INTERVIURI RO KU(XXIV) - CFC cu ILIESCU COSTIN

          COSTIN ILIESCU

Sunt născut în oraşul Buhuşi judeţul Bacău, în anul 1950 pe 3 iunie. Am urmat cursurile Institului de Arhitectură Ion Mincu din Bucureşti. Am lucrat în proiectare, construcţii şi iar proiectare pâna la pensie. Lucrez şi în prezent având un birou individual de arhitectură.

1. Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

Prin 2012, cineva mi-a dăruit Primul Cocor  - anul 1 de concurs  şi  Antologia Romanian Kukai-aprilie 2007- martie 2009.

De scris am început prin vara lui 2014, dar de înţeles ce trebuie ... ceva mai târziu.

2 Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

Am postat pe site-ul poezie.ro. Unele încercări erau publicate, altele trimise la atelier. Au fost şi multe comentarii în care mi s-a spus fără menajamente unde greşeam.  

În bună măsură am fost autodidact în înţelegerea regulilor, învăţând din propriile greşeli şi citind.

3 Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?  

Nu. Am citit pe internet ceva din haiku-urile haijinilor japonezi celebri şi din autorii români consacraţi încercând să înţeleg cu capul meu „ce vor” să spună.

Da, domnul profesor Corneliu Traian Atanasiu, cred că a întrezărit ceva în tristihurile mele şi de la el am primit mai multe sfaturi. Dumnealui a fost persoana care m-a ghidat. Citez din „ Mulcom picurând” cuvintele care m-au făcut să înţeleg relaţia mea cu acest gen : „Taina unui haiku se mărturiseşte doar celui ce rămâne prizonierul său voluntar si are răbdarea fără margini a rătăcitorului”

4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

Am scris primele mele poezii pe la 15-16 ani, la început cu rimă apoi versuri albe, doar pentru a-mi satisface nevoia de a scrie şi fără a încerca să public ceva. După 1989 pînă în 2000 nu m-a mai tras inima la scris ba, la un moment dat  am distrus tot ce scrisesem până atunci. În următorii ani, recules fiind, am încercat să scriu un fel de rugăciuni şi rugăminţi adresate Celui de Sus, pe care le-am adunat într-o cărţulie pentru cei apropiaţi. Scriu în continuare astfel de versuri în paralel cu  haiku pe care-l consider tot un fel de rugăciune.

Nu pot emite păreri despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală, pentru că nu am aprofundat nici pe una nici pe cealaltă.

Cred totuşi că lirica japoneză, spre deosebire de cea occidentală a găsit un drum mai drept şi mai cinstit spre înţelegerea şi acceptarea lumii în care tăim, universului şi divinităţii, apropiindu-se de acestea prin infinitului mic (mai la îndemână) reflectat într-o „baltă”.

Părerea mea despre lirica japoneză, care la mine se rezumă din păcate  doar la haiku, este că scriitorii japonezi o fac cu un fel de parcimonie a cuvintelor, aşa cum arhitecţii japonezi în arhitectură fac economie de spatiu în simbioză cu mediul, ajungând şi unii şi alţii la esenţe prin cizelarea exprimarii. Găsesc mai multă ortodoxie în rigoarea lui 5-7-5 decât în libertinajul occidental.

 5.Ai obținut premiul -3- la concursul din iunie cu un poem  reușit 

peltea de căpşuni-

lângă ultimul borcan

reţeta mamei

Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

Am obţinut rezultate bune şi la concursul săptămânal unde particip de anul acesta.

          Cât priveşte haikul cu tema „căpşuna”, cred că inspiraţia mi-a venit din cămară, unde soţia mea încarcă rafturile (o ajut şi eu) cu diverse bunătăţi şi de unde membri familiei întind mâna şi găsesc acolo cam tot ce doresc. Un mic exerciţiu de imaginaţie pentru ziua când rafturile vor fi goale (scuză-mă Gabi!) şi iată haiku-ul.

6. Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu?

          Sigur au o mare valoare sentimentală pentru că, cu premiu sau fără, scrierea unui haiku are în spate un moment de inspiraţie la care ajungi printr-un amestec special de concentrare şi detaşare.

7. Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku de pe RO KU?

             Înseamnă că încă nu m-am ramolit, că mai pot să învăţ şi să înţeleg şi mai înseamnă bucuria apartenenţei la un grup.

8. Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

          Nu, nicidecum un rol fundamental... oricum sunt la vârsta la care îmi permit să fac tot ce vreau cu excepţia a ceea ce se stie că este ilegal, imoral sau îngraşă.

          Mă ajută pentru că, în baza unei experienţe de viaţă proprii, pot exprima modul în care simt eu realitatea.

9. Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români si/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

ţurţuri picurând-

bătrânul strânge-n palmă

un ceas ruginit

Eduard Ţară

două libelule -
sub povara dragostei
firul de iarbă

Monica Trif

parfumul ierbii -
în văi șuvoaie spală
umbra muntelui

Marian C. Ghilea

10. Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte ai pe viitor?

Nu, poate de acum inainte.

Proiecte ? Să inventez maşina timpului de mers cu spatele. Ha, ha!