Reguli şi priceperi

Colecţionînd reguli şi încercînd să le aplici silnic la un material care n-are în el însuşi nicio consistenţă interioară, haiku-ul nu se înfiripă. Regula 5-7-5, aplicată cu stricteţe de începători, naşte doar trei linii la fel de aberante, pe cît de rigid sînt fasonate. Scriind aşa, se ajunge doar la fasoanele unor veleitari care umplu mereu acelaşi şablon searbăd cu silabe meschin socotite dar fără nicio tangenţă cu spiritul haiku-ului.

Nici alte reguli nu sînt mult mai operative în această privinţă. Nu poţi scrie orice aiureală şi pe urmă să crezi că o poţi perfecţiona scoţînd din ea adjectivele, verbele şi adverbele. Sau metaforele şi personificările. Sau kigo-urile duble. Regulile formale nu ajută cu nimic pe cel care n-a citit sute şi sute de poeme şi nu a fost impresionat de forţa şi profunzimea sensului acelora care i-au plăcut. Şi nici pe cel care n-a găsit printre ele poeme care să i se pară excepţionale şi pe care să le ţină minte. Şi nu să le ţină minte memorîndu-le, ci să le reţină involuntar pentru că au devenit pe loc momente, evenimente de neuitat ale vieţii sale.

Înveţi să scrii într-o anumită formă nu respectînd reguli, ci reţinînd fără să vrei, pentru că s-au imprimat în mintea ta, schemele sintagmatice folosite în poemele bune şi înţelegîndu-le valoarea funcţională. Pricepînd că ele sînt totuşi expresii uzuale în exprimarea de toate zilele şi aparţin acelui registru mucalit al limbii care preferă sintaxa succintă invitînd interlocutorul la o anume complicitate isteaţă. Este o învăţare prin mimetism, prin copierea involuntară a anumitor scheme structurale care nu sînt reguli goale de conţinut, ci şabloane care conţin deja în modul lor de articulare o intenţie de sens bine conturată.

Începi să scrii mai bine abia atunci cînd ai dobîndit un asemenea repertoriu de scheme sintagmatice pe care le convoci şi din care alegi, mai degrabă intuitiv, pe cele care se potrivesc intenţiilor urmărite în poem. Cuvintele vin atunci singure potrivite în şabloane care se mulează pe ceea ce vrei să comunici.

În urma broaştei

un plescăit în noapte –

şi luna în ţăndări

Autorul acestui haiku nu a numărat substantivele (în număr într-adevăr impresionant – 6) şi nici nu a eliminat verbele, mai curînd a ştiut (cu acea ştiinţă comprimată şi topită deja în deprinderi) cum sînt absorbite elegant verbele în substantive dacă sînt folosite în anumite structuri simple şi la îndemîna oricui. O succesiune de trei acţiuni este exprimată astfel fără niciun verb doar sugerînd trei momente (trei imagini de bandă desenată), primul doar închipuit în urma unei senzaţii auditive urmată de una vizuală: saltul prin în urma broaştei, intrarea în apă prin un plescăit în noapte şi spargerea imaginii lunii prin şi luna în ţăndări. Mai mult ca sigur, în noapte, saltul broaştei nu a fost văzut ci numai dedus din ce s-a auzit şi s-a văzut – spargerea liniştii şi a lunii, poate chiar simbolul tăcerii.

Dar acest şi în plus din ultimul vers (observaţi că ultimul vers are 6 silabe şi deci nu este în niciun caz un şi de umplutură ci o licenţă care încalcă regula) concentrează în el toată forţa poemului. Este acel şi... pe care îl folosim retoric, prelungind pauza semnificaitvă de după el, cînd, povestind, vrem să ţinem ascultătorul cu sufletul la gură în aşteptarea neaşteptatului. Şi, în acelaşi timp, acelaşi şi (cu sensul pe deasupra, în plus, încă) introduce o consecinţă suplimentară, nebănuită şi de departe mai importană decît banalul plescăit.

Cititorul avizat ştie însă că tot poemul este doar o alegorie şi că isprava broaştei, care l-a trezit pe Bashō din starea de reverie, este un pandant pentru soarta oricărui lucru efemer petrecut pe lumea asta şi deci şi pentru viaţa fiinţelor şi a omului. Saltul este traseul unei vieţi, iar impactul cu apa dispariţia, moartea. Ecoul poate fi doar un plescăit banal şi repede uitat. Şi totuşi... într-un ciudat joc de oglindiri, el sfarmă discul de argint al lunii.

O felie de lună

Revista noastră online, O felie de lună, porneşte la drum. Începînd de astăzi, redactorii noştri vor primi şi vor selecta trimiterile voastre pe genuri literare, după cum urmează:

· Manuela Miga - haiku (pînă la 20 de fiecare autor pentru primul număr)

· Magdalena Dale – tanka (pînă la 10 idem)

· Dan Doman - poezie în lanţ (oricît)

· Corneliu Traian Atanasiu - haibun (pînă la 3)

· Sorin Toma Boc, Corina Ion – haiga (veţi fi înştiinţaţi în detaliu de cei care se ocupă de această secţiune; oricum, precizăm că nu e vorba de foto-haiku, ci de desen/pictură cu haiku)

Încercăm să publicăm traduceri şi informaţii despre alte arii lingvistice de care se vor ocupa şi pentru care vor primi materiale de la voi pentru:

· Germană – Ioana Dinescu

· Franceză – Maria Tirenescu, Virginia Popescu

· Engleză – Ana-Maria Trandafir

· Italiană – Olga Neagu (poate, rămîne să ne confirme)

Sîntem interesaţi de articole pe teme teoretice şi ne propunem ca în fiecare număr să găsiţi contribuţii recente din partea redactorilor sau a altor doritori, cu condiţia să menţionati materialele de referinţă şi sursele citate. De această rubrică se ocupă Manuela Miga şi Corneliu Traian Atanasiu.

Dorim să cuprindem tot ce se publică pe suport de hîrtie, dar şi online prin semnalări şi recenzii de carte. Responsabil – Corneliu Traian Atanasiu.

Vom avea şi o rubrică Dialog cu cititorii de care va răspunde Manuela Miga.

În fiecare număr vom avea şi cîte un medalion al unuia din poeţii din vechea generaţie. De acest lucru se va ocupa Dan Doman.

Reamintesc adresa revistei, pe care vom primi corespondenţa voastră: revistaroku@gmail.com. Orice ne trimiteţi trebuie să fie îndreptat către o rubrică indicată la subiectul mailului, exemplu:

Subject: haiku

Subject: traduceri, inrormaţii, semnalări de articole din engleză

Subject: dialog cu cititorii

Pentru primul număr, care va apărea în iarnă, aşteptăm contribuţiile voastre pînă la 31 decembrie.

A doua intâlnire - atelier haiku: rezumat

6 noiembrie 2009, ora: 17.30;
”Micul Paris” - Unirea Shopping Center București

(cea care a relatat de la faţa locului)

Deși începută sub auspicii mai puțin favorabile, din cauză că locul de întâlnire a trebuit schimbat în ultima clipă (sălile ceainăriei Serendipity fiind ocupate) , și această întâlnire a însemnat un pas înainte, în primul rând pe calea sudării colectivului de haijini.

De data aceasta am fost, cum era și de așteptat, mai puțini decât data trecută, iar ședința a început cu o întârziere destul de mare. Participanții, în număr de 10, au fost următorii: Corneliu Atanasiu, Manuela Miga, Magdalena Dale, Vali Iancu, Sorin Toma Boc, Ana Maria Trandafir, Angela Ciucu, Mihaela Moisescu, Iulian Bogaciev, Ioana Dinescu. Pentru scurt timp, ne-a fost alături şi Vasile Moldovan, preşedintele SRH, venit mai mult ca să ne salute.

Vali Iancu şi Magdalena Dale

Iată în continuare etapele acestui al doilea meeting:

• Am început prin a ne prezenta. Ne-am spus fiecare - unii mai pe larg, alții mai succint – povestea devenirii noastre și a apropierii de haiku.

Manuela Miga şi Vali Iancu

• S-au citit și comentat două poeme scrise de Vali Iancu. De asemenea, și eu venisem pregătită cu niște haiku-uri proprii din care am citit și discutat unul. În continuare am citit un comentariu la unul din cele câteva haiku-uri pe care le selectasem din ”producția” etapei 103 a concursului nostru săptămânal de haiku. Au urmat discuții interesante despre modul de receptare diferita a haiku-ului, în funcție de sensibilitatea fiecăruia și a profunzimii cunoștințelor legate de cultura niponă.

Ioana Dinescu, Sorin Toma Boc şi Iulian Bogaciev

• Următorul punct de discuție l-a constituit ilustrarea haiku-ului. Aici s-a dezbătut întrebarea dacă corespunde sau nu ideii de austeritate a haiku-ului, faptul de a fi combinat cu imagini (dacă da, cu ce gen de imagini) și chiar cu muzică, deci dacă celebrele pps-uri își găsesc justificarea în natura intrinsecă a poemului sau doar în rațiuni exterioare.

• În continuare s-a dezbătut ideea de a ne constitui ca personalitate juridică pentru a căpăta mai multă greutate printr-un statut bine determinat, pentru a putea strânge fonduri sau pentru a putea intra în colaborare cu diverse instituții.

Mihaela Moisescu

• Alt punct de discuție a fost prezentarea cărții scoasa de Eduard Țară în urma Concursului Internațional de Haiku în limba engleză O mie de cocori de la Iași 2008.

• De asemenea, s-a discutat problema traducerilor unor cărți de bază despre haiku și a drepturilor de autor referitoare la aceste traduceri.

• A urmat prezentarea lui Corneliu despre verbul în haiku (prima parte) și discuții pe această tema.

şi cei care au ieşit din cadru pentru că au stat la colţ:

Angela Ciucu şi Corneliu Traian Atanasiu

Pentru întâlnirile următoare ne propunem să continuăm prezentarea și analiza haiku-urilor proprii și celor ale colegilor, de asemenea să elaborăm mai departe diversele aspecte teoretice ale haiku-ului (despre folosirea verbului, figurilor de stil, altor parți de vorbire, despre respectarea strictă sau nu a regulilor legate de formă, etc.)

Următoarea întâlnire a fost fixată pentru vineri, 4 decembrie, ora 17.30, în spațiul Clubului de Go de pe Lipscani (str. Smârdan nr. 18, sc. B, et.6, ap. 77). Locația a fost aleasă la inițiativa și invitația lui Sorin Boc, membru al acestui club.

şi Ana-Maria Trandafir care ne-a trimis o poză pentru că a venit după ce ni s-a blocat aparatul

Dacă printre colegii noștri din provincie sunt persoane care-și doresc să participe la aceste întâlniri și preferă ziua de sâmbătă sau duminică, îi rog să-mi spună. Nimic nu este bătut în cuie, iar scopul nostru fiind acela de a ne strânge cât mai mulți, vom încerca să le ieșim în întâmpinare și ”nebucureștenilor” care vor să vină și să se și întoarcă acasă în aceeași zi.

Ioana Dinescu

Respiraţia trupului

Postul de televiziune 1 TV Bacău titrează:

Cenaclu literar şi lansare de carte la Complexul Muzeal "Iulian Antonescu". Scriitori băcăuani reprezentativi au fost prezenţi pentru a o încuraja şi felicita pe colega de breaslă Mara Paraschiv.

Şi prezintă următorul reportaj video:

(nu vă descurajaţi, reportajul urmează după clipul publicitar)

Se pot vedea în desfăşurarea imaginilor şi persoanele din lumea haiku-ului prezente la lansare. La masa prezidiului: Laura Văceanu şi Corneliu Traian Atanasiu alături de conducătorul cenaclului Petru Scutelnicu. În public: autorii de haiku băcăuani: Tincuţa Horonceanu Bernevic, Mihaela Băbuşanu Amalanci, Mihai Nicolae şi Octavian Mareş.

Vom reveni şi cu alte fotografii de la evenimentul care a avut loc luna trecută.

Verbul (I)

Mi se pare că a venit vremea ca regulile care se tot invocă băbeşte şi funcţionează ca nişte cutume (opace la înţelegere) printre cei ce scriu haiku să capete o fundamentare reală. Şi anume, dacă au o anume valabilitate să fie validate ori prin autoritatea surselor originare (care s-ar putea să aibă mai multă transparenţă raţională), ori prin lămurirea cu exemple şi analize a efectelor benefice pe care le pot avea asupra creşterii calităţii poemelor. Lămurind totodată şi limitele lor. Dar asta se poate face abia după ce vom deschide mai bine ochii asupra varietăţii poemelor haiku care implică excepţii de la regulile vehiculate în mod rigid şi cer imperios evidenţierea mai multor tipuri structurale de haiku, fiecare dintre ele respectînd unele dintre aşa zisele reguli şi altele nu.

Toate aceste doleanţe necesită însă un efort concertat de cunoaştere reală a ce ne pot spune chiar poemele deja scrise. Mai jos veţi găsi o primă tentativă de a ne apleca asupra poemelor haiku din care lipseşte verbul.

*

Am încercat să culeg părerile membrilor Romanian Haiku despre prezenţa verbului în haiku. Am primit doar cinci răspunsuri. Ele au fost exprimate invocînd “reguli” (e bine/nu e bine/e mai bine, e permis/acceptat/interzis, e/nu e recomandat, trebuie/nu trebuie) fără să indice, de obicei, sursa şi fără să motiveze de ce se impune acea regulă sau cum reuşeşte respectarea şi aplicarea ei să dea valoare poemului.

Desprind doar două păreri care încearcă să motiveze şi ce rost are o anumită regulă:

· folosirea verbelor la indicativ prezent sau la gerunziu (participiu prezent) e în acord cu faptul că haiku-ul surprinde un fapt, o întîmplare petrecută în prezent (Norea, Dragomirescu)

· omiterea verbului înseamnă evitarea preciziei descriptive în favoarea sugestiei (Gugurel)

*

Fraza închisă şi încheiată la toţi nasturii este potrivită doar pentru descrierea fotografică detaliată a realităţii. Arborescenţa ei complex articulată este un fel de păienjeniş logic ţesut anume peste lume pentru a o putea capta fără rest. Este un instrument verbal-descriptiv care încearcă să epuizeze amplitudinea realului, mulîndu-se pe suprafaţa sa.

Dar numai şcoala primară şi obsesia şcolărească a vorbirii în propoziţii ne creează impresia că sintagmele (secvenţe de cuvinte cu sens şi coerenţă sintactică) ar aparţine unui limbaj fragmentar şi dezarticulat. Vorbim în mod obşnuit şi fără să facem neapărat propoziţii, şi fără să avem obsesia folosirii verbului în ele atunci cînd avem alte intenţii în actul de comunicare.

Sintaxa eliptică şi defectivă a haiku-ului nu are nici ea ambiţia de a descrie realitatea în toată extensia sa şi este tentată mai mult de concizia sintagmei decît de completitudinea enunţului. O sintagmă nu este însă nici lipsită de sens, nici de consistenţă sintactică sau stililstică şi de randament în raport cu intenţia ei în actul de comunicare. Atît sintactic, cît şi stilistic, putem considera sintagmele folosite în haiku drept un fel de tuşe verbale care au funcţia de a semnala, a indica, a arăta către ceva ce trebuie evocat în închipuire, funcţie pe care o îndeplinesc la fel de bine şi în limbajul colocvial, unde frecvenţa lor este remarcabilă.

Ele nu descriu realitatea, ci o tuşează cu atingerile uşoare dar decisive ale vîrfului unei florete, lăsînd o pată de culoare zvîrlită ca din şfichiul unei pensule, delimitînd cu un contur abia vizibil spaţiul şi momentul unei revelaţii. Căci, sintagmele haiku-ului nu doresc decît să surprindă şi să marcheze pe suprafaţa realităţii locul unde adîncul palpită şi se poate deschide unei priviri care ştie să vadă cu ochiul din frunte.

O secvenţă de haiku-uri este, ca într-un poem al lui Sorescu, aidoma unei ciudate colecţii de rame imprimate pe paginile unei cărţi: “Pereţii casei îmi sunt plini/ De rame / În care prietenii mei / Nu văd nimic. / Cred că le-am expus acolo/ Pentru exasperarea lor.” (Rame)

Arta autorului de haiku este una picturală, el surprinde dinamismul realului într-o imagine statică. Zborul libelulei e prins în chihlimbarul toamnei. Clipa este înveşnicită într-un chenar de cîteva cuvinte. O mare parte dintre sintagmele haiku-ului sînt lipsite tocmai de aceea de verb fără să piardă însă energia mişcării absorbită şi concentrată în substantive sau în cuvintele de relaţie.

*

Omisiunea verbului din sintagmele folosite în haiku nu este atît o regulă (ce ar trebui urmărită în mod rigid), cît o consecinţă a faptului că autorii buni simt că alte cuvinte pot absorbi înţelesul verbelor şi ştiu să construiască înlănţuiri de cuvinte în care verbele să fie prezente fără să fie exprimate explicit.

Iată cîteva exemple de sintagme fără verb, toate luate în volumul Dincolo de tăcere al lui Şerban Codrin. Explicit, verbul este omis, deşi, în fapt, aproape totdeauna, cuvintele din sintagmele respective sugerează unul sau mai multe verbe sinonime.

Calea-Lactee-n vârful

acelor de pin

Verbul este eludat, dar pare uşor de intuit: este chiar / s-a aşezat / s-a înţepat / a nimerit / trece uşor peste. Prepoziţia în adună în ea acest evantai de verbe agăţate în tremurul înfrigurat al sintagmei.

la geam cu umilinţă

o floare de nuc

Fără să fie consemnate verbele există / stă / s-a ivit / a răsărit / bate / mă priveşte sînt prezente implicit în prepoziţia la care regizează o scenă, în timp ce cu umilinţă dă tonalitatea modală a celor ce se petrec.

Printre fire verzi

un pai de anul trecut –

Şi aici, printre cheamă de la sine o serie de verbe: s-a pierdut / a rămas / încă se mai vede / abia se mai zăreşte, inutil de pronunţat.

aici şi-acolo streşini

pline de cuiburi

Sînt / se văd / se arată / rămîn / poţi vedea n-au nevoie să fie manifeste, locuţiunea adverbială aici şi-acolo are în ea tot dinamismul unei priviri cercetătoare.

urmele polenului

pe verighetă

Mai e nevoie de vreo proptea verbală (se văd / au rămas) cînd pe concentrează totul atît de delicat într-un spaţiu minusucul?

o candelă-ndărătul

stânjeneilor

Şi aici, verbe ca: e aşezată / se vede / e pusă / se află nu-şi mai au rostul cînd îndărătul spune totul.

cale goală spre luna

de primăvară

Prepoziţia spre cuprinde în ea vectorial verbele: se-ntinde / s-a deschis / s-a eliberat.

parfumul alb şi roşu

al bujorilor

Nu e nevoie să spui că se simte / simţi, nici că bujorii degajă / emană, e suficient să determini bujorii prin parfum.

pe gânduri la mesajul

efemerelor

Rămîn / stau, dar şi alte verbe şi alte personaje sînt/pot fi cuprinse în pe gînduri.

din aceeaşi lingură

de lemn cu nesaţ

Ce se poate face cu o lingură decît să mănînci / să sorbi / să te hrăneşti?

un pătrat fără iarbă

sub masa de şah

Se-ntinde / se vede / apare / s-a format – verbe inutile, situaţia spune totul.

păianjeni îndărătul

imperiilor

Îşi ţes plasa / aşteaptă / pîndesc / conspiră – îndărătul musteşte de sugestii.

deodată mirosul mov

al pământului

Deodată declanşează pe se simte / simţi / izbucneşte / se răspîndeşte.

Necules mărul

pe-o creangă fără frunze –

A rămas / stă / atîrnă sînt deja în necules şi pe creangă.

Culegătorii

împrejurul străchinii –

Evident, stau / s-au aşezat / aşteaptă / mănîncă. Împrejurul ordonează.

Nici o scrisoare

în cutia poştală –

Verbele posibile: nu se află / nu se găseşte / n-a mai apărut / n-a mai fost pusă nu contează, nicio spune şi faptul, şi decepţia, ba chiar o generalizează pustiind în jur.

Pe întuneric

singură crizantema –

Posibile şi inutile verbe: se află / stă / veghează – întunericul e mult mai grăitor. Şi totuşi, crizantema, lumina ei, spune ultimul vers, trebuie pusă încă în valoare, deci – sting felinarul.

luna-n vitrina goală

a brutăriei

Se oglindeşte / s-a aşezat / e singura marfă expusă – de fapt rămîne o consolare neaşteptată pentru cel care cauta doar pîine.

pe lama toporului

răşină de brad

Verbele sînt prinse pur şi simplu ca răşina de topor, topite în ea: a rămas / s-a încleiat / s-a prins.

Orion în tăcerea

goală de iarnă

Domină/ umple cerul / tronează / măreşte ne pot veni în minte, deşi n-avem nevoie de ele.

doi oameni de zăpadă

la braţ pe stradă

Verbele: merg / înaintează / se sprijină unul pe altul parcă stingheresc închipuirea, de ce nu alunecă / se-mpleticesc / cad şi se ridică.

Vrabia c-un fir

de iarbă verde în cioc –

Desigur, zboară / vine către / soseşte la cuib / îşi face cuib, dar important este că, aşa ca emblemă, vesteşte noul anotimp.

o sămânţă pe foaia

calendarului

E aşezată / a nimerit, dar important aici este contrastul care pune pe gînduri.

*

O primă concluzie a exemplelor de mai sus este că sintagmele din care verbul este omis cîştigă în densitate şi forţă de expresie. Verbul nu au fost omis pentru că autorul s-a căznit să aplice o regulă fadă, ci pentru că a avut simţul poemului şi a găsit acele sintagme care ori fac inutilă prezenţa lui, ori se bucură să sugereze o mulţime de verbe care stimulează închipuirea cititorului.

Festivalul Culturii Nippone la Cluj-Napoca (III)

Ultima oră. Ioan Marinescu-Puiu ne comunică programul festivalului de azi înainte.

*

Celalalte evenimente din programul festivalului:

7 noiembrie, ora 18, sediul Cercului “Prietenii Japoniei” (str. David Ferenc, nr. 11, etj 1) simpozion pe teme legate de cultura japoneză. Invitat: Minodora Buta, secretara Cercului „Prietenii Japoniei”. Invitata va relata pentru public amănunte interesante ale experienţei sale din această vară în Ţara Soarelui-Răsare. În cadrul simpozionului, scriitorul Ioan Marinescu Puiu va realiza un „moment haiku” în care va recita şi povesti despre arta haiku-ului (poezie japoneză în formă fixă).

10 noiembrie, ora 16, sediul Cercului “Prietenii Japoniei” (str. David Ferenc, nr. 11, etj 1) atelier origami. Potrivit atât pentru cei mari, cât şi pentru cei mici, la acest atelier sunt invitaţi toţi cei pasionaţi de origami, unde vor fi iniţiaţi în o parte din tainele artei plierii hârtiei.

12 noiembrie, ora 16, sediul Cercului “Prietenii Japoniei” (str. David Ferenc, nr. 11, etj 1) atelier etegami (arta de a picta felicitări japoneze). În cadrul acestui atelier toţi cei prezenţi sunt invitaţi să descopere toamna prin etegami.

13 noiembrie, ora 17, sala de conferinţe a Clubului CFR (str. Dobrogeanu Gherea nr. 17) Spectacol „Seară Japoneză”. Copii de la corul japonez al şcolii „David Prodan”, îmbrăcaţi în costume tradiţionale nipone vor interpreta cântece, alături de teatru şi dans din repertoriul tradiţional japonez. Manifestările vor mai cuprinde: un recital vocal-instrumental al cântăreţelor Naoko Takahashi şi Junko Nakanishi, dans japonez şi un recital la shamisen (instrument asiatic cu coarde) al domnului Takagi Yasuyuki.

14 noiembrie, ora 18, sediul Cercului “Prietenii Japoniei” (str. David Ferenc, nr. 11, etj 1) simpozion pe teme legate de cultura japoneză. Invitat: Takagi Yasuyuki. Takagi Yasuyuki este director general la o firmă de imobiliare din Bucureşti, iar în cadrul simpozionului intitulat sugestiv „Chalenge in Romania” (România, provocarea mea) va povesti despre încercările prin care a trecut în România datorită diferenţelor culturale dintre cele cele două ţări. În cadrul simpozionului vor fi prezenţi şi membrii clubului de manga şi anime „Seiretei” care vor povesti pentru public despre pasiunea lor pentru aceste arte.

Festivalul Culturii Nippone la Cluj-Napoca (II)

Prima relatare de la corespondentul nostru din Cluj, Ioan Marinescu-Puiu:

(corespondentul nostru transmite de la faţa locului)

"Este cea de-a IX-a editie a "Zilelor Culturii Nipone la C-N"(3-14 nov 2009). Deschiderea festiva a avut loc in 3 nov ora 15, intr-o sala a Muzeului National de Arta, in prezenta unei asistente destul de numeroase, daca se are in vedere ora.

Dupa cuvantarile de rigoare: d-ul Katsutaro Kawai (presedintele Cercului "Prietenii Japoniei", directorul Muzeului de Arta, directorul Liceului "David Prodan" (liceul "niponic" din municipiu), conferentiara Rodica Frentiu (sefa catedrei de limba japoneza de la Facultatea de Filologie si altii (printre care si subsemnatul), s-a trecut la program.


Corul de copii al liceului susamintit (fetitele erau imbracate in kimonouri adorabile) a interpretat 9 cantece in limba japoneza (prof.Maria Lese a armonizat aproape perfect vocile), la care s-a adaugat doua soliste japoneze care au interpretat si ele doua piese cu acompaniament de pian, semi-sen- ul lipsind.


S-a trecut apoi la vernisajul expozitiei de origami si haiga (in forma lui clasica, fara haiku, dar cu textele unor felicitari, scrise cu kanji), expozitie pregatita de catre talentatii membri ai cercului.S-a servit ceai OOLONG(!) si ceai verde (japonez), precum si delicioasele prajiturele din faina de orez.

(fotografiile, tot in(voluntar) aparţin lui Nelu Gârda)

In data de 4 nov a avut loc la sediul cercului (unde ne descaltam la usa) un simpozion pe teme legate de cultura japoneza sustinut de o profesoara universitara din Kyoto si s-a facut invitatia de a lua parte la "seara japoneza" de la restaurantul de profil de pe str.Marinescu, unde contra unei sume modice (35 RON), puteai manca orice din meniu si in orice cantitate doreai. TOTUL IN DECURS DE O ORA. Va inchipuiti ce viteza au bagat participantii. Gurmanzii, in ceea ce priveste cantitatea si gurmetii in ceea ce priveste diversitatea sortimentelor. Sake-ul s-a platit separat!

Urmeaza simpozionul din 7 nov, unde va fi in program si o seara de haiku, sustinuta de catre poetii locali.

Daca doriti voi incerca sa vin si cu alte amanunte si, daca voi reusi, sa postez si cateva fotografii.

Al dvs corespondent (in)voluntar) ,

Puiu M"