„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

luni, 17 august 2015

INTERVIURI RO KU(XXVII) - CFC cu CRISTINA-MONICA MOLDOVEANU





CRISTINA-MONICA MOLDOVEANU

Născută în Bucureşti, pe data de 16.02.1971. Preocupări literare - public din 2007 şi texte pe suport electronic public din 2010.

Poeziile mele timpurii au apărut în ziarul Opinia din Buzău, în revistele Renaşterea literară, Oglinda literară, Luceafărul (la rubrica "Dintre sute de catarge"), în revista Singur, decembrie 2013 (o proză), în revistele indiene Conifers Call şi Bizz Buzz, în ediţia on line a jurnalului Wordgathering, în Bewildering Stories, in revista trimestrială Off the Coast, în Up The Staircase, în The Barefoot Review, în A Little Poetry, în Sleet Magazine, în Message in a Bottle, în antologia colectivă de poezie şi proză Confluenţe lirice 2012, în antologia colectivă de poezie a siteului Casa Gândului, 2012, revista Helis, revista Sintagme literare, revista Ateneu, Caiete Silvane, Timpul.

Haiku-urile şi haiga-lele mele au apărut în antologiile colective "Ţipăt de cocor", Stol de cocori, în antologia de senryu Zi de chenzină, în antologia de haiga "Peindre en poésie", în revista română de haiku "Haiku", în "Ploc!", Asahi Shimbun, Sketchbook, Multiverses, Notes from the Gean, Ardea, Mainichi Daily News, Daily Haiga, The Heron's Nest, Lynx, The living haiku anthology - Under the Basho, Moongarlic, Frogpond, A Hundred Gourds, Modern Haiku, Cattails, Chrysanthemum. 

- menţiune la concursul de poezie "Îngerul blond" în 2010, marele premiu la concursul "Mai presus de sine" în 2010.
- premii şi menţiuni la concursuri de haiku on line din România sau străinătate, lunare sau săptămânale.
- premiul de debut în volum la secțiunea poezie în cadrul concursului literar de debut în volum, oprganizat de editura Caiete silvane.

1. 
Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

Drumul vieții m-a adus pe această cale prin mai multe coincidențe. În primul rând, în 1997 am cumpărat antologia ”Țara cireșilor în floare” coordonată de Ion Acsan, fiind de felul meu atrasă de poezie sau filozofie și în același timp o bibliofilă. Probabil că am citit o parte din poeme, după care am lăsat cartea pe un raft în bibliotecă. Abia după 10 ani, în 2007, am reînceput să scriu eu însămi poezii, dar numai în formă liberă. În anul 2010 am început să caut diverse siteuri românești de poezie, pentru a citi alte creații și a împărtăși o parte din ce scriam. Astfel am descoperit haiku-urile doamnei Valeria Tamaș și am căutat informații despre haiku-ul din România. Apoi am descoperit siteul Romanian Kukai și, în martie 2010, am participat pentru prima oară la concursul lunar. Îmi amintesc cu amuzament că, după ce am trimis la concurs primul meu haiku, m-am dus la un spectacol de operă sau de balet. Nu îmi mai amintesc numele spectacolului, dar țin minte că număram în gând silabele atât între acte, cât și în timpul reprezentației și nu eram sigură dacă am greșit sau nu cu o silabă! Era la început, când încă nu știam că și pentru forma clasică se acceptă mici deviații de la modelul 5-7-5. O altă coincidență este că în aceeași primăvară, 2010, am împrumutat de la o vecină a mamei mele o antologie mai veche în limba română în care erau frumos grupate haiku-uri ale maeștrilor Bashō, Buson și Issa plus alții, carte al cărei nume l-am uitat, dar care m-a impresionat mult.

2.
Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

În primul rând consider că haiku-ul într-adevăr are niște reguli, o parte din ele legate de structură (mai mult sau mai puțin flexibilă), iar cealaltă parte legate de ceea ce putem numi spiritul sau concepția de fond a acestei forme de poezie. În al doilea rând este important de menționat că există particularități de limbă sau cultură specifice Japoniei, care nu pot fi întrutotul adaptate haiku-ului în limba română sau în alte limbi. Primele noțiuni introductive în ce privește haiku-ul le-am obținut de la domnul Corneliu Traian Atanasiu și le-am trecut ulterior prin filtrul propriei mele experiențe. Am înțeles că sunt necesari ani pentru ca un autor să reușească să își închege un stil propriu, să se apropie de un anumit ideal estetic în această formă poetică. În cadrul concursului săptămânal Romanian haiku am fost ghidată de autorii de haiku participanți, care m-au ajutat să înțeleg mai mult prin sfaturi, critică sau recompensă. În același an 2010 am început să traduc și ulterior să scriu haiku în limba engleză și am intrat în legătură cu autori din lumea întreagă, începând să îmi însușesc specificul haiku-ului în limba engleză, care este totodată limba preferată în cele mai multe concursuri internaționale și în diverse publicații, bilingve sau nu. Acești autori m-au ajutat și ei să înțeleg mai mult, să caut punțile de legătură dintre poeme haiku în diferite limbi. Fiindcă eu cred că haiku-ul poate fi scris și de autori din afara culturii nipone, care concentrează în ceea ce scriu caracterisitici de bază. În ce privește spiritul sau ”aura” haiku-ului, cel mai mult m-au influențat cele două antologii menționate anterior.

3.
Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?
Cred că răspunsul la această întrebare îl găsiți în primele două răspunsuri.

4.
Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

Am precizat că scriu și poezii în formă liberă, din 2007. Abia anul acesta, 2015, am câștigat un concurs de debut cu un volum propriu de poezii în România, volum ce va fi publicat anul viitor. Da, putem pleca de la dihotomia lirică occidentală - lirică japoneză, deși există punți de legătură între aceste două categorii și desigur autori din vest care au împrumutat elemente din lirica și spiritualitatea orientală. În ce privește părerea mea despre lirica japoneză, ea nu este bine fundamentată, deoarece am citit puțin în acest domeniu, mai degrabă haiku din perioadele vechi. Nu pot să formulez o părere de ansamblu. Desigur, în ultimele decenii, în Japonia s-au dezvoltat și alte forme de poezie, fiind la rândul lor înfluențate de lirica occidentală. Ceea ce vreau să subliniez e că până în prezent eu încă simt haiku-ul drept o ipostaziere a momentului, o perspectivă asupra condiției umane drept ”fibră sensibilă a universului” (expresie a lui Unamuno), dar mai mult omul integrat, dizolvat de lumea externă și mai puțin vibrația stimulilor din exterior în sufletul poetului, ceea ce e mai degrabă specific liricii occidentale. Adică omul ca o trestie, dar a cărei gândire se pierde în vânt ca fulgii de păpădie, în spiritul armoniei și evenimentelor necesare în sistemul om-planetă-univers.

5.
Ai obținut ”Distinguished Work Prize” la concursul ”The 4th Yamadera Bashō Memorial Museum English Haiku Contest”, în cadrul Diviziei 4 (non-japoneză) cu un poem reușit. 
Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?


Într-adevăr, în 2012 am obținut acest premiu premiu cu haiku-ul

on a hot day
a praying mantis stands still -
cemetery wall

În traducere și adaptare:

într-o zi fierbinte
o călugăriță stă nemișcată -
zid de cimitir

Ulterior am prelucrat versiunea inițială mai mult, fiindcă adesea îmi revizuiesc haiku-urile sau alte poezii.

Poate nu este acest haiku cel mai reușit din câte am scris de-a lungul timpului, dar povestea lui e interesantă. Este într-adevăr un premiu ”de suflet” pentru mine. Acea călugăriță (insecta) a existat cu adevărat în viața mea cu vreo 15 ani în urmă. Am fost împreună cu părinții și bunicul meu într-un pelerinaj la Bălăușeri, localitate unde se află un cimitir al eroilor necunoscuți în care odihnește și fratele bunicii mele, ucis în lupta de eliberare a Ardealului în 1944, la numai 21 de ani. Mai fusesem în acel loc cu alți ani în urmă. A doua oară ne-am apropiat să privim peste gardul cimitirului, care era temporar închis. Bunicul meu plângea. Atunci era o zi într-adevăr fierbinte și ceva verde mi-a atras atenția pe zid. Credeam că e o frunză poate, dar apoi mi-am dat seama că era o călugăriță, așa cum văzusem numai în filme documentare. A fost singura dată în viață când am văzut astfel de insectă.
Dar ceea ce vreau să subliniez în acest context și poate am uitat în celelalte răspunsuri, este că eu am fost mereu adepta ideii că haiku-ul nu poate fi decât o frântură din realitate, dintr-un anumit moment. Aproape întotdeauna apare în prim plan pentru mine prezentul trăit, chiar dacă uneori timpul verbului e la trecut sau la viitor. Diverse amintiri ale mele mi-au inspirat momente exprimate prin haiku, poate fiindcă memoria mea a fost uneori eidetică sau alteori puternic ancorată în fondul emoțional și cognitiv. Poemele mele haiku legate de amintiri sunt de fapt copii aproape fidele ale momentului. Întotdeauna ceea ce contează pentru mine în haiku este adevărul curat, poate și fiindcă sunt o persoană cu puțină imaginație. Prefer să fiu fidelă realității. Mi-e tare greu să scriu poezie sau proză din pură fantezie.

6.
Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu? 

Nu au o valoare sentimentală prea mare, iar material nu reprezintă nimic. Am să răspund cu sinceritate: la începutul uceniciei mele în acest domeniu premiile aveau o mai mare valoare, mă stimulau, mă determinau să particip și la alte concursuri. Dar, în definitiv, nu am obținut multe premii. După ce m-am obișnuit mai mult să scriu haiku, au contat mai mult diverse publicări ale poemelor mele în reviste sau jurnale on-line sau tipărite. Dar de fapt totul este tranzitoriu și puține fapte din cultura omenirii au timp de viață mai lung.

7.
Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku de pe RO KU?

Cred că răspunsul l-am dat pentru întrebarea precedentă sau la numărul 2. 

8.
Ce rol joacă în ceea ce scrii viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?
Viața mea personală nu mă încurcă în ceea ce scriu, este sursa de inspirație desigur pentru tot ce am scris. De fapt am devenit poet fără voie, prin forța împrejurărilor, nu fiindcă am aspirat să devin autoare de poezie sau de haiku.
Reciproc, ceea ce scriu îmi îmbogățește viața deoarece este de fapt o formă de comunicare cu alții, una dintre nevoile fundamentale, bazale, ale oamenilor.

9.
Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români si/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

Aleg trei poeme...care seamănă oarecum cu felul meu de a gândi sau simți, care mi-au rămas înfipte în memorie.

they cut the tree
where we used to meet ...
alone again 

(Lavana Kray)

Țurțuri picurând -
bătrânul strânge-n palmă
un ceas ruginit

(Eduard Țară)

tren spre alte zări -
pe geam picăturile
se-ntind îndărăt

(Corneliu Traian Atanasiu)

10.
Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte ai pe viitor?

În 2013 am participat, cu sprijinul financiar al unei alte persoane, la concursul de debut organizat de grupul RO KU. Nu am câștigat, prin urmare volumul meu nu a fost publicat drept carte. Dar mi s-a tipărit o plachetă fără ISBN, cu sprijinul altor autori de haiku, fapt pentru care sunt recunoscătoare. Nu este o carte, dar este o tipăritură. În alte vremuri poezia era cântată de aezi sau menestreli, iar instituționalizarea cărților sau revistelor prin ISBN sau ISSN nu are istorie îndelungată. Sunt mulțumită că am o parte din haiku-urile mele scrise până în 2013 în forma aceea, fiindcă suportul electronic este poate mai riscant și uneori mai perisabil decât hârtia. (Mi s-a întâmplat să mi se strice calculatorul, mi s-a întâmplat să mi se strice CDurile cu poezii). În ce privește viitorul, nu pot preciza nimic cu certitudine. Cum spuneam, am câștigat un concurs de debut ca autoare de poezie în formă liberă. Voi mai scrie poate haiku, acum mă concentrez mai mult pe dezvoltarea mea proprie, mai puțin pe concursuri sau publicări. 


Niciun comentariu: