„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

sâmbătă, 9 februarie 2008

Portret de poet: Radu Patrichi

S-a născut pe 10 februarie 1935 în comuna Pungeşti, judeţul Vaslui.

Debutul literar a fost în anul 1990 în revista HAIKU din Bucureşti, când i s-au publicat şapte haiku-uri, fiind imediat apreciat şi stimulat de editorul revistei, cel care a înfiinţat Societatea Română de Haiku, Florin Vasiliu.

În 1992 a fost printre cei care au înfiinţat Societatea de Haiku din Constanţa, unde a activat în continuare, iar din 1999 a fost acceptat şi la Şcoala de renku din Slobozia.

A publicat poeme haiku, tanka sau renga în multe reviste din ţară şi străinătate, între care: HAIKU, ALBATROS, ORION, ORFEU, TRIBUNA, TOMIS, METAFORA, AMURG SENTIMENTAL, VRABEC ( Croaţia ) , MIRRORS ( S.U.A.), HAIKU ( Croaţia), VUURSTEEN (Olanda) şi altele.

A publicat poeme în antologii:

- Antologia Haiku, Constanţa, 1992, tradusă în Japonia;
- Haiku – Kette, Germania, 1992;
- 1001 colibri, Belgia, 1993;
- Umbra libelulei, Bucureşti, 1993;
- O sută de catarge, Bucureşti, 1997;
- Antologia Basho, Japonia, 1997;
- World Haiku, S.U.A., 1996;
- Culegătorii de rouă, Târgu-Mureş, 1998;
- Knots (Noduri), Slovenia, 1999;
- Surâsul crizantemei, Târgu-Mureş, 2004 etc.

A publicat volumele de haiku:

Bătrânul încearcă, Editura Leda, Constanţa, 1955 şi
Bucuria ploii, Editura Ambasdador, Târgu-Mureş, 1999.

Premii literare:


Menţiune de onoare pentru Haiku – Cnstanţa, 1993;
Premiu pentru debut literar Albatros – Constanţa, 1995;
Premiul Orion pentru cel mai frumos haiku, 1996;
Menţiune de onoare pentru volumul Bătrânul încearcă, Bucureşti 1997 ;
Premiul Orion pentru volumul Bucuria ploii, Slobozia 1999;
Premiul I la concursul revistei HAIKU, 2005.



Câteva haiku-uri şi senryuri scrise de Radu Patrichi:

ce viaţă –
să ai în faţa casei
un plop uscat

pomii crescând –
casa bunicilor
a rămas mică

nu pot acum
s-ascult nimic –
apune soarele

Firul de iarbă
ce umbră lungă are!
Zi de toamnă.

un limax
târându-se în ploaie –
nici eu nu am casă

înaintea mea
pe uşă intră
o frunză

bogăţie –
grădina mea
are primul fluture


Şi câteva mai noi…

bătrânul la birt –
mângâie discret
paharul cu votcă

fără adiere
frunzele ruginii
îşi schimbă locul

pe plajă-n ianuar –
femeile sub umbrelă
căci ninge

pe grămada de frunze
bătrânul aşteaptă –
un nou Buddha

iar la plimbare –
mai sunt câteva pete
de zăpadă murdară

după-atâta ceaţă,
moşul bucuros că vede
o lună ştirbă

vânt rece –
omul de zăpadă
are fular roşu

lângă tribunal
zeiţa cu cântarul –
pe tas o vrabie

zăpadă mare pe stradă –
bătrânul bucuros
că a reuşit să cadă

viscol pe faleză –
să nu vezi nimic
dar să auzi furtuna

înzăpezire –
să împingi, să împingi
maşina mortuară

iarba de pe coastă
a început s-adune
încet-încet zăpada

câtă libertate!
valuri cu spumă albă
se plimbă pe plajă

bătrâna s-a oprit
şi priveşte îndelung
fereastra închisă

colţul pieţei
unde s-au vândut brazi –
şi-acum miros de răşină

supărat pe ploaie,
în grădină un taburet
cu picioarele în sus

Un comentariu:

CORAZON LATINO spunea...

Sant din Acel Pungesti, ce folos... nu voi fi niciodata pe masura lui....