IOANA BUD
Născută la 24 iunie 1947,
în satul Galița, comuna Ostrov, județul Constanța, sat peste care răsună
dangătul melodios al clopotelor Mănăstirii Dervent, care se auzeau până pe dealurile
satului vecin, Gârlița; este situat în apropierea Cetății Păcuiul lui Soare, acolo unde a localizat marele arheolog Petre
Diaconu, Om al locului, controversatul oraș Vicina, înfloritor în secolele al
XIII-lea - al XIV-lea, ținut care a avut monedă proprie, pe aversul căreia
tronează semnul heraldic al Țării Românești din acele vremuri- vulturul
bicefal. Această cetate străveche a făcut parte dintr-o formațiune statală
aflată printre posesiunile lui Mircea cel Bătrân.
Studii: Universitatea
București, profesoară de limba și literatura
română; membru al Societății de Haiku
Constanța, membru al Cenaclului literar Mihail
Sadoveanu din Constanța și al grupurilor: RO KU, Romanian Haiku, Haiku de
Azi și de Ieri-Atelier, VISE TÂRZII.
Poeme-haiku, publicate în
reviste și în culegeri: ALBATROS, Poets International, Răsfrângeri Nipone, Poezia; Autoare de haiku din
România, de Florin Grigoriu și Adina Enăchescu, Cartea Congresului de Haiku, 1-5 iunie 2007, Constanța, România; Interculturalitate
și interdisciplinaritate în educație, Anastasia Dumitru și Laura Văceanu; Medalioane,
Florin Grigoriu; Personalități române și
faptele lor, vol. 60, Constantin Toni Dârțu.
Apariții în antologii de
haiku: Scoici de Mare, Flori de Tei; Solidaritate prin Haiku; Chemarea cocorilor, Romanian Haiku, Anul
VII de concurs și în antologia de haibun Umbre
în Lumină. Eseuri despre haiku: Motive
ale relației cu natura în haikuul japonez și în literatura română
(prezentat la Festivalul Internațional de Haiku, 19-21 iunie 1992, la
Constanța, România), Simboluri în Valea cu dropii, de Ion Faiter
(prezentat la Colocviul Național de haiku de la Constanța – Diplomă pentru cel
mai bun eseu despre haiku prezentat la colocviu), Semnificații ale textului poetic în antologia de haiku Flori de Tei.
Cărți publicate: Haihui prin Europa (jurnal de
călătorie); Din dragoste și dor- Out of
love and longing (haiku, haibun,
eseuri despre haiku); Niciodată să nu-ți
moară macii! (roman); Dicționarul
personajelor din romanele lui G. Călinescu (dicționar de personaje literare);
Tipologie umană în romanele lui G.
Călinescu; Flori de Sânziene (haiku).
1. Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii haiku?
A
fost „o întâmplare a ființei mele”, ca să-l parafrazez pe Nichita Stănescu. În
drumul meu dintre Liceul Mihai Eminescu
– unde predam – și casă, am zărit în vitrina chioșcului de unde luam biletul de
călătorie o revistă „pe care nu o cunoșteam”: HAIKU. Am cumpărat-o, am citit-o, mi-au plăcut micropoemele și am
început să caut informații despre literatura japoneză. Mă străduiesc să scriu
haiku de prin 1991, cred.
2. Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?
M-a
ajutat să înțeleg estetica haikuului formația umanistă. Sunt profesoară de
română. Am căutat informații, am citit tot ceea ce am găsit scris pe hârtie și
pe site-urile literare despre lirica japoneză; am receptat, am învățat câte ceva
din fiecare haiku citit și din orice comentariu ori eseu. Mă străduiesc să
armonizez teoria cu practica, prin lectură, pasiune și exercițiu.
3. Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?
Nu
am urmat niște modele și nici „nu m-a ghidat” nimeni, am învățat din mers, dar
am avut șansa să întâlnesc colegi
pasionați de haiku. În cancelaria școlii, într-o pauză, am povestit cum am
descoperit revista HAIKU și am
constatat că profesorii Ion și Mihaela Codrescu – colegii mei de cancelarie –
nu numai că aveau informații în domeniu, ci deja publicau haiku. Ei au pus bazele Societății de Haiku din Constanța și au făcut posibilă apariția
revistei acestei societăți, ALBATROS.
Ne întâlneam o dată pe lună, în afara orelor, evident, la Atelierul de Haiku. Cream, scriam pe tablă, comentam, frământam
cuvintele și silabele, până când consideram că s-a ajuns la forma și comținutul
dorite. Ne-am adus copiii de la școală, copiii proprii; ni s-au alăturat
studenți, ingineri, doctori, economiști, oricine era iubitor de literatură.
Apoi,
cum viața este un examen continuu, o perioadă, nu am mai putut frecventa Atelierul, dar, cum am avut și am colegi
și prieteni adevărați, m-au ținut la curent „cu tot ce mișca”. Profesoara de
engleză Alexandra Flora Munteanu îmi lua de acasă haikuul, haibunul ori eseul,
le traducea în engleză și le publica în Albatros
– revistă bilingvă. Am revenit, după câțiva ani.
4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?
Îmi
place orice tip de poezie, am scris, de asemenea, proză și literatură de
specialitate. Scriu și alt gen de poezie.
Sigur
că sunt deosebiri între poezia „occidentală” și cea niponă, dar găsesc tot
atâtea similitudini între ele și am în vedere aici literatura română: temele
fundamentale (natura, iubirea, problemele existențiale), motive literare,
atitudinea față de natură, față de tradiții, obiceiuri, datini, respectul
pentru acestea etc. Ce haikuuri superbe găsim în alegoria moarte-nuntă din Miorița,
celebra baladă populară, atât de comentată și, uneori, atât de prost înțeles
mesajul ei... Ciobanul moldovean dorește ca, în cazul în care va fi ucis (Și de-a fi să mor...), să fie înmormântat,
cu respectarea ritualului specific acestui eveniment din viața unui tânăr „nenuntit”...; este o întreagă
filozofie de viață aici...
5. Ai obținut premiul I la concursul săptămânal de haiku, etapa 402, 27 iulie-2 august 2015, cu un poem deosebit. Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?
Da,
am obținut de curând premiul I, la concursul săptămânal Romanian Haiku, pentru
poemul:
câmpul pârjolit-
jilavă doar crucea de
piatră a mamei
Este
un poem izvorât din durere și dor, inspirat din realitatea concretă (yugen). În
vara aceasta, peste Dobrogea s-a abătut o secetă cumplită. Cimitirul din satul
natal, unde se află mormintele părinților mei, este pe un deal. Iarba și florile
de câmp sunt pârjolite de canicula fără sfârșit, cum pârjolit de iubire, de dor,
de durere, este și sufletul haijinului. Este evidentă, cred, corespondența
dintre starea elementelor naturii veșnice și trăirile bietului muritor, trăitor
al unei clipe din timpul universal.
Imaginile
vizuale („câmpul pârjolit”, „crucea de piatră”, „jilavă”) transmit sugestia
tristeții profunde, a jalei din inimă, a neputinței și zădărniciei. Adjectivul
„jilavă” ( element vizual și tactil, în același timp) asociat crucii de piatră,
uscate de secetă, stabilește contrastul
ce potențează trăirile celui ce-și plânge mama, la mormânt. Crucea este
„jilavă” de lacrimi, dar și de roua florilor culese când se crapă de ziuă- altă
corespondență între om și natură; deosebirea este că lacrimile sunt fierbinți
de dor, iar roua le răcorește; ea, roua, este lacrima ultimei stele, la
căpătâiul mamei, deoarece și ea știe că Cea
mai veche carte din lume este o mamă; cea mai frumoasă carte din lume este o
mamă. (Grigore Vieru)
Cele
șaptesprezece silabe armonizate în trei versuri compun un poem al iubirii de
mamă; un poem al iubirii și al durerii... în tăcere... dureroasă tăcere (sabi,
wabi).
6. Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu?
Nu
particip la alte concursuri, din cauză că sunt o rătăcită în ale
„calculatoristicii”. Am învățat să trimit haikuuri la Ro Ku și Romanian Haiku,
dar cred că l-am amețit pe domnul Corneliu Traian Atanasiu, până am învățat...,
nu cred că a mai întâlnit un specimen ca mine.
Premiile
obținute mă bucură, mă fac să cred că mai am ceva inspirație și-o scamă de
har...
Participarea
la concursurile de pe Ro Ku îmi oferă prilejul lecturii unor haikuuri foarte
frumoase și valoroase și, așa cum am mai spus, învăț ceva din fiecare etapă. De
fiecare dată acord punctajul cu mare greutate și, după ce trimit lista cu
voturile, mă macină regretele că nu am punctat un haiku sau altul.
Viața
personală și profesia mă ajută să sondez străfundurile înțelesurilor, să-mi
bucur sufletul cu frumusețea simplității și îmi impun să-mi las imaginația să
zburde...
9.Poți numi trei poeme haiku de-ale autorilor români si/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?
Citesc
des creații care îmi plac în mod deosebit, pe care aș fi vrut să le scriu eu.
Îmi este foarte greu să aleg trei dintre acestea, așa că voi trage la sorți.
Introduc mai multe într-un bol și extrag trei dintre ele... ca la examen. Iată
ce a ieșit:
satul
părăsit-
în turla
bisericii
clopotar
vântul (Valeria Tamaș)
în drum spre
școală-
pe umăr mă
bate o
pană de
cocor (Cezar-Florin Ciobîcă)
pe întuneric
singură
crizantema-
sting
felinarul (Șerban Codrin)
10.Ai publicat vreo carte de haiku? Ce proiecte ai pe viitor?
Am
publicat două cărți de haiku: Din
dragoste și dor și Flori de Sânziene.
Am și proiecte pe care sper să le pot finaliza. Am terminat de scris o carte de
eseuri și alte „însemnări”, pe marginea unor haikuuri create în grupul HAIKU DE AZI ȘI DE IERI-ATELIER; am vrut
să fie gata la un an de la înființarea grupului din care fac parte, ca dar
pentru colegii și prietenii creatori de haiku și va apărea, cred, în cel mult
două luni< grupul este creat de Daniela Zglibutiu. Am mai trimis poeme-haiku, la invitația
inițiatorului unui proiect interesant, Elena Buldum, pentru o antologie. Am, de
asemenea, haikuuri create în cadrul concursurilor de pe RO KU, Romanian Haiku și în grupul Haiku
de Azi și de Ieri-Atelier, timp de un an; urmează să fac o selecție, să le
tehnoredactez și să le dau la editură. Am și alte proiecte, fără legătură cu
lirica niponă, dar... să fim sănătoși!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu