*
Afirmaţia din Haiku Spirit, numărul 2, din iunie 1995, cum că „senryu”-ul ar putea fi conceput drept o specie neserioasă de haiku, îmi pare cel puţin improprie în raport cu o carte ca Viaţa şi caracterul japonez în senryu.
Dacă ar fi (doar) o glumă în trei versuri, atunci, din asta, nu s-ar putea conchide nici asupra psihologiei în senryu, nici asupra – ataoji – care atestă nu numai valoarea literară, dar şi profunzimea cu care el descrie întîmplările cotidiene.
Am îndrăznit să public o plachetă de senryu intitulată Beţivul în care totul este focalizat pe aceeaşi temă.
Personajul apare pe un fundal romantic:
Noapte cu lună –
Beţivul numărînd plopii
Răsturnaţi
Fericirea omului obişnuit, mai puţină, există şi în actuala perioadă de tranziţie, dar ea constă doar în aspectele materiale ale vieţii:
Zi de chenzină –
Vecinul vine spre casă
În pas de vals
Natura îl ajută să uite, trecînd peste partea neplăcută a lucrurilor:
O duşcă numai
Şi amintirile se şterg –
E primăvară doar
Şi îl face mai simpatic:
Printre flori –
Nasul beţivului
A înflorit
Fiind o fire sensibilă, între violenţă şi minciună, el o alege pe ultima:
Beţivul e fericit
Mergînd către casă, a găsit
O altă minciună
Abandonarea sticlei poate fi totală sau temporară, cine ştie? Dar cît trăieşte, el este mereu învăluit de o mică tristeţe:
Paşi depărtaţi –
Lîngă sticla goală
Cîntă un greier
Beţivul meu nu este cu totul prins în capcana alcoolului, el reprezintă doar o latură a existenţei umane a multora dintre noi... Se mai poate vorbi neserios despre asta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu