„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

duminică, 25 noiembrie 2007

COMPUNEREA HAIKU-ULUI - TOTUL DESPRE IMAGINE (lecţii de haiku 5)

Continuăm seria lecţiilor de haiku ale lui Edward Weiss publicate pe



Este bine să cunoaştem şi părerile şi practica haiku-ului în ţările de limbă engleză.

Edward Weiss este poet, autor şi publicist la Wisteria Press. Cele două volume ale sale "Bird Haiku" and "Seashore Haiku" sînt publicate şi disponibile şi el lucrează deja la un al treilea volum. Vizitaţi http://wisteriapress.com pentru a afla mai multe.

*

O imagine valorează cît o mie de cuvinte. Şi în haiku, o imagine permite cititorului să-şi folosească imaginaţia pentru a vedea cu ea. Lecţiile de haiku trebuie să vă ajute să înţelegeţi asta. Luaţi, de exemplu, acest poem al lui Bruce Ross:

Amurg -
un cormoran planează
un pic deasupra apei

Avem aici o imagine a unui cormoran planînd deasupra apei. Dar observaţi că poetul nu ne-o spune… ne-o arată doar! În asta constă deosebirea! Ăsta e şi motivul pentru care poemul haiku este atît de deosebit. Imaginea este chiar acolo pentru a o vedea. Nu există nici un raţionament sau înclinare a autorului care să ne vorbească despre imagine. Din contra, scriind în stilul descriptiv al “timpului prezent”, Ross ne arată exact ceea ce vedem.

Avem, de asemenea, şi o imagine a momentului cînd o vedem. Folosind cuvîntul “amurg”, Ross ne arată că ziua e pe sfîrşite. În loc să o spună într-o sută de cuvinte, el ne-o arată cu un singur cuvînt!

Puterea haiku-ului constă în modul unic în care uzează de imagine. Şi, într-adevăr, alăturarea dintre versul 1 şi versurile 2 şi 3 este cea care creează poezia. De pildă, în versul 1 avem cuvîntul “amurg”. Acest prim cuvînt este foarte important pentru că stabileşte decorul şi momentul evenimentului sau acţiunii care se petrece. Autorii de haiku numesc această parte a poemului “fragment” (nu am găsit o transpunere care să mă satisfacă – s.m.)

De obicei, se folosesc 3 cuvinte sau mai puţine pentru a indica locul şi momentul. Dar numai fragmentul în sine nu o face îndeajuns. Avem nevoie de încă ceva – ceva deosebit care să ne arate ce se întîmplă. Şi Ross o adaugă printr-o frumoasă sintagmă “un cormoran planează un pic deasupra apei”.

Acum, citind doar fragmentul sau sintagma singure, noi rămînem cu simţămîntul (ridicării din umeri) “ei şi”. Dar, cînd le combinăm, ele creează un instantaneu… o imagine care poate rezona cu cititorul.

Niciun comentariu: