INTERVIURI RO KU (XXIX) - CCFcu ION RĂŞINARU

                                 

Reșinariu Ion

Pseudonim  Rășinaru

Născut la data de 02 ianuarie 1945 în Moldova Nouă.

Am lucrat ca subinginer până în anul 2003 când am fost pensionat. Din anul 1979 am domiciliul stabil în Anina, Jud. Caraș Severin

Nu sunt membru în nicio uniune, ligă sau societate literară.

Sunt membru în cenaclul Virgil Birou Anina.

1.

Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

      Despre haiku, până în primăvara anului 2008 am știut că este un gen de poezie scurtă și atât. Atunci am citit în revista de literatură Confluențe din Oravița un grupaj semnat de Olga Neagu. Cum toate textele aveau aceeași topică, am bănuit că acest gen de poezie fixă, trebuie să fie haiku.

      Într-o zi, l-am întrebat pe amicul meu Doru Ilana, profesor de istorie și îndrăgostit până peste cap de poezie, dacă știe ceva despre acest gen de poezie.

Fără să mai stea pe gânduri, mi-a făcut o întreagă teorie privind tema, părțile componente, topica, părțile de vorbire preferate, care trebuiesc evitate, în fine elementele esențiale care stau la baza scrierii unui haiku.

      Exigențele ce se impun pentru scrierea unui poem, alcătuit dintr-un număr atât de mic de cuvinte, au reprezentat o provocare pentru mine. După vreo două

săptămâni îi arăt câteva încercări. Ai prins mișcarea privind forma, însă nu văd nimic dincolo de cuvinte, calitatea poemului nu se află în descriere, ci în ceeace sugerează. După seceratul grâului din acel an, am aflat de existența unui site de

poezie niponă, Romanian Haiku, unde se organizau concursuri. Atunci și acolo, mi-am început ucenicia întru căutarea luminii de dincolo de cuvinte.

2.

Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

      Participarea la competiție, în sine și mai ales comentariile pe marginea textelor postate, indiferent de cine erau făcute.

3.

Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

      Am încercat, pe cât posibil să evit modelele. Steaua polară și mușchii de pe coaja copacilor, constituie criteriile pe care le am în vedere când mă așez la masa de scris.

4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

      Consemnez pe coala albă de hârtie stările sufletești și prin poezia cu topică oarecare, ea prezintă un grad mai mare de libertate în alcătuirea textului. Aceste

înregistrări s-au concretizat în câteva plachete.

      La întrebarea a doua de la acest punct, nu am calitatea să fac judecăți de valoare. Totuși, deși provin din culturi diferite au un numitor comun, răzbaterea din obscurul formei, în lumina esenței.

5.

Ai obținut premiul Il  la concursul Romanian Kukai din decembrie 2009 cu un poem  reușit

scaun cu rotile – 

un ghiozdan și-o sanie 

lângă ulucă. 

Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

Poemul e inspirat dintr-o întâmplare a copilului care am fost, oglindește, cu puțină exagerare momentul nefericit trăit atunci. Nefericirea nu a constat în juliturile pricinuite de contactul cu gardul, ci a faptului că mi s-a rupt sania, fiind nevoit să părăsesc săniușul.

6.

Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu? 

      La vârsta mea reprezintă o valoare simbolică, nu sunt o țintă, mă simt bine când scriu și nu-i un lucru mărunt. Am fost sincer, când într-o strofă am afirmat: Poezia este victima neputinței mele de a trăi frumos.

7.

Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku de pe RO KU?

      Facultatea de înțelegere a termenului de comparație în perspectiva stabilirii echilibrului, necesar evoluției pe firul firav al creației și implicit al vieții.

8.

Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

      Același rol pe care îl joacă și ceea ce scriu în viața personală, cele două se întregesc, se sprijină una pe alta, când suferă una cealaltă e tămăduitorul.

9.

Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români si/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

      Pot, dar nu o fac, lista fiind prea lungă din care ar trebui să aleg. Pe care aș fi vrut să le scriu? Pe niciunul, așa cum nu îmi doresc să am înălțimea lui X, părul lui Z...

      La noi există un sol fertil pentru acest gen de poezie, citesc cu aceeași plăcere  poemele pline de prospețime ale pensionarei Doina Bogdan Wurm care a început să scrie la vârsta senectuții, pe cele scrise de adolescenata

Cristina Ailoaei ale cărei poeme nu-i dezvăluie vârsta, ca și pe cele ale marilor maeștri în domeniu.

10.

Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte ai pe viitor?

      În anul 2012, am publicat o plachetă  de micropoeme intitulată Ecoul clipei.

Sunt prezent în volumele colective: Seria cocori din primii cinci ani de concurs

Romanian Haiku, antologia Romanian Kukai aprilie 2007 – martie 2009,

Vioara de lut (hyakuin), Peindre en poesie – carte de haiga realizată de

Ion Codrescu, Dichters Landschaften – antologie de haiku editată la Kronach,

Germania – 2011.

      Cele câteva plachete publicate nu au fost consecința finalizării vreunui proiect, scriu atunci și atât cât îmi dictează sufletul. Când s-au adunat suficente texte compatibile cu editarea,  în măsura posibilităților, o fac.

      Nici pentru viitor nu am proiecte, dacă am să fiu sănătos (ceea ce doresc pentru toată lumea), sunt sigur că am să mai adun între coperte niscaiva gânduri.