, tradusă în Japonia;
- Haiku – Kette, Germania, 1992;
- 1001 colibri, Belgia, 1993;
- Umbra libelulei, Bucureşti, 1993;
- O sută de catarge, Bucureşti, 1997;
- Antologia Basho, Japonia, 1997;
- World Haiku, S.U.A., 1996;
- Culegătorii de rouă, Târgu-Mureş, 1998;
- Knots (Noduri), Slovenia, 1999;
- Surâsul crizantemei, Târgu-Mureş, 2004 etc.

A publicat volumele de haiku:

Bătrânul încearcă, Editura Leda, Constanţa, 1955 şi
Bucuria ploii, Editura Ambasdador, Târgu-Mureş, 1999.

Premii literare:


Menţiune de onoare pentru Haiku – Cnstanţa, 1993;
Premiu pentru debut literar Albatros – Constanţa, 1995;
Premiul Orion pentru cel mai frumos haiku, 1996;
Menţiune de onoare pentru volumul Bătrânul încearcă, Bucureşti 1997 ;
Premiul Orion pentru volumul Bucuria ploii, Slobozia 1999;
Premiul I la concursul revistei HAIKU, 2005.



Câteva haiku-uri şi senryuri scrise de Radu Patrichi:

ce viaţă –
să ai în faţa casei
un plop uscat

pomii crescând –
casa bunicilor
a rămas mică

nu pot acum
s-ascult nimic –
apune soarele

Firul de iarbă
ce umbră lungă are!
Zi de toamnă.

un limax
târându-se în ploaie –
nici eu nu am casă

înaintea mea
pe uşă intră
o frunză

bogăţie –
grădina mea
are primul fluture


Şi câteva mai noi…

bătrânul la birt –
mângâie discret
paharul cu votcă

fără adiere
frunzele ruginii
îşi schimbă locul

pe plajă-n ianuar –
femeile sub umbrelă
căci ninge

pe grămada de frunze
bătrânul aşteaptă –
un nou Buddha

iar la plimbare –
mai sunt câteva pete
de zăpadă murdară

după-atâta ceaţă,
moşul bucuros că vede
o lună ştirbă

vânt rece –
omul de zăpadă
are fular roşu

lângă tribunal
zeiţa cu cântarul –
pe tas o vrabie

zăpadă mare pe stradă –
bătrânul bucuros
că a reuşit să cadă

viscol pe faleză –
să nu vezi nimic
dar să auzi furtuna

înzăpezire –
să împingi, să împingi
maşina mortuară

iarba de pe coastă
a început s-adune
încet-încet zăpada

câtă libertate!
valuri cu spumă albă
se plimbă pe plajă

bătrâna s-a oprit
şi priveşte îndelung
fereastra închisă

colţul pieţei
unde s-au vândut brazi –
şi-acum miros de răşină

supărat pe ploaie,
în grădină un taburet
cu picioarele în sus