„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

joi, 9 iulie 2015

INTERVIURI RO KU (XIV) CFC cu STELIANA VOICU



STELIANA VOICU
M-am născut pe 16 mai 1987 în Ploieşti, unde locuiesc. Sunt absolventă a Facultãţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică (specializarea Informatică Economică) în cadrul Universităţii Petrol – Gaze din Ploieşti, promoţia 2010, iar în 2012 am obţinut diploma de Master în Sisteme cu Baze de Date pentru Afaceri în cadrul aceleiaşi universităţi.
Am început să scriu poezie prin clasa a V-a, cam tot atunci am început să învăţ limba japoneză (fiind mare fan "Sailor Moon"), astfel că în vacanţele de vară, când mergeam la ţară, îmi luam după mine ghidul şi dicţionarul şi îmi conspectam aşa cum mă pricepeam. Abia prin facultate am reuşit să-mi îmbogăţesc cunoştinţele de japoneză, găsind tot felul de lecţii şi cursuri gratuite pe internet.
Pe lângă poezie, iubesc pictura, astronomia, fotografia şi Haiku.
Pentru mine, Haiku-ul este ceva diferit, e ca atunci când am învăţat să pictez cu acrilice, deşi eram obişnuită până atunci cu tempera… altă textură, alte proprietăţi, alt timp de uscare…
Mi-au fost publicate Haiku, Haiga şi Tanka în: A Hundred Gourds, Chrysanthemum, Ploc¡ la revue du Haiku, Asahi Haikuist Network, WHA Haiga Contest, The Mainichi, Daily Haiga, Shamrock, CIRRUS tankas de nos jours, DIOGEN pro kultura magazin, Under the Bashō, Haikouest, Wild Plum şi alte antologii.
1. Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

R: Scriu Haiku din 2007, am aflat despre acest gen de poezie de pe site-ul pe care-l frecventam la acea vreme (poezii.biz). Am început cu un proiect, pe atunci “366 de zile”, cu scopul de a scrie un haiku dedicat fiecărei zile, în funcţie de anotimp, evenimentele din viaţa mea sau locurile pe care le vizitam. Iar din pasiunea pentru haiku s-a născut blogul “366 de zile”.
Haiku-ul a fost pentru mine ca o scânteie, odată ce-am făcut cunoştinţă cu el, m-am îndrăgostit iremediabil…
2 Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

R: Consider că trebuie să citeşti cât mai mult şi câţi mai mulţi autori, pentru a observa cum este perceput haiku-ul în diferite medii culturale.
Mie îmi plac cel mai mult haiku-urile scrise de Kobayashi Issa (o arhivă impresionantă am găsit pehttp://haikuguy.com/issa/), stilul său fiind mai aproape de felul cum simt eu.
Printre articolele pe care le-am citit şi care m-au ajutat este şi “Haiku Techniques” – Jane Reichhold” (pehttp://www.ahapoetry.com/haiartjr.htm). De asemenea, mă ghidează mult articolele domnului Corneliu Traian Atanasiu.
Pe lângă lecturarea regulilor despre cum să scrii sau să nu scrii, îţi trebuie multă practică. Cel mai adesea învăţăm din propria experienţă, din haiku-urile bune sau greşite pe care le scriem, pentru că greşelile ne fac să evoluăm.
3.Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

R: Am răspuns mai sus.
4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

R: Pe lângă Haiku, scriu poezie (în anii de gimnaziu scriam versuri clasice, iar în liceu am trecut la vers alb) şi proză scurtă, pentru care am obţinut diferite premii la concursurile de literatură. Am fost publicată în reviste şi antologii din ţară şi din străinătate.
Cât despre a face comparaţie între lirica japoneză şi cea occidentală… Nu ştiu dacă ar trebui comparate, pentru că nu au acelaşi sistem de referinţă. Un exemplu: Românii au doina, japonezii au haiku-ul. Sunt două specii diferite şi fiecare trebuie apreciată în contextul său cultural.
În schimb, dacă ar fi să compar haiku-ul oriental cu haiku-ul occidental, găsesc destul de multe diferenţe, pentru că avem culturi, idei, educaţie, superstiţii şi tradiţii diferite. Oamenii se nasc într-un anumit loc şi poate apoi se stabilesc în altă ţară, scriind sub influenţa locului natal sau/şi sub influenţa ţării adoptive. Frumuseţea se naşte tocmai din aceste contraste.
Spre exemplu, îmi place haiku-ul francez pentru frumuseţea  şi bucuria din lucrurile simple:“small bits of lightning / streaking around so quickly / dancing fireflies” – Sam Cannarozi (francez de origine canadiană).
Găsesc la haiku-ul american aceeaşi (şi totuşi altfel de) simplitate şi naturaleţe: “mountain cabin – / the clink of a ringer / on a Sunday afternoon" – Jerry Foshee
La fel de mult apreciez farmecul unui haiku indian: “sleepless … / a swaying web catches / and loses the light” – Kala Ramesh.
Iubesc haiku-ul japonez pentru frumuseţe (pare desprins din altă lume), pentru profunzime, pentru latura filozofică sau acel moment de meditaţie şi pentru toate acele lucruri greu de tradus şi echivalat în altă limbă:“What a strange thing! / to be alive / beneath cherry blossoms.” – Kobayashi Issa.
5. Ai obținut premiul III la concursul RoKu din Ianuarie 2014 cu un poem foarte reușit 

primul vis din an – 
ne scoatem de la amanet
verighetele 

Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

R: Tema din acea lună a fost "primul vis din an". Ceea ce m-a inspirat a fost un eveniment de după sărbătorile de iarnă din 2013/2014: aşteptam aprobarea unui credit. Mama îşi amanetase inelul, iar în faţa ei, doi tineri îşi scoteau verighetele de la amanet. Noi începeam, ei terminau. Primul meu vis din acel an a fost să rezolvăm cu creditul, pentru ca mama să-şi scoată mai repede inelul de logodnă de la amanet. Acel haiku l-am scris şi pentru mama, dar şi pentru acei tineri, chiar dacă nu-i cunosc…
Mai târziu, a venit şi partea mai frumoasă: acest haiku mi-a fost tradus în chineză (http://neverendingstoryhaikutanka.blogspot.ro/2015/01/butterfly-dream-new-year-haiku-by.html) la începutul acestui an, de către domnul Chen-ou Liu, în cadrul proiectului “Butterfly Dream” (unde fiecare autor îi poate trimite domnului Chen-ou Liu maxim 20 de lucrări publicate pentru a fi traduse în chineză, dacă sunt selectate). Printre haiku-urile pe care mi le-a selectat mie a fost şi acesta cu “primul vis din an”, ceea ce pentru mine a venit ca o confirmare că lucrările câştigătoare la Romanian Kukai sunt apreciate şi în afară :)
6. Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu? 

R: În urma olimpiadelor din liceu şi a concursurilor de poezie, proză sau haiku la care am participat de-a lungul anilor, am învăţat să mă bucur de premiul al doilea sau de un premiu de revistă în egală măsură, pentru că atunci când mă înscriu, îmi spun “uite un oraş pe care aş vrea să-l cunosc (sau revăd)”. Îmi place competiţia pentru că astfel îmi descopăr limitele şi mă motivează să mi le depăşesc, să cunosc oameni şi locuri noi, să-mi înving emoţia de a citi în faţa unui public (în cazul concursurilor literare)… să mă cunosc. Fiecare concurs e o experienţă diferită şi fiecare premiu e o bucurie, ce mă încurajează să merg mai departe.
7. Ce înseamnă pentru tine participarea la  concursurile de haiku de pe RO KU?

R: Concursul lunar de haiku de pe RoKu este frumos şi antrenant, mă face să scriu pe teme la care nu m-aş fi gândit până atunci, îmi place acest tip de provocare. Îmi place să citesc ce scriu ceilalţi autori de haiku, consider că haiku-ul are proprietatea de a micşora distanţele dintre oamenii care nu se cunosc, dar împărtăşesc aceeaşi pasiune.
8. Ce rol joacă în ceea ce scrii viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?
R: Deşi am urmat un liceu cu profil real (bio-chimie) şi apoi studiile universitare în informatică economică, nu am renunţat să scriu şi nici nu m-a încurcat. Îmbin utilul cu plăcutul. Când eram elevă, mergeam la olimpiadele de literatură, iar mai târziu, în facultate, am descoperit concursurile de poezie sau proză scurtă. Uneori mă inspiră un loc pe care-l vizitez sau un eveniment, iar alteori un borcan de gem, (aparent) banal. Aşa a luat naştere, de exemplu, haiku-ul “afine – / capturând noaptea / în borcanul cu gem”, pentru care am obţinut o menţiune la Concursul Betty Drevniok din Canada, din mai 2015.
9.Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români si/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

R: Îmi plac foarte mult haiku-urile lui Kobayashi Issa. Dintre acestea, mi-au rămas în suflet:
“plum trees bloom
in full glory...
my broken inkstone”
“What a strange thing!
to be alive
beneath cherry blossoms.”
“Summer night—
even the stars
are whispering to each other.” 
10.Ai publicat vreo carte de haiku? Ce  proiecte ai pe viitor?

R: Nu am publicat (deocamdată) o carte de haiku din lipsă de resurse financiare, dar şi pentru că particip la concursuri literare (de la noi) pentru nedebutanţi (unde trebuie să nu ai volum de debut publicat). Voi face acest pas când voi simţi că a venit momentul.
Am mai multe proiecte, unul dintre ele este “366 de zile”, “Kalimera, Patras!” (pe care am încercat să-l traduc în greacă şi pe care l-am dedicat surorii mele mai mari), “La tristesse de la Lune” (având ca temă universul) şi multe altele.
Îmi doresc să-mi promovez ţara prin ceea ce scriu, iar în acest sens, mi-a fost publicată o poezie “Mărţişor” într-o antologie din SUA, lucru care m-a bucurat foarte mult.
Cu deosebită consideraţie,
Steliana Cristina Voicu

Un comentariu:

Anonim spunea...

Foarte frumos, emotionant si o motivatie in plus si pentru altii sa incerce ascet tip de poezie!

Anca