„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

vineri, 23 mai 2008

Geneza unui haiku

Fiecare îşi scrie, îşi schimbă, îşi corectează şi definitivează poemul în felul său. Şi poate fiecare poem scris este o aventură aparte. Dan Norea ne mărturiseşte povestea ultimului haiku pe care l-a prezentat în concurs. Este un mic exerciţiu pe care vă îndemn să-l faceţi fiecare, în felul acesta sigur veţi deveni mai lucizi, mai conştienţi de travaliul făcut şi vă veţi apropia de competenţa unui comentator.

*

La etapa din mai a concursului Romanian Kukai, tema a fost “Teiul”. Cum la etapa precedentă luasem locul I, m-am gândit să dau tot ce pot, ca să demonstrez că nu fusese întâmplător.

Mai întâi m-am hotărât să îmi folosesc cunoştinţele de teorie. Hai să mă fixez la o valoare estetică puternică. Am ales sabi - tristeţe şi singurătate provocate de scurgerea vremii, declin, patină a timpului. Aplicată la tei, m-a dus cu gândul la scorbură, în plan simbolic bătrâneţe. Apoi m-am gândit să introduc o antiteză, mai concret să “plantez” lângă bătrân un vlăstar tânăr. Şi ca să sugerez mai bine copilul, m-am gândit să pomenesc ceva de şcoală. A ieşit textul:

Zi-ntâi de şcoală -
un lăstar în scorbura
bătrânului tei

Pe urmă m-am gândit că "lăstar" este şi el un cuvânt kigo (care sugerează anotimpul), ba chiar unul contradictoriu cu luna septembrie. Şi am modificat.

În curtea şcolii -
un lăstar în scorbura
bătrânului tei

Eram conştient că nu e ceva original, alăturarea "lăstar" şi "scorbură" am întâlnit-o la Şerban Codrin

Din surpătura
de putregai şi scorburi -
un lăstar verde

(Marea tăcere - Dincolo de tăcere – Primăvara)

Dar ţinând cont că adăugasem "curtea şcolii" şi "teiul", mi-am zis că nu e plagiat, ci cel mult inspiraţie. In plus, sensul e modificat, eu am încercat să sugerez tinereţe lângă bătrâneţe, iar Codrin valoare izvorâtă din mizerie. N-am trimis imediat textul, l-am lăsat la dospit.

Dupa câteva zile, la recitire, m-am revoltat - la urma urmei, ce e mai important, să câştig concursul sau să fiu eu însumi ? Şi am refăcut textul după sufletul meu.

Zi-ntâi de şcoală
în scorbura teiului
două ghiozdane

Este cel pe care l-am trimis. Şi mă bucur, simt că mă reprezintă mult mai bine. În primul rând este original. În al doilea rând, are exact calităţile pe care ştiu sigur că le deţin - paradox si duioşie, dublată de un pic de ironie.

Aşa că în momentul ăsta mă lasă rece locul din concurs, câtă vreme sunt mulţumit de mine însumi.

P.S. Textul a fost scris înainte de ziua votului. La afişarea rezultatelor, am constatat că,totuşi, poemul a luat locul II. Ca urmare, azi sunt mai mulţumit de mine însumi decât ieri J


2 comentarii:

livia ciupav spunea...

Inspirata schimbare. Eu una nu as fi votat poemul in formele anterioare, dar ultima varianta m-a impresionat si in consecinta i-am acordat votul.

Clubul Umoristilor Tulceni - Haz spunea...

Livia, ce spui ma convinge inca odata ca e mai bine sa incerci sa fii tu insuti, decat sa urmezi modele, fie ele de succes.
Dan