Comentariile juriului la poemele lunii mai 2009

Parfum amar de pelin

Dan Doman

De fapt, titlul complet ar fi Parfumul amar al pelinului verde şi îi aparţine lui George Macovescu (fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor, 1977-1981), fiind pus în fruntea unei cărţi de amintiri, apărută acum un sfert de veac.

Trecînd la concursul lunii mai, am remarcat multe poeme interesante – unele mai pot fi rescrise, desigur -, dar în comparaţie cu tema anterioară, cuc, sau cu tema păcăleală a concursului de senryu se simte o creştere evidentă a numărului de poeme reuşite.

Renunţînd la tentaţia mea de a discuta şi de a propune îmbunătăţiri (poemele 17, 32, 11) şi peste comentariul altor cîtorva haiku-uri şi senryu-uri interesante (1, 8, 14, 18, 21, 30,40, 44, 45), voi comenta doar două haiku-uri.

24

Tainic pelinul

argintează fereastra

în noaptea de mai

O imagine nocturnă liniştită, dar plină de mister, în care pelinul nu e perceput prin calităţile sale aromatice (olfactive, gustative sau terapeutice), ci prin cele vizuale, luna accentuînd la maximul culoarea gri a plantei. Frunzele argintii ale pelinului umplu tot spaţiul nocturn, în care haiku-ul deschide doar o fereastră, invitîndu-te să-ţi imaginezi ce se întîmplă dincolo de ea.

Am şi eu un poem asemănător ca atmosferă (de fapt, o legătură dintr-un poem rengay), cu un spaţiu ireal creat de lună pe o coastă de munte:

ierburi argintii—

urc între mestecenii

luminaţi de lună

9

Vînt de cîmpie—

luntrea nopţii umplută

cu pelin verde

Japonezii admit mai uşor ca europenii şi americanii prezenţa unor metafore în haiku, iar imaginea luntrea nopţii e atît de bine integrată în poem, încît o discuţie despre metaforă nu cred că-şi are rostul aici.

Arhaismul (şi cuvîntul poetic) luntre conferă farmec haiku-ului, expresia luntrea nopţii fiind, de fapt, pivotul poemului, şi nu cea tematică, pelin verde.

Haiku-ul te introduce în atmosfera vechiului Bărăgan, pierdută azi, şi simţi mirosul de pelin al vîntului, deşi autoarea sau autorul nu îl numeşte direct. Citind poemul, nu poţi să nu te gîndeşti la luntrea lui Caron (oare pelinul evocă moartea? – vezi haiku-ul 18 şi alte poeme în stil apusean; oricum, alcaloizii conţinuţi de plantă sînt toxici şi, în cantităţi mari, pot provoca moartea). Luntraşul Caron plutind în noapte şi adunînd sufletele morţilor din cîmpia tracă, într-o barcă umplută cu pelin...

Prin asociaţie de idei, mi-am adus aminte şi de poemul lui Hadrian “Animula vagula, blandula…” (Suflet mic, suflet blînd şi călător, tovarăş al trupului meu care te-a găzduit, vei coborî pe meleagurile livide, aspre, pustii, unde nu vei mai fi jucăuş precum obişnuiai odinioară.)

Dar deja ne-am îndepărtat de temele concursului lunii mai, pelin şi Armindeni.

Manuela Miga

9

vânt de câmpie -

luntrea nopţii umplută

cu pelin verde

Frumos poem liric; "luntrea nopţii" nu face parte dintre figurile de stil acceptate îndeobşte în haiku. Dacă am înţeles bine unde voia să ne poarte autorul, îi propun:

aroma pelinului

ameţind luna

24

tainic pelinul

argintează fereastra

în noaptea de mai

Precizarea lunii mai nu aduce nimic în plus; nici "tainic" nu mi se pare justificat, avem deja noaptea şi potrivita argintare adusă de lumina lunii.

29

zi de armindeni -

ca să-mi îndulcesc viaţa

beau vin cu pelin

Senryu mizând inteligent pe contrastul pelin/îndulcesc.

31

Păsări în alai-

pe strada cu armindeni

bunicul mai tânăr

Cel mai reuşit poem, din păcate - singurul. Cred că se face aluzie la un obicei pe care nu-l cunosc - defilarea unor personaje ce întruchipează păsări - şi la efectul pe care îl au asupra bunicului, pelinului atribuindu-se şi virtutea de a întineri, ori poate amintirea unui trecut fericit... Ar fi cu folos ca autorul să ne împărtăşească detalii. Oricum, a reuşit să mă emoţioneze, deoarece chiar a avut ceva de spus, nu doar a alăturat cunoştinţe despre Armindeni ori desspre virtuţile tămăduitoare ale pelinului. Îi răspund:

aşteptând toamna

beau din absintul cel nou

cu Artemiza

(Denumirea latină a pelinului este Artemisia absintium şi m-am jucat cu cele două cuvinte. Sper că nu vă veţi gândi că "toamna" e kigo, ci veţi înţelege că autorul, evident un exponent al boemei care apreciază pelinul în altă licoare decât vinul, sâcâit de căldură, se gândeşte s-o ţină tot într-o beţie până ce vremea devine tolerabilă.)

Una calda, una rece:

pelin pe rană -

neatins a rămas

patul mirilor

43

tremurând în iaz

umbra primul nufăr -

zori de Armindeni

Iată o scriitură care te prinde, dar, la o lectură mai atentă, transpare meşteşugita folosire a unor clişee de succes: umbra tremurând şi primul... (alteori ultimul...). Înflorirea primului nufăr nu-mi pare legată de Armindeni, care devine doar cuvântul ce trebuia lipit.

46

începutul crizei -

la mare căutare

pelinul cel nou

Un senryu de actualitate, detaşat, amar.

Corneliu Traian Atanasiu

30

mama bolnavă -

umbra uliului mişcând

fire de pelin

Este poemul care mi se pare cel mai suprinzător şi totodată cel mai ferm aşezat pe muchia subţire dintre realitatea aspră şi irealitatea imediată. Mama este întruchiparea grijii şi a îngrijorării într-un orizont al satului care îşi este suficient sieşi. Nici bolnavă (la ţară neputinţa bolii este aproape o ruşine) nu scapă de griji şi acestea sînt tot cele banale şi prozaice: în vis, în delir i se înfăţişează, ameninţîndu-i ograda şi avutul, o umbră de pasăre răpitoare care face să tremure chiar şi pelinul – seismograful vieţii ei amare.

14

casa bunicii -

a năpădit pelinul

vechea cărare

O mică bijuterie a regretului şi a nostalgiei în care pelinul umple nu doar locul şi atmosfera (cu mireasma lui), ci şi sufletul cititorului cu o amărăciune simbolică de nestăvilit. Remarcabile, în contextul cuvintelor simple şi nepretenţioase, “năpădit” şi “cărare”, şi ele grele de înţeles şi gata să fie biruite de uitare, precum casa bunicii.

45

Plouă peste sat –

prin gardul dărăpănat

creşte pelinul

Şi aici două cuvinte par să se îngîne şi să rimeze semantic, susţinînd simbolic poemul. Gardul “dărăpănat” şi “pelinul” sînt invers proporţionale şi totuşi strîns împletite (“prin”). Ploaia care face ca vegetaţia să se înalţe şi să rodească, macină mereu satul. Unde totul se dărîmă încet dar neîncetat, creşte doar pelinul. Şi amarul.

24

Tainic pelinul

argintează fereastra

în noaptea de mai

Există în poem un mod eliptic de a invoca luna. Pelinul, cu tot verdele lui pal, n-ar putea “arginta” fereastra fără complicitatea tacită a lunii de mai. Ce este însă aici tainic? Amărăciunea. Îndulcită însă de farmecul nopţii. Topită oarecum în atmosfera plină de magie. Pentru mine, "noaptea de mai" este mai curînd o trimitere livrescă la Macedonski sau Şt. O. Iosif.

42

revărsat de zori -

sub arminden Joiana

fată un viţel

Mi s-a părut foarte nimerită această deturnare a cadrului sărbătoresc către o faptă profană. Joiana ridică festivismul dulceag la rang de ritual veritabil. Viţelul nou născut rimează mult mai bine cu începutul impetuos şi fast al primăverii.

Ceea ce am apreciat la poemle comentate a fost felul simplu şi direct în care apelează la simbolul pelinului sau armindenului fără a se pierde în clişee răsuflate.