Cîteva haiku-uri de autori japonezi aduse pre limba noastră

La lettre du haïku n° 21

distribuée gratuitement par l’Association pour la promotion du haïku

Cu permisiunea lui Dominique Chipot, căruia îi mulţumesc şi pe această cale, am reprodus un text din numărul 21 al revistei franceze „Ploc¡”care propune o selecţie de haiku-uri preluate din revista japoneză Ashibi (Azalee). Am rugat-o pe Ramona Ţăranu, masterand al Facultăţii de Limbă şi literatură japoneză din cadrul Universităţii Bucureşti, să traducă haiku-urile cuvânt cu cuvânt şi apoi am realizat „punerea în formă”.

Când nu am avut de ales, am preferat să depăşesc numărul prescris de silabe pentru a mă apropia mai mult de sensul iniţial; nici o altă alternativă când eşti copleşit de o limbă ca japoneza, în care, cu puţine silabe, câţiva kanji, poţi spune atât de multe. Traducerea franceză, datorată lui Kemmoku Makoto, adaptată în franceză de acesta şi de Dominique Chipot, mi-a rămas necunoscută, deoarece nu doream să fiu influenţată de ea; am copiat-o ulterior pentru a oferi cititorilor români şi o altă variantă.

Manuela Miga

Hito wa mina

kanashimi oeri

kari wataru

Fujiwara Takao

hito wa – oamenii

mina – toţi, cu toţii

kanashimi – tristeţea

oeru – a putea îndura, a putea duce

kari – gâşte sălbatice

wataru – a trece

oamenii

îşi duc cu ei tristeţea –

gâştele sălbatice trec

Chacun porte

sa tristesse –

Des oies sauvages dans le ciel

Hi kagerishi

toki kokū yori

hō ochiba

Negishi Yoshio

hi – soarele, ziua

kagerishi – a se umbri, a se lăsa o umbră peste

hi kagerishi – lumina soarelui se umbreşte şi dispare – seara, asfinţitul trimite cu gândul la toamnă.

toki – timp, când

kokū – spaţiu gol, cerul gol; vid, nimic, gol.

yori – decât; decât... mai degrabă... (utilizat în comparaţia dintre doi termeni, indică preferinţa pentru al doilea termen, cel de după yori)

hō – (1) arborele de magnolie, (2) simplu, banal, docil

ochiba – frunze ce cad, frunze căzute

la asfinţit

decât cerul gol, prefer

frunzele căzute ale magnoliei

A l’instant où le ciel s’obscurcit

Une feuille de magnolia

tombe du vide

Mou ashi ga

bō ni nattaru

kakashi kana

Nonaka Ryōsuke

mou – deja

ashi ga – picioarele

bō (băţ) ni nattaru (de la verbul naru „a deveni”) - au devenit beţe

kakashi – sperietoare de ciori (asociată deopotrivă ideii de solitudine, dar şi ideii de persoană care îndeplineşte un rol decorativ, simbolic, fără a exercita putere de facto, fără a avea vreun cuvânt de spus)

kana – particulă exclamativă, emfatică, cu rol de kireji

deja picioarele

mi-au devenit beţe –

sperietoare sunt!

Les jambes de l’épouvantail

redeviennent déjà

deux bâtons

Tenchi ni mo

aun no kokyū

kaeri bana

Nishikawa Oriko

tenchi – cerul şi pământul, natura → tenchi ni mo – şi în natură

aun no kokyū – armonia a două forţe ce lucrează împreună, completându-se

kaeri bana – flori care înfloresc din nou, neţinând cont de anotimp (asociate iernii)

cerul şi pământul

în armonie – iarna,

flori înflorind

Ciel et terre

en parfait accord –

Fleurs d’arrière-saison

Ōgiku kogiku

agetsurau naku

kisou naku

Kimura Kazashi

ōgiku – crizantemă mare

kogiku – crinzantemă mică

agetsurau naku – fără a critica, a nu reproşa

kisou naku – a nu concura, a nu intra în competiţie

mica şi marea crizantemă

nu se critică,

nu concurează între ele

Grands ou petits

les chrysanthèmes

ne rivalisent pas

Manten no hoshi

no kōshin

mogari bue

Nakamura Fusako

manten – tot cerul

hoshi – stele

kōshin – corespondenţă, schimb de mesaje

mogaribue – vântul de iarnă fluierând printr-un gard de bambus

pe cer, stelele îşi vorbesc –

vântul iernii fluierând

prin gardul de bambus

D’innombrables étoiles

communiquent entre elles –

Le souffle fort du vent du nord dans la haie morte

Kōraku no

yūbe akari ni

zazendō

Tokuda Chizuko

kōraku – frunzele galbene ce cad

yūbe akari – luminile aprinse în amurg

→ kōraku no yūbe akari – luminile (galbene ca frunzele) aprinse în amurg

ni – şi (indică asocierea, adeseori prin contrast, a doi termeni)

zazendō – încăpere pentru meditaţia călugărilor într-un templu zen (în care individul este singur în întuneric)

galbene, în amurg

frunze cad şi lumini se-aprind –

zazendō

Dans la clarté du soir

le jaune des feuilles mortes

la salle d’exercice de zazen

Takegari ya

kiri no mukou mo

hito no koe

Fujino Tsutomu

takegari – la cules de ciuperci (fiind o operaţiune făcută de obicei în grup, evocă veselia participanţilor) → toamnă

kiri – ceaţă (cu trimitere la singurătate şi confuzie) → toamnă

mukou – dincolo de

mo – chiar şi

hito no koe – vocea unui om, voci omeneşti

la cules ciuperci –

şi de dincolo de ceaţă

vocile oamenilor

Cueillette des champignons –

On peut entendre des voix d’hommes

au-delà du brouillard

Kuresomete

kotsu to kurekeri

shika no koe

Ishida Atsuko

kuresomeru – a începe să se întunece, a începe să se sfârşească

kotsuto – într-o clipă, dintr-o dată

kurekeri – s-a întunecat de-a binelea, s-a sfârşit

shika no koe – glasul unei căprioare (asociată toamnei, pe de o parte, iar pe de altă parte – glasul reprezintă chemarea celui iubit; prin urmare, este simultan o poezie despre adâncirea toamnei şi despre o poveste de dragoste care s-a sfârşit)

s-a întunecat

s-a sfârşit într-o clipă

glasul căprioarei

Le jour faiblit,

puis soudain la nuit tombe –

Brame des cerfs

Akihi otsu

tootsu yo no ishi

amata mite

Hiraga Fujin

akihi – soarele de toamnă

otsu – a cădea, a se prăbuşi

tootsu – din depărtare

yo – lume

ishi – pietre

amata mite – a se vedea multe

apus de toamnă –

pietrele din lumea de dincolo

încep să se vadă

Le soleil d’automne se couche

ayant vu

beaucoup de menhirs