Comentarii la concursul lunii ianuarie 2014

primul vis din an –

pe obrazul meu din nou

sărutul mamei

Daniela Lăcrămioara Capotă

         Să visezi este un lucru la fel de real ca orice altă activitate mintală sau imaginară. Născocirea, închipuirea, invenția, deși mult mai bogate afectiv, sînt modalități de a trăi la fel de concrete și de efective ca orice activitate practică. Primul vis din an este însă un fel de impuls al unui nou început și poate contura dorințe și aspirații de împlinire viitoare. La fel de bine însă, visul poate fi o încercare de a recupera imaginar starea de fericire a copilăriei percepută ca o împlinire absolută. Și ce poate fi, simbolic vorbind, mai potrivit pentru a ilustra acel univers al unei iubiri atotcuprinzătoare și necondiționate decît sărutul mamei pe obrazul copilului? Nici măcar acel adjectiv posesiv, meu, nu poate atenta la această evocare pentru că este perceput doar a o invitație făcută tuturor cititorilor de a se identifica spontan cu copilul care a fost și reușește să fie din nou pe moment.

timid așezând

busuiocul sub pernă –

primul vis din an

Bea Hurmuz

         Chiar dacă fata mare se grăbește la măritiș, o face timid, înfiorată de farmecul ritualului. Visul trebuie pregătit cu grijă.

primul vis din an -

încă un cântec scapă

din colivie

Eduard Țară

Visul ca aspirație și proiect este totdeauna ceva ce scapă din colivia constrîngătoare a realității și a prezentului. Înscenarea poemului este extrem de bine aleasă pentru a sugera o situație analoagă: cîntecul păsării, ca și visul omului, nu poate fi oprit în niciun fel de gratiile coliviei.

primul vis din an –

ne scoatem de la amanet

verighetele

Steliana Cristina Voicu

Iată un poem care atestă că se poate scrie haiku fără a apela la recuzita naturistă. Sigur, se poate spune că e vorba de Anul Nou, de calendar, de găselnița celui de al cincilea anotimp – tot anul. Dar cuvîntul cheie este aici verighetele și situarea momentului la început de an are forța simbolică a unui talisman recuperat care scapă, pe moment cel puțin, de sărăcie, de răul social. E vorba de un vis reîmplinit pentru că e unul umil, decent.

primul vis din an –

la spitalul de copii

niciun pacient

Maria Grigoriu

O aspirație mai degrabă extrem de generoasă și plină de compasiune pentru suferința celor nevinovați, decît una realmente posibilă.  Poate într-o simetrie inversă cu versurile lui Blaga: „Din când în când câte-o lacrim-apare / şi fără durere se-ngroaşă pe geană. / Hrănim cu ea / Nu ştim ce firavă stea.”

zâmbitor în prag

un copil pe-un cal de lemn –

primul vis din an

Virginia Popescu

Anul cel nou în sine pare a fi doar un oaspete încîntat de căluțul său de lemn. Primul vis din an îndeamnă parcă la moderarea aspirațiilor (să nu zic veleităților) după candoarea copilului care nu caută calul la dinți.

primul vis din an -

toată rugina porţii

sub neaua dintâi

Doina Bogdan Wurm

Bine lucrat și potrivit cu recuzita organică a începutului de an iernatic. Sărbătoarea este prin ea însăși un vis cu putere limitată, deși, pe moment, deosebit de eficace, o scurtă ninsoare ce acoperă rugina, un puseu de fericire cu ochii sufletului amăgiți voluntar de albul zăpezii.

primul vis din an -

în palmele aspre

cocor de hârtie

Vlad Grigore

Visul poate fi totdeauna ritualizat, augmentat cu obiceiuri și practici care-i dau farmec și un pic de credibilitate copilărească. Din palmele asprite de vîrstă și trudă, visul își poate lua zborul mai ușor sub forma unui cocor de hîrtie.

primul vis din an –

să pună nume la culori

micuţa oarbă

Carmen Iordan

Visele cele mai imperioase sînt fără doar și poate acelea care țin să anuleze un handicap irecuperabil. Să pună nume înseamnă aici să pună ordine într-un univers îndrăgit.

primul vis din an -

în vizită pe pământ

luna desculţă

Sonia Su

Visul n-ar fi vis dacă n-ar relaxa granițele dintre sfere și regnuri. În vis se poate imposibilul. Coboară și luceafărul, și luna. Și totul poartă pecetea intimității – pămîntul este atins firesc, sensibil, cu tălpile goale.

primul vis din an –

întreaga familie

în jurul mesei

Valer G. Pop

Sărbătoarea este ceva între realitate și vis. În sărbătoare se realizează măcar o parte dintre aspirațiile umane, acelea de a fi alături de cei dragi și apropiați. În jurul mesei (mai mult sau mai puțin îmbelșugate) este de fapt celebrarea fericirii de a fi împreună. Poemul, juxtapunînd doar cele două imagini, lasă deschisă opțiunea de a pune accentul pe visul realizat (canonic, înc-o dată, iar și iar) sau pe nostalgia după vremurile cînd mai era posibil.

valsul în doi

prin  saloane la Schönbrunn -

primul vis din an

Julia Ralia

         De ce la Schönbrunn? Pentru fastul imaginii. Un fast simbolic al unei imaginații exaltate. Aici nu contează realizarea, visul este mai presus de realitate, valsul este purtat pe aripile închipuirii.