Şerban Codrin ne trimite un succint şi elogios comentariu la un poem care, susţine dînsul cu intenţie evident retorică, ar circula liber şi anonim pe internet.
*
Virtuţile buddhiste, armonie, detaşare, acceptare, altruism, iubire de aproape, înţelegere, prietenie, moderaţie, eschivare, ataşament, curaj sunt prezente în toată poezia oriental-niponă. Se poate alcătui şi o listă a contravirtuţilor absente, a virtuţilor negative: vanitate, oprimare, laşitate, inflexibilitate, prejudecată, violenţă, pe care aceeaşi poezie le respinge sau le analizează lucid.
Astfel, meditînd, am dat pe internet de un haiku fără autor, de o colosală forţă interioară, un poem cu totul memorabil:
Vară toridă –
la telefon doar ploaia
pare aproape
La un prim contact, senzaţionalul poem nu îşi dezvăluie virtuţile. Autorul textului ori este un mare poet, ori e vorba de o inspiraţie unică, astrală care a dat naştere, întîmplător, unei capodopere.
Unde se ascunde secretul? În orice caz, nu în antiteza vară toridă/secetă şi ploaie/rod. Poemul este un paradox creat de un maestru sau pur şi simplu un accident fericit care îndreptăţeşte spusa din titlu.
Ce virtute buddhistă tăinuieşte în interior, sub o mască, repet, paradoxală? Probabil mai multe, începînd cu umilinţa, dar, în primul rînd, iluminarea şi de aici încolo mai stăm de vorbă, pentru că sensurile sugerate de micul, modestul poem încep se se multiplice la infinit. Fericit creatorul unu astfel de univers concentrat în opt cuvinte din dicţionarul limbii române!
*
Credem că alternativa că acest poem este sau un accident fericit sau aparţine unui mare poet poate fi rezolvată extrem de simplu: un mare poet este, aşa cum singur susţine, un ins plin de smerenie în faţa revelaţiilor pe care le primeşte ca pe un dar. Pe care a învăţat şi ştie să le primească. Cred că ori aţi reţinut poemul din discuţiile anterioare, ori vi se pare cunoscută deja această atitudine – e aceea despre care ne-a vorbit Eduard Ţară.
Un comentariu:
Dupa cum bine a remarcat intr-un comentariu anterior Cornel Atanasiu, vara torida e de citit si in registrul figurat. Desi-i, simultan, cald afara si in sufletul unui baiat care iubeste o fata si ii da telefon, raspunsul e doar raceala ploii. Zbor scurt. Capodopera unanim punctata e tacerea greierilor urmata de kireji care ne arunca dupa un zbor inalt in boala universului. Nu stiu ce virtuti buddhiste ar trebui invocate si la ce ar folosi ele acestui haiku sau multor altor haiku-uri iesite de sub acceasi pana; si nu numai. Daca printre virtuti buddhiste se numara iubirea - de aproape, de departe - de fapt iubirea aproapelui, stalp al crestinismului, trebuie sa ne punem pe studiul buddhismului zen si nu numai, desi pe structura nostra crestina se dovedeste ca nu se prinde nici usor, nici bine.
Trimiteți un comentariu