Un concurs de senryu? De ce nu!

Rîndurile noastre se îngroaşă cu autori care sînt nărăviţi de mult la cele literare şi s-au simţit – de ce oare? – atraşi şi de haiku. Simona Dobrescu, ultima cîştigătoare a concursului din august, nu doar că şi-a făcut intrarea în trombă în mica noastră lume, dar ne propune şi organizarea unui concurs de senryu. Avînd în vedere că nu e vorba doar de o propunere, ci şi de o iniţiativă pe care s-a hotărît să o instrumenteze cu traduceri din ceea ce a găsit pe internet cu referire la genul respectiv, sînt convins că în luna octombrie spre sfîrşit va debuta şi acest concurs. Începem azi postarea contribuţiilor Simonei. Cei care sînt înclinaţi spre umor vor găsi o sursă de instruire pentru a putea practica în cunoştinţă de cauză şi acest gen înrudit cu haiku-ul.

*

Senryu: De unde vine numele ?

Karai Hachiemon (1718-1790), un oficial guvernamental din Edo (Tokyo de azi), a publicat poezie sub pseudonimul "Senryu" ("salcie de râu"). Minipoemul cunoscut astazi ca „senryu” a fost botezat după Karai, în onoarea contribuţiei sale. Karai Senryu a avut un rol esenţial în popularizarea senryu-ului cunoscut în zilele noastre, iar poeziile pe care le alegea, erau mai departe sortate de către editorul Goryoken Arubeshi (al cărui nume s-ar traduce „Te rog scuză trierea pe care o fac”). Acestea au fost publicate în antologia de 23 volume Haifu Yanagidaru, în timpul vieţii lui Hachiemon. Deşi antologia de poeme Haifu Yanagidaru a continuat să fie publicată şi după moartea lui Hachiemon, ajungând până la volumul cu numărul 167, senryu a cunoscut un declin progresiv în calitate şi a ajuns să fie denumit kyoku („poem nebun”). Mai târziu, Sakai Kuraki (1869-1945) şi Inoue Kenkabo (1870-1934) au reînviat senryu ca formă de artă literară, iar apoi, alţi scriitori serioşi de senryu au continuat eforturile acestora până în zilele noastre.

DEFINIŢIE:

sen·ryu/senryû = un poem japonez de 3 versuri similar din punct de vedere structural cu haiku, dar care tratează de obicei natura umană, într-un mod ironic/satiric.

Spre deosebire de haiku, în care apar elemente din natură sau sezoniere, în senryû ne aşteptăm să găsim elemente de natură umană sau socială, adesea într-o manieră jucăuşă, satirică. Haiku are obligatoriu o referinţă sezonală; în senryu nu este obligatoriu. Totuşi, limita dintre aceste două genuri a fost destul de neclară la începuturi. În ultimii ani, această limită a devenit ceea ce Onishi Yasuyo spunea: „Dacă cineva mă întreabă prin ce diferă senryu de haiku, îi spun că singura distincţie care poate fi făcută este numele autorului” . Aceasta înseamnă că, dacă autorul e cunoscut ca scriitor de haiku, poemele pe care le scrie sunt haiku-uri; iar dacă e cunoscut ca scriitor de senryu, atunci poemele sale sunt considerate senryu-uri.

Totuşi, deoarece haiku şi senryu se aseamănă destul de mult, având adesea aceleaşi subiecte şi fiind scrise de aceiaşi autori, s-au iscat numeroase controverse privind diferenţierea lor. La un moment dat, în America, senryu era considerat ca fiind un haiku ratat (cu defecte). De fapt, dacă există o singură diferenţă între ele, aceea constă în faptul că genul senryu e satiric, preocupat de a face haz de comportamentul uman; în contrast cu sublimul natural şi profunzimea contemplativă, în care haiku-ul străluceşte.

Un senryu reuşit nu este pur şi simplu o glumă, deşi poate fi şi asta. Nu este doar o vitrină pentru calambururi sau umor, cu toate că un senryu bun poate să conţină isteţime sau umor ca parte a unui scop mai răsunător. Mai degrabă, senryu este un poem creat într-un moment de concentrare maximă asupra naturii umane. Este un poem care reflectă propria conştientizare a atributelor umanităţii. Nu este obligatoriu să fie nostim, dar adesea e bine să râdem de noi înşine printr-un senryu.

Diferenţa dintre un haikai/haiku nostim şi senryu este greu de definit, dar am putea să spunem că în general poezia de tip haikai tratează natura iar senryu fiinţele umane. Acest aspect este reflectat în persistenţa cuvintelor sezonale („kigo”) din poezia haikai, pe când în senryu acestea nu apar, nu obligatoriu. Haikai, în cele mai bune forme ale sale, încearcă să capteze, în 17 silabe, eternul şi efemerul; în timp ce senryu conţine o singură observaţie tăioasă. Rolul cezurii („kireji”) din haikai este de a separa cele două elemente pe care le conţine de obicei poemul (etern/efemer; bucurie/tristeţe, prospeţime/patină etc); însă în senryu nu este nevoie de o separare, din moment ce există un singur element. Limbajul din senryu este cel folosit de oamenii obişnuiţi; uneori chiar vulgar. În haikai însă, astfel de limbaj este foarte rar utilizat, el apelând de obicei la vocabularul oamenilor rafinaţi.

Senryu este:

1. Un răspuns intuitiv la lipsa noastră de omenie în faţa naturii.

2. O conştientizare extinsă a problemelor umanităţii

3. Naivitatea, simplitatea luptelor interioare şi antagonismelor noastre.

4. Autoinventariere (specifică sau generală)

5. Static, prin ceea ce inventariază ca fiind un răspuns intelectual născut din intuiţie.

6. Un moment de conştientizare crescândă. Intuitiv în privinţa slăbiciunilor noastre ca fiinţe umane.

7. O complicaţie simplu stabilită.

8. Trateaza lucrurile într-un mod ne-religios; dar poate include valori şi convingeri religioase.

9. Nu agreează, nici nu ignoră violenţa. Suntem ceea ce suntem.

10. Adesea utilizează un limbaj vulgar, comun; dar nu vulgar numai de dragul vulgarităţii.

11. Un ghiont în coaste (eventual în coasta lui Adam :).

12. Inteligenţă şi umor.

13. Poezie despre oamenii obişnuiţi şi despre preocupările lor.

14. Tratează imperfecţiunile umane. Utilizează calambururi, remarci usturătoare etc.

15. Un moment în eternitate.

16. Tratează cu natura umană paradoxală a bărbaţilor.

17. Ne ajută să ne menţinem sănătatea mintală prin evidenţierea comică a diferenţelor dintre fiintele umane. Ne ajută să râdem de noi înşine.

18. Este bine să conţină contradicţii, paradoxuri, umor şi inteligenţă.

19. Ne arată opoziţia dintre intenţiile şi acţiunile noastre.

20. „Întregul adevăr”, brut, aspru, într-o străfulgerare interioară: Omenirea.

EXEMPLE DE SENRYU:

Din difuzoare
concertul pentru pian –
nimeni n-ascultă

(Maria Tirenescu)

*

sunt foarte bolnav –
voi lua medicamente
să mor sănătos

(Jules Chon Botea – senryu premiat)

*

două drapele
şi-un preş întins la uscat –
vînt sărbătoresc

(Corneliu Traian Atanasiu)

SCURT COMENTARIU PE MARGINEA UNUI SENRYU

men o pause. . .

the men suck in their guts

as a blonde walks by

(Kathy Lippard Cobb )

Acest poem vorbeşte despre natura umană şi o ironizează. „men o pause” este un joc de cuvinte ce ascunde cuvântul „menopauză” („menopause” în engleză). În esenţă, bărbaţii se opresc atunci când trece o blondă. Menopauza este caracterisitcă femeilor; totuşi, aici este ironizat comportamentul bărbaţilor în timpul crizei de pe la jumătatea vieţii.

Linkuri către surse:

http://raysweb.net/senryu/definitions.html

http://members.aol.com/usdare2/senryuis.htm

http://www.shadowpoetry.com/resources/haiku/haiku.html