A Doua Conferinţǎ Internationalǎ de Haiku – 15-16 mai 2015, Cracovia

                                                                                                            Prezentare: Ana Drobot

 

           

În cadrul celui de-al Patrulea Festival Czeslaw Milosz a avut loc, la Cracovia, cea de-a doua Conferinţă Internaţională de Haiku între 15-17 mai 2015. Poetul Czeslaw Milosz a obţinut premiul Nobel şi a fost interesat de haiku. A contribuit la popularizarea acestui gen în Polonia prin publicarea unor traduceri din operele maeştrilor japonezi precum şi din cele ale poeţilor contemporani americani şi canadieni.

Conferinţa a avut loc la Muzeul Manggha, o clădire mică al cărei acoperiş în formă de val îl observi cum stai pe dealul Wawel şi priveşti în jos la cotitura râului Vistula, după cum scriu organizatorii conferinţei. Această instituţie a primit premiul Kyoto în 1987 şi este singura de stat din Polonia care popularizează în ţară cultura japoneză. Organizează expoziţii de artă clasică şi contemporană, concerte, cursuri de limbă şi cultură japoneză, prelegeri, conferinţe.

În primul rând conferinţa organizată de Robert Kanya, Krzysztof Kokot (care sunt şi organizatorii kukai-ului online European Kukai) şi Lidia Rozmus a creat o antologie cu haiku a participanţilor – 41 de autori, din 13 ţări - din SUA, ţări europene precum şi din Japonia - atât în stil neoclasic cât şi modern, prezentându-ne lumea uneori mai serios alteori mai cu umor. Antologia are şi ea ca scop să contribuie la popularizarea poeziei haiku. O listă a autorilor incluşi în volum se găseşte la: http://bliskomilczenia.blogspot.ro/2015/05/second-internaţional-haiku-conference.html

Prima zi a conferinţei a fost relaxată, cu primirea participanţilor, iar seara ne-am adunat să ne cunoaştem mai bine prezentându-ne în câteva cuvinte şi apoi citind fiecare poemul haiku apărut în antologie - în engleză, limba maternă, şi apoi în poloneză.

În ziua a doua am asistat la prezentări şi dezbateri, aparţinând autorilor experimentaţi şi al unor studenţi cu disertaţia de master despre haiku. Lista comunicărilor:

1.      Ikuyo Yoshimura (Japan) – Haiku of Kobayashi Issa

2.      Agnieszka Żuławska-Umeda (Poland) — Warsaw Haiku School - Between the original and the translation: How “Polish haiku” wanders amongst the motifs of Japanese culture

3.      Rob Scott (Australia/Sweden) —  World Haiku from an Australian Viewpoint

4.      Martyna Rozesłaniec (Poland) – The shaping poetic image in translations of haiku Matsuo Basho. Problems connected with translating from japanese to polish

5.      Ludmila Balabanova (Bulgaria) – Dragonflies have transparent wings - a view at World Haiku as international art

6. Agnieszka Żuławska-Umeda :

- "Haiku" by Milosz and the search of japanese poetic expressions in polish poetry.

- Reminiscence about Ewa Tomaszewska

7.    How Haiku Came to Europe and Why It Became So Popular

debaters: Charles Trumbull (USA), Agnieszka Żuławska-Umeda (Polska), Max Verhart (The Nederlands)

8.     Traditional vs Modern (Gendai) Haiku in Central and Eastern Europe

debaters: Robert Kania (Poland), Iliyana Stoyanova (UK/Bulgaria), Ralf Broker (Germany)

9.    Haibun i Haiga – European and American Experience

debaters: Roberta Beary (USA), Lidia Rozmus (Poland/USA), Margaret Chula (USA)

Subiectele au fost legate de arta traducerii poemelor haiku în limba poloneză, particularităţile haikuului în alte culturi, poloneză, australiană, în lume. 

Din una din prezentările legate de arta traducerii, luându-se în considerare mai ales particularităţile a două culturi, cea japoneză şi cea în care e tradus haikuul, interesante sunt următoarele diferenţe culturale:

Atitudinea faţă de frumuseţe

Japonia                       vs                                 Lumea vestică

Natură                          vs. Logos

Elusivitatea                   vs. Raţiunea, intelectul

Variabilitatea, schimbarea lumii vs. Corectitudinea, regularitatea lumii

Intreagă experienţă: rolul fiecărui simţ vs. Fiinţa umană; experienţa individuală

În traducerea unui poem haiku, traducătorul trebuie neapărat să aibă în minte diferenţe culturale: poezia europeană este predominant subiectivă şi monocentrică, pe când haikuul este obiectiv, subiectul uman nefiind văzut direct în versuri.  În ce priveşte folosirea kigo-ului, acesta este parte a limbii japoneze ca limbă extrem de contextuală. Un kigo reprezintă mai multe imagini ale unui anotimp. O ideogramă japoneză generează mai multe imagini. Punctuaţia este un alt aspect problematic pentru un traducător de haiku. În poezia japoneză nu apare altă punctuaţie în afară de liniuţa despărţitoare. Dacă în traducerile europene se folosesc şi alte semne de punctuaţie, efectul este acela de subliniere sau reducere a sensului unor cuvinte. Conform unor critici, funcţia poetică în haiku se bazează pe a crea o ambiguitate a cuvintelor folosite.

Rob Scott a pregătit o prezentare foarte vie despre haikuul australian, demonstrându-ne cum particularităţile acestei culturi sunt introduse în haiku. Unul din exemple a constat în două poeme scrise de Lorin Ford, cunoscută de pe net drept autoarea care se ocupă de acceptul de haiku la revista A Hundred Gourds:

clear water

a magpie’s song

drops into the pond

red moon

the calligraphy

of charred trees

(Lorin Ford, a wattle seedpod, 2009)

Primul poem este, bineînţeles, o aluzie la cel al lui Basho “old pond/ a frog jumps into/ the sound of water”, traducerea engleză cunoscând mai multe variante.

Alţi autori menţionaţi de Rob Scott sunt Ron Moss (“highway sunset/ my hand out the window/ surfind hot wind”), Mary Hind (“empty kitchen/ the ceiling fan/ slicing heat”), Quendryth Young (“long after/ the sandfly -/ its bite”), Beverley George (“country town/ a scuff of dust/ behind the schoolboy”).

Una din particularitǎţile haikuului australian este folosirea limbajului idiomatic şi al celui aborigen:

Australia Day –

dot by dot she paints

yam dreaming

(John Bird)

Ca teme, mişcarea şi migraţia sunt specific australiene: “winter rain/ minestrone specks/ circle the pot” (Rob Scott). Cǎlǎtoria, depǎrtarea, la fel: “stationary bus/ talking we visit places/ within each other” (Janice Bostok).

Nu au lipsit nici prezentǎrile despre haiku-ul maeştrilor japonezi - Ikuko Yoshimura a vorbit despre Kobayashi Issa.

Dezbaterile au urmărit diferenţele între haikuul tradiţional şi cel contemporan, formă fixă sau liberă, motivele pentru care a devenit atât de popular. În multe cazuri, întrebările sunt mai interesante decât răspunsurile, suntem avertizaţi de moderatori. Sunt dezbateri care nu vor fi niciodată rezolvate, ca răspunsul exact la întrebarea: ce este un haiku? De ce este el popular? Haikuul îşi are originea în Japonia, de unde a fost preluat, adoptat şi adaptat de şi la alte culturi. S-a lansat şi ipoteza cum că acum japonezii învaţă de celelalte culturi care au preluat poemul haiku, în sensul că ei urmăresc stiluri şi tehnici din alte culturi aplicate pe haiku. Inclusiv stilul personal al autorului îşi pune amprenta pe haiku – o altă observaţie a moderatorilor.

Roberta Beary şi Margarest Chula ne-au prezentat ce se urmăreşte pentru acceptul poemelor de tip haibun în reviste online. Scopul este să ne facă atenţi să citim mai întâi regulamentul site-ului către care ne trimitem creaţiile pentru că, de multe ori, dacă uităm să trecem oraşul sau ţara lângă nume, editorii nu se mai complică şi trec peste ce am trimis. De asemenea, e chestiune de reputaţie să respectăm regula de a trimite un poem, fie haiku fie haibun care nu a mai fost văzut sau publicat oriunde în altă parte pe net sau tipărit. Iar haibun-ul nu trebuie sǎ fie un haiku “reciclat”.

În ultima zi, în care fusese anunţată o plimbare pentru scrierea de haiku, am rămas la muzeu, stând în cafenea la discuţii relaxate, primind şi oferind autografe şi privind castelul Wawel de pe terasă. Am scris haiku acolo (vremea arătând că urma să înceapă curând ploaia) la un kukai organizat asemenea celor la care participăm online.

Conferinţa a fost o îmbinare perfectă între creaţie, relaxare şi prezentări academice. Pe toată durata conferinţei am putut privi expoziţia de haiga cu lucrările organizatorilor, Robert Kanya şi Lidia Rozmus. Am cunoscut astfel autori de haiku şi haiga ale căror lucrări le admirasem online. Lidia Rozmus e o adevărată artistă, de pe site-ul ei (http://www.lidiarozmus.com/) aflăm că a avut o mulţime de expoziţii cu lucrările ei. Autorii care aveau publicate cărţi le-au expus pentru vânzare, printre ei aflându-se şi organizatorii. Un autor român celebru printre organizatori este Ion Codrescu, un foarte talentat creator de haiga, ale cărui lucrări ar fi trebuit să fie prezente la expoziţie cu ocazia conferinţei; autorul însuşi a fost invitat însă din păcate nu a putut veni. Dar se găsea spre vânzare volumul său Waiting in Silence.

De la prezentări unele idei şi teorii mi-au fost mai bine organizate şi fixate, şi sper să-mi folosească pentru a scrie în continuare haiku.