Comentariile juriului la poemele lunii aprilie 2009 (IV)

Manuela Miga

6.

La cenaclu:
*ceas cu cuc decedat
iarna aceasta*.

Originala utilizare a cuvântului-temă. Aparent, ceasul cu cuc nu este o „temă” de primăvară, dar, felul în care a fost utilizată absenţa lui – „ a murit în iarna asta” – îl repune în drepturi pe „vestitorul primăverii”, care, de data asta, nu poate să mai vină. Un senryu reuşit despre o stare de lucruri.

18.

Sus pe o cracă

Cu vocea răguşită

Un cuc amărât

Senryu înduioşător şi amuzant despre solitudine.

19.

Grădina mamei -

va trezi oare cucul

bătrânul cais?

Copilărească încredere acordată puterii magice a cucului ce aduce reînvierea. Haiku-ul ar fi avut de câştigat dacă „cucul” din finalul celui de-al doilea vers n-ar fi venit imediat înainte de „bătrânul” de la începutul versului al treilea. Aceasta aşezare aduce monotonie melodică, poticnire. Cucul ar fi stat mai bine la începutul versului.

20.

vântul oprit

linişte în padure:

primul cânt de cuc

Starea de emoţie transmisă la aşteptarea primului cânt al cucului din an. Acesta este haiku-ul care rezonează cu modul meu de simţire. Îi răspund cu : încă odată/s-aud cum cântă cucul – /Ion din Săpânţa.

Structura – trei imagini care gradează emoţia – este potrivită cu mesajul. Singura mea observaţie ar fi că „oprit” poate duce cu gândul la o intervenţie exterioară a cuiva care a oprit vântul; cred că intenţia e mai bine reprezentată de formularea: vântul s-a oprit.

24.

Ziua-nvierii-

în livada cu vişini

cântă iar cucul.

Startul e foarte bun: sărbătoarea spiritului e sincronizată cu a naturii, dar tonul descriptiv nu emoţionează.

25.

Crang verde-n vale-

Mama varuie casa

Ascultand cucul.

Verde e redundant; avem deja un kigo de primăvară – cântecul cucului. Curăţenia de primăvară poate fi citit şi „fiecare cu treaba lui”, dar presupun că autorul a vrut ca prima acţiune să o potenţeze pe a doua; de exemplu, am putea vedea impactul cântecului asupra modului în care mama zugrăveşte (dansând, veselă....).

27.

cucii răguşiţi –

în grădina umbrită

nici un cireş copt.

Nu e soare, nu înfloresc cireşii, bieţii cuci au răguşit degeaba. Un senryu amărui, dar bun.