BEA HURMUZ - Sunt o bucovineanca pur sange, trecuta prin Ardeal si
care a poposit in Bucuresti, sunt foarte multi ani de atunci deja. De nici doi
ani ma aflu in Franta unde profesez ca medic.Noica
ne indemna ca in fata unei probleme sa urcam un munte. Pe masura mi-am ales
Alpii, muntele iti impune o anumita disciplina si pana la urma cred ca lor le
pot face fata. Mai greu este cu muntele din mine pe care il urc « but slowly,
slowly !» precum melcul lui Issa muntele Fuji.
1.Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă
vreme scrii haiku?
De cultura japoneza m-am apropiat in 2003 cand
intr-un timp paralel, frumos si nebun al existentei mele am fost studenta la
japoneza si studii americane la Universitatea din Bucuresti. Ceva de asemenea
magnitudine cum era si firesc de altfel nu putea dura iar medicina e ceva greu
de impartit. Cum exista ceva in dialectica spiritului japonez in care ma
regasesc, fascinatia a ramas proaspata, nealterata.
Cu Romanian Kukai intalnirea a fost una cu
totul intamplatoare, intr-o primavara la ceainaria Serendipity cu ocazia unei
expozitii de haiga. Se intampla in 2011.
Si asa rotitele au pornit a se invarti.
2.Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?
Am inceput
sa invat din mers. La inceput eram fascinata de algoritmul
5-7-5 iar cine mi-ar fi urmarit miscarile mainilor s-ar fi intrebat cu
siguranta oare ce numar. Apoi
am inteles ca un haiku este mai mult decat atat. Am citit, am analizat,am
comparat. Pentru mine un haiku este o banalitate care te
face sa tresari, asa il resimt eu, dar ce tresarire frumoasa…
3.Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de
luat în seamă? Te-a ghidat cineva?
Nu am urmat modele, sunt destul de rebela
chiar si la varsta asta, in plus in actul creator e bine sa te gasesti pe tine.
De invatat in schimb am invatat de la foarte multi. Vreau sa ii multumesc in
mod special domnului Eduard Tara pentru discretia cu care m-a calauzit , pentru
rabdarea si atentia pe care mi-a acordat-o.
4. Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză
comparativ cu cea occidentală?
Demult, demult am scris poezie dar si pe aunci
preferam formele distilate.
Oricat de diferite ar parea, intre cele doua
lirici nu vad un clivaj ci mai degraba o osmoza perpetua.
In literatura japoneza exista acea
sensibilitate aparte, acel soi de remanenta, greu de descifrat,greu de perceput
si care continua sa fascineze si sa influenteze lumea occidentala, Daca e sa
extind catre artele plastice, la influenta lui Hokusai de exemplu, «The great
wave » se dovedeste a fi cu adevarat impresionant.
5.În
octombrie 2013, la concursul lunar RO KU, ai obținut loc I cu un poem
foarte reușit (ziua recoltei –/ în palma
femeii doar/ bătăturile ). Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum ai
reuşit să scrii un haiku atât de bun?
Ca in cazul oricarui haiku bun, cel putin in
ceea ce ma priveste, el vine natural,
fara efort, e ca un expir usor prelungit dupa
ce ai tras aer adanc in piept.
Nu pot sa spun ca cel pe care l-ati mentionat
este unul preferat dar si in cazul acesta el a venit spontan, antiteza era prea
evidenta, sarea in ochi. Daca ar fi
sa psihanalizez as putea spune ca e o
proiectie a unor framantari de ale mele.
6.Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu?
Ma bucura foarte mult si sper ca raspunsul meu
sa nu fie perceput drept frivol.
7.Ce înseamnă pentru tine participarea la toate concursurile de haiku de pe
RO KU?
Inseamna apartenenta, inseamna antrenament si
in contextul actual inca o cale catre acasa.
8.Ce rol joacă în ceea ce scrii viaţa ta
personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?
Pentru mine a scrie si a picta reprezinta o
nevoie, un impuls care-si gaseste fagas pana la urma indiferent de
constrangerile profesionale. Este adevarat ca acum timpul meu este imputinat si
sunt mult in urma si cu condeiul si cu pensula dar cred ca mai mult este vorba
de un echilibru pe care nu l-am gasit inca cu mine si cu spatiul in care ma
aflu. Altfel, medicina este un organism vorace dar in esenta un bun ‘mediu de
cultura ‘ pentru ambele mele pasiuni.
9. Poți numi trei poeme haiku de-ale autorilor români sau străini care
îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?
Îmi place Issa, in plus si un desenator, haikurile
lui sunt ca o respiratie si imi mai place de Eul care transcede din ele.
in this
world
we walk
on the roof of hell,
gazing
at flowers
this dew
drop world
is a dew
drop aorld
and
yet,and yet
o snail
climb
Mount Fuj-
but
slowly, slowly !
Dintre autorii romani imi place Eduard Tara,
mi se pare ca se apropie foarte mult de spiritul japonez. Le-as mentiona pe
acestea :
inca -n
mijlocul
pozei de
familie-
prunul
taiat
tot mai
aproape-
o frunza
care cade
si umbra
ei
zi
calduroasa-
pentru
intaia oara
in umbra
fiului
10. Ai publicat vreo carte de haiku? Ce proiecte ai în acest sens?
Nu, dar sper ca poate intr-o zi…..Mi-as dori
si o expozitie de haiga candva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu