„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

joi, 10 mai 2007

10 întrebări, cît mai mulţi respondenţi

În intenţia de a găsi liantul care să lege mai puternic comunitatea celor preocupaţi de poezia niponă, am lansat două noi modalităţi de a participa la discuţii despre ceea ce reprezintă interesul nostru: mărturisiri şi interviuri. Orice mărturisire despre experienţa şi avatarurile, despre aventura iniţierii în haiku va fi postată aici dacă o veţi trimite pe adresa forevernelcor@gmail.com .

Astăzi dau curs unei noi iniţiative. Am trimis cîtorva dintre participanţii la primul nostru concurs 10 întrebări. Mai jos, postez răspunsurile primilor doi. Oricine doreşte să răspundă la ele o poate face pe aceeaşi adresă de mai sus.

*

1. Printre participanţii la primul nostru concurs eşti dintre cei pe care nu i-am ştiut dinainte. De unde ai aflat de acest concurs?

Andreea Vraja: De pe www.bocancul-literar.ro

Anghel Pop: Din anunţul de pe saitul Agonia.

Doina Bogdan Wurm: Am aflat despre concurs de pe situl literar Agonia.


Katherina Keller: De la Magda, Cornel si Bia.

2. Eşti membru al vreunui site literar? Ce alte genuri literare practici?

AV: Da, sunt admin pe site-ul www.bocancul-literar.ro . Sunt într-o perioadă de experimente literare. În speţă scriu poezie.

AP: Membru Agonia.
Încerc orice: poezia cu rima şi ritm (sonete, rondeluri, terţine, gazeluri, etc), versul alb, experimentări, freestyle.

Chiţoveanu Victoria: Sunt membru la Agonia si Poezie.Biz, fost Poezie.Ro.
Despre modul in care am incercat sa scriu, cred ca in toate stilurile cate putin.

DBW: Sunt membru site-ului sus amintit .Incercări de catrene,epigrame.Mai mult cititoare,mai puţin scriitoare.

KK: www.agonia.ro, proza.

3. Cum şi cînd ai aflat de haiku?

AV: Prima oară am auzit de acest termen într-o emisiune la tv a lui Păunescu cu tineri poeti. Dar acest lucru a fost foarte demult…eram la preînceputurile poeziei şi nu am înteles mare lucru despre haiku. De vreun an am început să mă documentez mai mult despre specie şi nu de mult(de vre-o 2 luni)am scris şi câteva haiku-uri.

AP: Citind cărţi de cultură şi literatură japoneză, dar mai ales din volumul Interferenţe lirice. Dar primul contact veritabil a fost lectura unui articol dintr-un Almanah Flacăra (sau Contemporanul, nu mai ţin minte exact), despre Matsuo Bashô, cam acum 20 de ani, care m-a impresionat puternic. Prima poezie scrisă a fost tocmai un haiku. Aceasta m-a încurajat să continuu. Apoi la Facultatea de Litere din Cluj am participat la Cursul de Japoneză al prof. Emma Tamâianu. A fost o experienţă bulversantă.

CV: Despre existenta poemelor Haiku, am aflat cu multi ani in urma, fara sa ma opresc asupra acestui gen de literatura. Din anul 2006, am inceput sa citesc poezie nipona de pe saiturile literare si a fost ca o revelatie, ca o magie, care m-a determinat sa incerc si eu sa scriu.Am incercat prin comentarii sa iau legatura cu autorii acestui gen de literatura, pentru a ma documenta asupra tehnicii de scriere.

DBW: Despre haiku,prima dată am citit pe Agero,un comentariu al D-lui George Preda,in urmă cu vreo 3 ani,ulterior pe Agonia.

KK: De pe internet în 20003.

4. Ce te-a atras spre el?

AV: M-a atras forma simplă şi concisă a lui…poate a fost mai mult un experiment…dar mi-a plăcut ce a ieşit.

AP: Laconismul, picturalitatea, focalizarea pe clipa în stil zen, condensarea complexităţii lumii într-un tablou schiţat cu graţie. Când mă simt îmbâcsit de idei sau deprimat de ambiţii, când mă întristează expansiunea sinelui, mă scutur prin puritatea unui haiku pentru a reveni în matca firească a sufletului. Astfel readuc acasă gândurile vagabondând inutil prin univers şi înţeleg din nou că nu sunt mai important în economia cosmosului decât o piatră sau un nor sau un fluture.

CV: Spre Haiku, m-a atras in sine,simplitatea si maretia in acelas timp a poemelor nipone si de ce nu amabilitatea si invitatia plina de suflet acreatorilor blogurilor:ROMANIAN KUKAI SI PRIMAVARA TARZIE.

DBW: Modul concis,concentrat dar cuprinzător de exprimare scrisă al unor imagini din natură.

KK: Esenţa.

5. Există în viaţa, în profesia sau în felul tău de a fi ceva deosebit care să te îndrepte mai curînd către haiku decît către alte genuri literare?

AV: Momentan sunt elevă (încă 2 luni)… nu-mi place să vorbesc mult şi prost…aşa că haiku-ul pentru mine e “puţin dar bun”.

AP: Stresul şi agitaţia citadină ma fac să evadez în spiritualitatea orientală: beţişoare parfumate, muzica asiatică de meditaţie, clopoţei-de-vânt, bile de bronz, linişte şi o foaie de hârtie pentru caligrafiat un haiku.

CV: Desfasurandu-mi ani buni de activitate in mijlocul naturii, cred ca pot gasi cu usurinta in mintea mea un cadru de transpunere a poemului Haiku.

DBW: Da ,cu certitudine profesia a fost ce care m-a indreptat spre acest gen. Agronomii ,cu precădere cred că au asemenea inclinaţii ,prin insăşi meseria lor,de observatori fenofazici in ciclurile biologice ale culturilor,pomilor,viilor,buruienilor ,insectelor ,in toate anotimpurile, in condiţii atmosferice diverse.

KK: Da, am 10 ani de educatie tehnica si iubesc esenta.

6. Consideri că este un gen literar greu sau uşor de abordat?

AV: Ca orice specie cu formă fixă nu este foarte usor de abordat.

AP: Greu la început, până deprinzi regulile, sau, mai degrabă, esenţa haiku. Dar chiar după ce te-ai învăţat cu cerinţele interne, cred că momentul haiku ţine de o intuiţie, de o viziune fulgerătoare, ca o mică iluminare zen. Poţi exersa pentru liniştire, cum am spus mai sus, dar nu e obligatoriu ca să reuşeşti un text valabil. Un haiku vine atunci când vrea el, poate pe stradă.

CV: Este un gen literar,nici greu, nici usor.Parerea mea este ca trebuie sa-mi insusesc tehnica de scriere si, obisnuinta de a prezenta cat mai mult in putine cuvinte. E ceva deosebit.

DBW: Il consider destul de greu,având destule canoane de indeplinit,reguli fixe de formă, de conţinut,de exprimare,etc.

KK: Greu de patruns si inteles.


7. De ce lucruri ai avea nevoie pentru a te simţi mai cunoscător în ale haiku-ului şi pentru a face progrese în practicarea lui?

AV: Probabil de inspiraţie şi imaginaţie.

AP: Un cenaclu de pasionaţi în oraşul meu, o casă la ţară cu linişte, o cameră goală şi albastră.

CV: -Cunoasterea literaturii nipone.
-Transpunerea totala in cadrul pe care doresc sa-l descriu,in actiunea ce se petrece, astfel ca cititorul sa fie incantat de ceea ce descopera.
-parerea colegilor de pe sait si mai ales a acelora consacrati,un comentariu de cateva cuvinte, ne poate ajuta mult.
Asa ca va rog sa aveti amabilitatea sa va spuneti parerea, daca suntem pe drumul cel bun.

DBW: Informaţiile care vin pe site sunt suficiente pentru mine in cunoaştere Pentru mine aceste incercări intră in TERAPIA MEA ,nu am dorit a progresa in mod special..îmi place pur şi simplu.

KK: Carti, reviste.

8. Crezi că iniţierea acestui concurs şi a celorlalte acţiuni care se grupează în jurul lui pot contribui la a te stimula pentru a scrie mai bine şi mai mult în aria poeziei nipone?

AV: Concursul acesta este deosebit. Personal nu am mai auzit de ceva asemănător. Te ţine aproape şi interesat până la aflarea rezultatelor şi apoi începe iar… nu are final…

AP: Da.

CV: Ideea acestui concurs este admirabila

DBW: Evident,experienţa ,informaţiile, concursurile şi mai ales rezultatele te incită.

KK: Categoric! naste evolutie.

9. Ţi se pare necesară existenţa unei comunităţi online a celor ce încearcă acest gen de a scrie?

AV: Mi se pare necesară existenţa unei comunităţi pentru orice gen de a scrie…

AP: Da.

CV: Existenta unei comunitati online este salutara, benefica si incitanta pentru lectura si creatie de poeme nipone

DBW: Existenţa unei comunităţi on-line ,cu siguranţă,este incurajatoare.

KK: E bine venita!

10. Dacă simţi că mai există o întrebare nepusă încă la care ai vrea să răspunzi, fă-o acum.

AV: -

AP: Nu simt.

DBW: Mi-aş fi dorit ca cineva dintre cei bine cunoscători să facă observaţiile şi aprecierile cuvenite,pertinent.Eu nu pot singură să -mi fac evaluarea Am scris pe Agonia- Scurte poeme-când nu ştiam mai nimic despre Haiku ,intr-un târziu am găsit un com.E bine ca.. Omul..să ştie
CE să facă,
CÂND să se lase de a scrie H..
UNDE să-şi indrepte..paşii..


Niciun comentariu: