„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

miercuri, 5 noiembrie 2014

INTERVIURI RO KU (VII) CFC cu DAN-VIOREL NOREA




DAN-VIOREL NOREA - M-am născut și locuiesc în Constanța de 65 de ani. Am activat ca inginer specialist în programarea calculatoarelor, la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Constanța, apoi la o firmă privată. În prezent sunt proaspăt pensionar.
De prin 2002 am intrat în viața literară. În prima fază am postat texte pe câteva site-uri literare. Începand cu 2007-2008, am intrat în lumea reală. Am devenit membru în Uniunea Epigramiștilor din România, în Cenaclul literar Mihail Sadoveanu din Constanța, în Societatea de Haiku din Constanța și în câteva cenacluri literare din alte orașe. În decembrie 2008 am fondat Clubul Umoriștilor Constănțeni, al cărui președinte executiv sunt și astăzi.
M-am afirmat în mai multe genuri literare –proză scurtă, poezie, epigramă, haiku, reportaj- dar firul roșu care le străbate pe toate este umorul. Am participat în ultimii 5-6 ani la câteva zeci de festivaluri și concursuri de umor și nu numai. Am diplome la mai toate genurile abordate. Am fost publicat în toate revistele de umor, dar și în multe din cele literare și de cultură. Am apărut în peste 40 de volume colective și antologii. Din acestea, 4-5 volume au fost coordonate de mine.
Volume personale publicate:
-       2011 – „Epi...gramatica” – volum de epigrame
-       2013 – „Raiul” – proză scurtă umoristică
-       2014 – „Ucenic la școala de senryu” – volum de senryu
-         2014 – „Gondola de Constanța” – volum de proză epistolară umoristică, scris împreună cu scriitoarea Ina-Simona Cîrlan din Veneția.

1.      Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

Prin 2005-2006 urmăream cu un interes destul de vag postările de haiku pe site-urile literare unde activam, ale unor autori cunoscuți și pentru alte genuri - Magdalena Dale, Loredana Dalian, Elia David. Dar în 2007, Simona Dobrescu mi-a trimis câteva materiale teoretice despre senryu, care m-au convins că genul mi se potrivește ca o mănușă. De atunci particip sistematic la toate concursurile organizate de Cornel Atanasiu.

2.       Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

Un rol esențial în înțelegerea regulilor l-au avut doi oameni, Cornel Atanasiu pentru aspectele teoretice și Șerban Codrin, de la care am înțeles ce este cu adevărat un haiku. De altfel, prin 2008 am scris un mic eseu “Sinteze despre haiku”, în care toate exemplele erau luate din “Marea tăcere”.

3.      Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

Cum spuneam, primul model, și cronologic și ca importanță, a fost Șerban Codrin. Ulterior, am adăugat în lista de modele pe Eduard Țară, Manuela Miga, Cezar Ciobîcă. Dar merită să menționez modelul meu în senryu, domnul Jules Cohn Botea, care m-a convins atât cu eseul “Senryu-kyoka - un surâs în stil nipon”, cât și cu savuroasele sale poeme, apărute în volumul “Zâmbete în stil japonez”.

4.      Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

Am scris destul de multe poezii umoristice în stil clasic, multe din ele în formă fixă ca aspect  (sonet, rondel) sau conținut (fabulă, parodie), dar debutul meu editorial a fost cu un volum de epigrame “Epi…gramatica”. Probabil formația mea de epigramist m-a condus către senryu. Anul acesta am finalizat un proiect pe care îl aveam demult în minte, un eseu “Studiu comparativ între două genuri scurte - epigrama și senryu”.
La a doua întrebare, nu pot spune că am o părere bine conturată despre lirica japoneză. Cred că e acolo o subtilitate la care cititorul occidental nu are acces, iar traducătorul este un trădător mai mult decât în toate celelalte genuri de poezie. M-a frapat un exemplu dat într-un scurt discurs al unui japonez, ținut la Paris: “Câte cuvinte aveți în limba franceză pentru ploaie? Să zicem 10. Ei bine, în japoneză sunt 400!”

5.      Ai luat locul I la concursul lunii decembrie 2013  cu un poem foarte reușit( noaptea dintre ani/ printre artificii o / stea căzătoare). Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

Nu cred că a fost un moment de inspirație, mai degrabă a fost un rezultat al logicii pe care am căpătat-o datorită profesiei. Tema concursului a fost “Noaptea dintre ani”, deci primul vers a venit de la sine. Ce se întâmplă în noaptea dintre ani? Bei șampanie și aprinzi artificii. Drept care am scris două poeme, cel citat și următorul: “noaptea dintre ani -/ mi-e sete, șampania / a picat la fix”. L-am ales pe primul pentru că are câteva valori estetice tipic japoneze - mushin și contrastul fueki-ryuko. În plus, la RK, un haiku este totdeauna mai votat decât un senryu.

6.      Ce valoare au pentru tine premiile obținute ? 

Anual se organizează în țară câteva zeci de concursuri literare, din care particip doar la cele de umor. La acestea se adaugă concursurile lunare de haiku, Romanian Kukai și Haiku Club. Nu mă refer și la concursul săptămânal, Romanian Haiku, pentru că la acesta nu se trimit diplome tipărite. În total am o mapă cu circa 70 diplome, obținute la toate probele abordate: haiku, epigramă, poezie umoristică, proză scurtă. Cu toate acestea, fiecare nou premiu mă bucură la fel de mult.
Din păcate, nu pot participa la concursurile internaționale de haiku, pentru că nu stăpânesc suficient limba engleză. Știi, pe vremea mea, în școală se studia intens limba rusă.

7.      Ce înseamnă pentru tine participarea la concursurile de haiku de pe RO KU?

Concursurile de pe RO KU mă țin aproape de haiku. Fără ele, nu m-aș așeza niciodată la masa de lucru cu intenția “Ia să scriu eu un haiku, n-am mai scris demult”. Dar participând regulat la concursurile de haiku, m-am pomenit autorul a aproape o mie de poeme. Așa se face că am apărut în 12 antologii și în câteva reviste de profil.

8.      Ce rol joacă în ceea ce scrii viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

Până de curând, scrisul mă îndepărta de viața personală, îmi rămânea foarte puțin timp pentru familie. Dar de când am ieșit la pensie, dimineața este dedicată scrisului, iar în rest am timp și pentru alte activități. Un pensionar trebuie să aibă o pasiune, o activitate permanentă, un scop în viață, altfel nu e altceva decât un mort viu.

9.      Poți numi trei poeme haiku de-ale autorilor români sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

Pustiu de toamnă -/ în chitară plesneşte  / încă o fibră
(Șerban Codrin, Dincolo de tăcere - Toamna)

Vântul de seară -/ o bătrână urmează / petale de cireş 
(Eduard Țară, Vancouver Cherry Blossoms Festival, Canada, 2010)

La lampa de gaz /  s-au scris capodopere -/ cred c-am să-mi cumpăr... 
(Jules Cohn Botea, Zâmbete în stil japonez)

10.  Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte mai ai în acest sens?

Cum spuneam, din participarea la concursurile RO KU m-am pomenit în “sertar” cu aproape 1000 de poeme. Anul trecut, când Cornel Atanasiu a lansat concursul pentru debut al anului 2013, l-am întrebat dacă pot participa cu un volum de senryu, ținând cont că aveam deja la activ alte două volume, unul de epigramă și unul de proză scurtă. Mi-a răspuns de două ori da. Da, pentru că era vorba de debut în haiku și da, un volum de senryu poate participa la un concurs de haiku. Am muncit pe rupte o săptămână - selecție, grupare, mici modificări. Am câștigat concursul și astfel a apărut volumul “Ucenic la școala de senryu”. Dar câștigarea concursului nu e esențială, odată munca făcută, aș fi publicat oricum volumul.
În acest moment  am alte câteva proiecte - poezie umoristică, pagini de jurnal de călătorie, proză scurtă.  Dar referitor la haiku, răspunsul este da, intenționez să public în viitor un volum de haiku sau combinat haiku-senryu. Dar n-aș putea să dau un termen.


Niciun comentariu: