Cîteva cuvinte despre haiku-ul japonez...

Acum trei ani a apărut în revista Albatros un eseu remarcabil, scris de Susumu Takiguchi, despre “regulile” atît de contradictorii ale haiku-ului, care îi fac pe poeţii din jurul lumii să vorbească simultan, dar fără să fie capabili să-şi înţeleagă unii altora limbajele haiku.

Din păcate, din lipsă de timp, articolul a fost tradus în limba română cu un program de traducere şi a fost prea puţin stilizat. Se oferă cineva dintre voi, pasionaţii de haiku, buni cunoscători de limba engleză, să-l re-traducă? (Eventual, materialul poate fi împărţit între doi-trei traducători, dintre care unul, la sfîrşit, va unifica şi stiliza rezultatul.)

Pînă atunci, ne-am gîndit să prezentăm doar un ciot- cîteva idei scoase din context - despre scrierea haiku-ului japonez. (DD)

Cîteva cuvinte despre scrierea haiku-ului japonez

Pentru cei născuţi în cultura japoneză, bazele haiku-ului: kigo, 5-7-5 sau kireji şi tot fundalul literar din care au derivat sînt predate la şcoală. Cine începe să scrie în mod conştient haiku, nu are nevoie de un set de reguli, ci doar să i se reamintească unele repere în scrierea haiku-ului şi, bazat pe ele, să fie îndrumat să scrie un haiku bun.

*

În afara Japoniei, este de dorit să umplem golurile de cunoaştere ale începătorilor în haiku, fără a-i bombarda cu numeroasele “reguli”.

*

Pe lîngă lucrurile tangibile, în haiku-ul japonez sînt şi unele lucruri intangibile:

• spiritul haiku
• simţul evaziv al umorului
• un simţ sau o trăire a conciziei
• un simţ al detaşării
• calea distinctă a haiku-ului de a privi lucrurile (tangenţial şi un pic pieziş)
• yojah (simţiri de durată şi reverberante)
• ritmul haiku
• multe dintre valorile haiku-ului japonez (wabi, sabi, shiori, hosomi, aware, yugen etc.)

(după Susumu Takiguchi, Marea Britanie, în Albatros nr. 2 (7) 2006, anul XIV, serie nouă)