Festivalul Mondial de Haiku 2005

Prin amabilitatea Soniei Cristina Coman, putem posta, alături de anunţul Mariei cu privire la Primul Congres de Haiku din România cu participare internaţională, şi articolul său despre întîlnirea anterioară care a avut loc la Constanţa cu doi ani în urmă. Menţionăm că la Constanţa au mai avut loc, sub altă titulatură, cu ani în urmă, alte două întîlniri internaţionale.

Festivalul Mondial de Haiku 2005 –
Un pas înainte pentru educaţia prin haiku

Sonia Cristina Coman

Când am început să aştern pe hârtie aceste gânduri despre festival, mi s-a părut ciudat că trebuie să scriu la timpul trecut. Entuziasmul şi pasiunea pentru haiku ne-au ajutat să perseverăm în organizarea acestui eveniment timp de peste o jumătate de an. Prin eforturile unite ale Clubului Mondial de Haiku ( Preşedinte, domnul Susumu Takiguchi), ale Societăţii de Haiku din Constanţa (Preşedinte, doamna Laura Văceanu) şi ale Centrului de Cultură şi Civilizaţie Japoneză (pe care l-am înfiinţat în 2002), iată că am izbutit ca festivalul să aibă loc.
In viziunea mea, exista trei realizări ale festivalului pentru care acesta poate fi considerat un eveniment reuşit. Aşadar, mă voi referi la acestea în cele ce urmează.

Cea mai importantă dintre aceste realizări este contribuţia pe care festivalul a adus-o la dezvoltarea educaţiei prin haiku, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost şi tema festivalului. Această contribuţie s-a manifestat pe mai multe planuri.

În primul rând, în cadrul acestui eveniment, elevii Centrului de Cultură şi Civilizaţie Japoneză au avut ocazia să îşi prezinte creaţia, după trei ani de iniţiere în tainele poeziei japoneze. La Bibioteca Judeţeană din Constanţa, elevii de la Şcoala nr. 12, Grupul Şcolar Dimitrie Leonida şi Liceul de Artă au lecturat haiku-uri scrise de către ei în cursul lecţiilor şi atelierelor pe care le-am condus cu doamna profesoară Laura Văceanu. A urmat un recital dramatic bazat pe vechi poeme de dragoste waka susţinut exemplar de elevii Colegiului Naţional Constantin Brătescu, pregătiţi fiind de doamna Luciana Crudu. Un moment deosebit l-a reprezentat lectura haiku susţinută de elevii domnului profesor Ion Codrescu, de la Şcoala Nicolae Tonitza.

În acest context, domnul Yasuomi Koganei, alături de ceilalţi membri ai Cercului Internaţional de Haiku de la Meguro – domnul Yoshifumi Aga, domnul Hideo Ebihara, doamna Hajimu Hirakita, domnul Takashi Ikari, domnul Kenichi Ikemoto, domnul Shinya Ogata, doamna Masako Sasayama, domnul Naoki Takei, doamna Kazuko Yokoyama – au făcut un gest extraordinar prin donaţiile lor pentru biblioteca Centrului de Cultură şi Civilizaţie Japoneză. Aceste materiale excelente sunt acum la dispoziţia publicului, fiind deosebit de utile atât pentru haijinii cu experienţă, cât şi pentru începătorii interesaţi de literatura şi cultura japoneză. Le sunt profund recunoscătoare pentru acest ajutor de preţ.

De asemenea, schimbul de idei şi de experienţă care a avut loc între profesorii de haiku din diverse părţi ale lumii este foarte benefic pentru educaţia prin haiku. În acest sens, menţionez atelierul prin care doamna Visnja McMaster ne-a împărtăşit ingenioasa idee de a preda folosind carduri cu haiku-uri. Discuţiile private au oferit, la rândul lor, multe lucruri noi de invăţat.
Nu în ultimul rând, Competiţia Mondială de Haiku pentru Elevi a strâns lucrări minunate care au fost expuse în holul Bibliotecii Judeţene din Constanţa. Aceste lucrări au demonstrat prospeţimea şi sensibilitatea viziunii copiilor asupra poeticii haiku. În cadrul unei ceremonii prezidate de domnul Susumu Takiguchi şi de domnul Ion Codrescu, elevii români şi croaţi au fost răsplătiţi pentru munca lor.

Cea de-a doua realizare a festivalului o constituie cele şapte zile de promovare intensă a literaturii şi culturii japoneze în România. Festivalul a fost anunţat la buletinele de ştiri şi a ocupat paginile de cultură ale celor mai citite ziare. Articolele respective au popularizat haiku-ul şi renku-ul, cuprinzând explicaţii de specialitate. Mai mult chiar, programul festivalului a fost consemnat pas cu pas în presa locală.

Un moment deosebit l-a reprezentat participarea mea şi a doamnei Kazuko Yokoyama la o emisiune realizată de televiziunea Neptun. Cu această ocazie, am explicat importanţa organizării acestui festival în România.

La câteva săptămâni după eveniment, filmul festivalului a fost difuzat pe TV Neptun, prin amabilitatea domnului director Florin Orezeanu. Filmul, realizat de domnişoara Claudia Obretin şi de domnul Bogdan Simion, pune accent pe frumuseţea Deltei Dunarii şi a împrejurimilor Branului, pe care le-am vizitat sub forma unor plimbari ginko.

În aceeaşi ordine de idei, doresc să mă refer la cei peste şaizeci de participanţi români – haijini cu experienţă, autori de poezie în stil occidental, profesori şi iubitori de cultură japoneză – care au avut ocazia să urmarească prezentări şi comunicări deosebit de interesante. Pentru începători, cele trei zile de conferinţe de la Constanţa au reprezentat un adevărat curs. În acest sens, menţionez – conform programului – comunicarea despre haiku din perspectivă românească susţinută de domnul Vasile Moldovan, abordarea propusă de domnul Yoshifumi Aga prin discursul despre dans şi haiku, lucrările despre kigo prezentate de domnul Hideo Ebihara şi domnul Takashi Ikari, prezentarea realizată de doamna Suncica Samec despre multiculturalitatea prin haiku, discursul-cheie despre adevărul poetic şi demonstraţia de caligrafie japoneză susţinute de domnul Susumu Takiguchi.

Deosebit de utile au fost apoi comunicările despre renku susţinute de domnul Raffael de Gruttola şi de domnul Şerban Codrin, minunatul atelier de renku condus de domnul Tadashi Kondo, comunicarea despre haiku-ul cu patru dimensiuni explicat de domnul Yasuomi Koganei, eseul privind haiku-ul urban şi rural susţinut de domnul Bruce Ross, abordarea haiku-ului ca terapie prezentată de domnul Richard Schnell şi de doamna Zrinka Simunovic, alături de observaţiile fine despre haiku expuse de domnul Kai Falkman, lucrarea privind poetele din perioada lui Basho şi demonstraţia de haiga pe computer susţinute de doamna Angelee Deodhar.

Nu am putut să nu amintesc toate aceste sesiuni de comunicări care cuprind o bogăţie de informaţii şi idei despre poezie, cu viitorul şi beneficiile ei.

Cea de-a treia realizare este faptul că festivalul reprezintă dovada de netăgăduit că oameni provenind din spaţii culturale diferite, cu mentalităţi şi obiceiuri diferite, pot da mâna şi trăi împreună. Am vorbit, ne-am zâmbit, am înfruntat ploaia şi arşiţa împreună, am mâncat la aceeaşi masă şi ne-am făcut proiecte comune. Ce anume ne-a adus împreună? Poezia japoneză. Să sperăm că în viitor acest minunat liant va deveni şi mai puternic şi astfel ne vom reîntâlni!