Comentariul concursului lunii noiembrie 2007 (Şerban Codrin)

În această lună avem bucuria unui comentariu mai drastic şi mai auster. Şerban Codrin nu doar analizează poemele peste care se apleacă, evidenţiind calităţile şi lipsurile lor, ci propune autorilor şi posibile îmbunătăţiri. Cele cîteva valori estetice pe care le aminteşte sînt dintre cele fără de care spiritul haiku nu se cuibăreşte într-un tristih, oricît de bine ar fi construit formal. Este genul de comentariu care se potriveşte cel mai bine unui concurs care-şi propune să fie unul şcoală.

*

Concursul lunii noiembrie a propus, după bunul obicei, o temă unică, "prima brumă", temă obişnuită, sezonală, capabilă să declanşeze sensibilitatea şi imaginaţia participanţilor. Numărul variantelor poate fi infinit, dar există criterii de clasificare, nu este însă locul să insist aici, aceste clasificări fiind foarte utile mai cu seamă poeţilor de renku.

Îmi cer îngăduinţa să fac un comentariu tehnic, de meşteşug, domeniu unde poeţii întotdeauna mai au câte ceva de învăţat, chiar atunci când ating pragul măiestriei maxime. Având în vedere că juriul a fost alcatuit din totalitatea poeţilor participanţi, cu atât mai mult este necesară o analiză a tehnicii poetice specifice în limitele poeziei zen.

Hotărârea juriului colectiv, acceptabilă sau nu, trebuie respectată, deci eu nu o comentez. Câştigătorul lunii noiembrie, Valeria Tamaş, a propus poemul:

Prima brumă -
pe haina orfanului
încă un petec

Aş vrea să străbat în mod invers drumul autoarei, de aceea aş fi preferat forma următoare:

Încă un petec
pe haina orfanului -
prima brumă

În varianta autoarei este evidentă prezenţa metaforei implicite. În schimb, varianta propusă de mine, comentatorul, este paradoxală, aşadar, mai sugestivă din punctul de vedere al poeziei zen. O felicit în mod colegial pe talentata poetă.

Las la o parte amănuntul ca tema propusă în mod textual, "prima brumă", dispare din majoritatea propunerilor pentru concurs, ceea ce se observă chiar de la al doiea text clasificat pe primul loc, conform voinţei colective a juriului:

Noapte cu brumă -
copaci fără nume
străjuiesc luna

Am câteva argumente să consider nereuşit poemul semnat de Flavia Muntean: lipsa paradoxului, excesul de vizualism şi prezenţa personificării. Este adevarat, imaginea creată de poetă este grandioasă, cosmică, abundentă în luminozitate, însă un haiku presupune în primul rând virtuţi contrarii: modestie implicită, acel gol capabil să cuprindă o plinătate virtuală, nimic în aşteptarea marelui tot. Viziunea poetei este romantică, tributară artelor poetice occidetale şi mai puţin, ba chiar deloc, austerităţii unui haiku laureat.

Poemul Mariei Tirenescu (locul II) este un exemplu binevenit pentru a demonstra dificultatea de a scrie haiku în formă clasică (5-7-5).

primele brume -
numai crizantemele
nescuturate

Să presupunem că timpul este sugerat de context (acum), la fel, spaţiul (aici), însă substantivele la plural reprezintă, mai ales in haiku, un exces. Propun varianta:

Prima brumă -
numai crizantema
nescuturată

Se pierd două silabe, ceea ce nu este o tragedie la poetul român, forma devine liberă (4-6-5), dar se câştigă în expresivitate specifică.

Poemul Anişoarei Iordache (acelaşi loc II) este compus fără abilitate, cu două personificări (se închină, trece), cu substantiv la plural (pini), cu epitet inutil (brumată), cu un pleonasm (poarta), încât, după curăţenie, se poate salva ceva în formă liberă, aparent incomplet, dar sugestiv (luna: kigo sezonal pentru toamnă).

Un pin -
prin Tori
luna

Daca textele Valeriei Tamaş şi Mariei Tirenescu, în ciuda observaţiilor, sunt reuşite, sau foarte aproape, ocupantul locului III, un haiku de Magdalena Dale, devine preferatul meu din concurs.

Prima brumă
pe ultimul trandafir -
umbra corbului

Dintr-o dată, în context, brumă, trandafir, corb devin simboluri. Bruma şi trandafirul se află în antiteză (prima,ultimul), umbra sugerează mu-shin (negativitatea). Dacă versurile de început descriu o stare de repaos, picturală, brusc, versul final ne aduce imaginea dinamică a zborului, este drept, a unui zbor rău prevestitor. În felul acesta, kireji capătă contur foarte puternic, mărind sugestivitatea întregului poem. Prin adunarea virtuţilor (multe) şi prin scăderea reproşurilor (zero), consider că acest poem poate aspira la ranguri superioare în viitoarele selecţii. O felicit călduros pe autoare, care ne-a împărtăşit bucuria unei revelaţii.

Inclusiv toate celelalte propuneri au virtuţi parţiale, unele se apropie foarte mult de podiumul primelor clasate (mai ales poemul lui Vasile Moldovan), dar le lipseşte doar "o geană de copil" pentru a răsări în lumină. Cu puţină atenţie şi mult efort creator minunea se va întâmpla.