Traducerea unor poeme de Ryōkan

Traducerea unor poeme de Ryōkan

de Manuela Miga

La adresa http://www.youtube.com/watch?v=VqHxkzauSkU elevul Pericleanu Octavian-Mihai, preluând coloana sonoră din „Ryokan Haiku Poetry – a Collection of Poems”, Four Seasons Productions, unul din cele 21 de video-uri din Moving Poetry Series (care conţine şi „13 Haiku Poems” , „Japanese Haiku by Basho”), a postat un material pentru care a ales şi prelucrat cu multă sensibilitate şi acurateţe imaginile. Traducerea poemelor a fost făcută după textul englez şi aici e partea slabă a acestui material; fireşte, nu ne aşteptam ca un elev să aibă cunoştinţe despre poezia japoneză ori metrica ei specifică dar, în mod evident, nici nu a fost îndrumat în acest sens, dovadă comentariul introductiv cel puţin stângaci. Aşa se face că un haiku este tradus cu 37 de silabe, grupate pe 4 rânduri. Reproduc fidel traducerea:

Fiecare arţar înfrunzit

Agitându-se departe,

odată pentru totdeauna,

Îşi arată şi faţa, şi spatele.

Să spunem doar că momiji, frunzele roşii de arţar, kigo pentru toamnă, simbol drag japonezilor şi încărcat de sensuri, se situează în opoziţie fermă comparativ cu stadiul de înfrunzire; dincolo de aceasta, oricât de primăvăratic şi săltăreţ ar fi arţarul de mai sus, nu văd cum îşi poate arăta şi faţa şi spatele privitorului care-l contemplă.

Vrăjită, obsedată chiar de minunata voce nostalgică a lui Machiko Moser am căutat şi găsit respectivele poeme care meritau o soartă mai bună, iar Ramona Ţăranu – masterand al Universitaţii Bucureşti, Facultatea de Limbă şi literatură japoneză – mi-a pus la dispoziţie o traducere liberă. În afară de provocarea reconstituirii secvenţelor de 31 şi 17 silabe, traducerea cuvântului kokoro m-a pus la încercare şi, sper că într-un mod fericit, am ales – după context – minte şi spirit, kokoro însemnând şi inimă şi suflet, toate acestea împreună într-un singur minunat centru al fiinţei care încă nu s-a despărţit de sine.

Cred că este interesant pentru autorii de tanka şi haiku în limba română să dispună de scrierea poemelor lui Ryōkan în romaji (transcrise mai jos cu caractere italice); astfel îşi vor face o idee despre felul în care sună versurile în japoneză. Am inclus şi prima waka din video-ul originar care, în varianta propusă de d-l Pericleanu, a fost sacrificată în favoarea comentariului introductiv.

Yama kage no

iwama wo tsutau

kokemizu no

kasukani ware wa

sumiwataru kamo

Cândva voi atinge

limpezimea apei

din ascunzişul

de muşchi dintre stâncile

de sub poala muntelui.

Tou hito mo

naki yamazato ni

iori shite

hitori nagamuru

tsuki zo warinaki

Retras în satul

de munte unde nimeni

nu mă vizitează

atât îmi rămâne:

să privesc luna, singur.

Ura wo mise

omote wo misete

chiru momiji

cad frunzele roşii

de arţar – când pe dos

şi când pe faţă

Yuugure no

oka no matsu no ki

hito naraba

mukashi no koto mo

towamashi mono

Dacă pinul din

dealul de la asfinţit

s-ar putea face om

l-aş întreba despre

lucrurile de demult.

Wabinuredo

kokoro wa sumeri

kusa no io

sono hi sono hi wo

okuru bakari ni

Zi după zi în

sălaşul meu de iarbă

îmi petrec viaţa.

Mintea mea se limpezeşte

în singurătate.

Yume no yo ni

mata yume musubu

kusamakura

nezame sabishiku

mono omou kana

Noi vise ţese-n

lumea iluzorie

perna de iarbă.

La trezire eşti singur

cu gândurile tale.

Aru wa naku

naki wakazu sono

yo no naka ni

aware itsumade

wa ga mi nagekan

Plângere-i viaţa.

În lumea aceasta

fără încetare

se plânge, dar până când

va jeli sufletul meu?

Kono sou no

kokoro wo towaba

oozora no

kaze no tayori ni

tsuku to kotae yo

Dacă cineva

întreabă de spiritul

acestui călugăr

spune-i că umblă purtat

de vântul cerului.

(fişierul video de pe you tube îl puteţi vedea şi pe site-ul nostru în articolul:

Interculturalitate româno-japoneză (I)