„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Omisiunea elocventă



Omisiunea elocventă

(stilul eliptic şi defectiv al expresiei în haiku)



Elipsa este un trop al abrevierii şi concentrării expresiei prin eliminarea elementelor inutile, elemente care se subînţeleg şi care au astfel un efect parazitar asupra discursului. Dincolo de acest înţeles specializat, ea este însă şi o exigenţă a retoricii sprintene. O vorbire şi o scriere prea încărcată şi stufoasă devine prolixă, confuză, dezlînată, fiind, în acelaşi timp, diluată şi plictisitoare. Motiv pentru care, un discurs de calitate evită evidenţele, ceea ce este vizibil şi previzibil, pentru a-şi respecta astfel auditoriul şi a-l solicita, dincolo de dăscăleala didacticistă, mai intens şi la un nivel superior.


Discursul eliptic este prin urmare unul epurat de balastul lingvistic şi de împleticeala digresiunilor pentru a capăta limpezimea şi prospeţimea sprinţară a unui izvor ţîşnit din adîncimi. Dar, totodată, şi fascinaţia unui murmur persuasiv, căci el devine un dialog complice cu inteligenţa şi sensibilitatea prezumată a interlocutorului. Discursul eliptic îl provoacă pe cel căruia i se adresează la o atenţie susţinută şi concentrată, dar îi şi confirmă constant subtilitatea şi discernămîntul, îi solicită neîncetat cooperarea, dar îl şi gratulează prin savoarea jocului în care îl angajează.


Pentru haiku, elipsa nu este însă doar una dintre figurile de stil admise şi folosite, ea este mai curînd o caracteristică distinctivă a stilului în care este construit verbal haiku-ul. Numărul mic de silabe pe care le poate folosi îl obligă pe autorul de haiku să elimine tot ce nu este suficient de semnificativ, de expresiv, de sugestiv. Îl constrînge ca, în spiritul economiei de mijloace, să evite repetiţiile şi să suprime cuvintele care nu aduc informaţie suplimentară, să prefere de multe ori cuvintele scurte celor cu prea multe silabe.


Stilul eliptic elimină însă nu doar cuvintele redundante, ci şi tot ceea ce este superfluu pentru că este deja ştiut, face parte din aria lucrurilor comune şi a clişeelor expirate. Fiind un poem care evocă, haiku-ul se foloseşte mai mult de o anume gestică verbală care arată, indică, stîrneşte, cheamă, provoacă, incită. Şi tocmai din această cauză unitatea sa sintactică de bază este sintagma şi nu enunţul. Evitînd să spună o poveste, să descrie ceva, să demonstreze sau să convingă, haiku-ul nu are nevoie de stilul discursiv desfăşurat în propoziţii şi fraze.


Sintaxa haiku-ului este de aceea, prin definiţie, eliptică, ea elimină decis (dar numai atît cît se poate şi nu cu obstinaţia supunerii la o regulă absolutistă) verbele, cuvinte care sînt nucleul enunţurilor şi care exprimă acţiunea. La fel cum este foarte austeră în folosirea adjectivelor care, determinînd substantivele, atentează la aura lor. În lipsa verbelor, şi adverbele sînt folosite mai mult în locuţiuni. Dintre categoriile gramaticale sînt preferate substantivele şi cuvintele de relaţie – prepoziţiile şi conjuncţiile. Uneori şi interjecţiile.


Cum am spus, haiku-ul boicotează premeditat stilul discursiv care înşiruie cuvintele în propoziţii şi fraze. Şi asta pentru că nu ţine să exprime ceea ce poate fi exprimat prin vorbirea şi gîndirea discursivă. Dacă pentru stilul discursiv, sintagma poate fi echivalată cu un fragment de propoziţie, pentru autorul de haiku, ea este o unitate sintactic-stilistică fundamentală, autonomă şi stabilă, alcătuită din cuvinte în relaţii pline de sens între ele. Mai liber spus, sintagma este o locuţiune, o expresie non-enunţiativă, cu funcţie evocatoare, aluzivă, sugestivă.


Stilul eliptic al poemului este deci şi unul defectiv de sintaxa frazei. Aşa cum spunem despre adjectivul suficient că este defectiv de grade de comparaţie (nu poate fi folosit decît la gradul pozitiv), tot astfel, stilul eliptic al haiku-ului nu tinde să integreze sintagmele în propoziţii sau fraze, ca şi cum ar fi doar fragmente ale lor, ci le lasă acestora autonomia deplină. Sintagmele folosite în haiku îşi sînt suficiente lor însele. Iar funcţia lor se îndeplineşte integral doar în măsura în care sînt defective de subordonarea în unităţi sintactice superioare.


Dacă vom considera sintagmele drept materiale de construcţie, prefabricate, cărămizi cu care se ridică edificiile verbale, trebuie să acordăm o dispensă cărămizilor din care este alcătuit haiku-ul. Ele sînt cărămizi miraculoase, care cuprind în ele însele lumi posibile, asemenea împărăţiilor miniaturizate şi-nchise într-o nucă sau o alună în basme.


Deşi una din exigenţele haiku-ului este simplitatea, firescul expresiei, tehnologia obţinerii acelei naturaleţi plină de sobrietate este una alambicată. Ea poate fi asemănată cu modul laborios şi trudnic prin care lamura metalului este aleasă din ganga sterilului, cu procedura prin care e distilat alcoolul din fructele fermentate. Ceea ce este eliminat şi omis este îndepărtat prin complexe operaţiuni spirituale pentru a obţine expresia limpidă şi alcoolizată a poemului. Elipsa devine în haiku un mod de concentrare, de esenţializare, de distilare. Omisiunea devine astfel elocventă. Iar debarasarea este purificare, primenire, înnobilare. Sintagma haiku-ului reţine astfel doar tăria şi buchetul lumii pe care o evocă.


Omisiunea elocventă este şi o reverenţă pe care haiku-ul o face ideii zen că golul este plin de semnificaţie şi productiv. Cuvintele care lipsesc (cu bună intenţie sau doar aparent) sînt grăitoare , golul pe care îl marchează este plin de înţeles. Un înţeles pe care cititorul îl resimte izvorînd din tăcerea alcoolizată dintre cuvinte.


*


Merită să vedem şi cum sînt realizate aceste exigenţe în cîteva poeme. Lipsa verbului din poemul Valeriei Tamaş:


satul părăsit -

în turla bisericii

clopotar, vântul


creează o atmosferă stranie, nimeni nu trage clopotele şi totuşi în turlă e un... clopotar fără chip şi fără trup. Oare pentru cine bat clopotele?


Şi-n poemul lui Gabriel Iordan-Dorobanţu lipseşte orice verb care să vorbească despre vreo acţiune:


el şi ea-n noaptea

cu lună – si totusi, o

singură umbră


şi totuşi, acolo se întîmplă ceva delicat, o ciudată contopire, pe care o mărturiseşte însă discret şi tremurător doar umbra lăsată de lună.


Dan Norea nu are nevoie decît de o prepoziţie pentru ca cele patru substantive să spună totul:


flori de hârtie-

caprele groparului

nefericite


Evident, groparu-şi paşte caprele în cimitir, iar meschinăria artificiului uman le lipseşte de o delicatesă.


Iată o scenă în care alte cuvinte ar fi fost fără rost:


viscol năprasnic –

în calea stăpînului

bătrînul cîine


Valeria Tamaş a ales dintre cuvintele posibile doar pe cele ce se rotunjesc ca o cupă din care simţi buchetul răspîndit de licoarea fidelităţii ce depăşeşte orice intemperii. Ce face cîinele? Aleargă, se bucură, se gudură... Asta e treaba închipuirii noastre.


Ioan Marinescu-Puiu, şugubăţ cum îl ştim, ne ţine la curent cu noutăţile:


ploaie de toamnă –

în vechea umbrelă

o nouă gaură


O fi ea ploaia monotonă şi stupidă, vorba poetului, dar de ce să te sinucizi? Prin noua gaură, lucrurile arată deja altfel... Şi totuşi, jalea unicei umbrele ciuruite... învăluie poemul într-o tristeţe... iremediabilă.


Pe acelaşi ton mucalit, făcînd haz de necaz, Gabriel Iordan-Dorobanţu nu se vaită, toată noaptea a asistat la o confruntre cu handicap:


noapte fără somn –

doar greierii mai luptă

cu maneliştii


În colaboraţionismul şi delăsarea umană, doar greierii, mărunţi şi discreţi, mai dau o replică demnă şi salutară brutalităţii vulgare.


Şi poemul Doinei Bogdan Wurm este compus doar din substantive legate prin două prepoziţii, o conjuncţie şi un pronume adjectival:


cătun pe culme –

sub lună ecoul şi

nici o potecă


suficiente însă pentru a comunica atmosfera unui loc pierdut de lume.


Într-un poem al lui Ion Untaru:


ajutoare -

intr-un cojoc vechi

buletinul primarului


faptul este perfect înţeles fără să intrăm în amănunte, buletinul a fost găsit, a căzut, era în buzunar, primarul se folosise el mai întîi de ajutoare şi apoi...


Lipsa verbului permite şi o structură cu doi kireji mai slabi, deci cu trei sintagme şi trei imagini/idei diferite.


O scenă de bal al vampirilor este închipuită de Manuela Miga, homarul e parcă o aliteraţie a cuvîntului husar, braţul sugerează dansul, iar ultimul (cu aluzie culturală la un titu de film) ne readuce pe ringul vieţii şi al morţii:


un falnic homar

bratul caracatitei

ultimul tango


Un alt poem, aparţinînd lui Aurel Rău, surprinde trei imagini care nu converg, dar creează o tensiune semnificativă. Singurătatea este sugerată simbolic şi oarecum integrată lumii prin identificarea cu soarta firească a unei păsări solitare.


primul trandafir

si toate pasarile

si eu singur cuc




joi, 29 ianuarie 2009

În curînd, site-ul împlineşte doi ani

Pe 25 februarie se împlinesc doi ani de cînd am înfiinţat acest site. Înainte de apariţia lui, pe două site-uri literare a existat o firavă încercare de a întreţine o agitaţie cît de cît onestă, oarecum intrauterină. Ceea ce s-a întîmplat pe unul din ele a dispărut complet din cauza neglijentei sale administrări. Pe celălalt mai sînt încă urmele încercărilor. Le voi posta aici pînă la împlinirea vîrstei la care, clătinîndu-ne pe picioare, gîngurim.

*

Menţiune pentru un haiku




Photobucket - Video and Image Hosting


Vreau să spun cîteva vorbe despre unul din haiku-urile premiate în Croaţia, deşi ar merita-o şi altele.

White peak in the pond -
the first snowflake is touching
another snowflake

Piscul alb în lac –
primul fulg atinge
un alt fulg

Eduard ŢARĂ, Romania

Îndeplineşte cu brio toate cerinţele formale: 5-7-5, kigo, kireji, unde, cînd, ce. Dar ele nu îi dau automat vreo valoare.

Prima imagine este grandioasă şi te fixează în starea de contemplaţie. Muntele deja alb se oglindeşte în apa calmă a lacului, poate a unui tău limpede şi netulburat. Acolo iarna şi-a intrat deja de mult în drepturi. Sus şi jos, primul contrast, se adună şi se întrepătrunde în lac: vertical şi orizontal, semeţia piscului şi generozitate oglinzii care-l domoleşte şi-l ispiteşte-n adînc.

Iarna e pe drum. Şi, acum, aici, poate oricînd să înceapă, în fapt sau doar în închipuirea stîrnită de reverie, să fulguiască. În faţa maiestăţii muntelui şi a lacului, gîndul este deturnat către fragilitatea fulgilor şi resimte acest nou contrast: masivitatea şi trăinicia faţă-n faţă cu delicateţea pieritoare.

Evident, totdeauna într-o ninsoare o grămadă de fulgi se ciocnesc unul de alltul. Dar poemul decupează delicat doar graţioasa atingere a doi fulgi, vă las să ghiciţi de ce.

Valoarea acestui poem, ca şi a celor mai multe haiku-uri reuşite, este tocmai suma acestor contraste topite în starea de meditaţie, atingerea acelor corzi profunde ale sufletului în stare să vibreze intens sub surdină.


*

Foarte bună analiza haiku-ului. Ea îi ajută pe toţi cei care citesc să înţeleagă mai bine în ce constă frumuseţea acestei specii literare şi, în particular, a acestui haiku.
Se pare că sunt în anantaj cei care scriu haiku direct în engleză. Cel puţin asta deduc din forma acestui haiku.
Îţi mulţumim pentru seriozitatea cu care te implici în explicarea acestor poeme!
Cu prietenie, Maria Postat de catre Maria Tirenescu la data de 2006-10-02 14:07:29

Maria, se poate să ai dreptate, dar cred că Eduard Ţară are şi o variantă românească la fel de bună. Eu nu m-am străduit suficient să-l fac canonic şi în româneşte. Mă bucur că apreciezi observaţiile mele. Şi mie mi-au plăcut poemele tale cu comentarii pe care le-ai postat.

Încerc o variantă 5-7-5:

Piscul alb în lac –
primul dintre fulgi pe un
altul l-atinge

sau

un prim fulg atingîndu-l
uşor pe-un altul

sau

fulgul dintîi l-atinge
pe următorul

Nu-mi dau seama dacă nu e prea forţat. E greu să prinzi, numărînd silabe, şi naturaleţea rostirii şi firescul exprimării.

Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-02 20:27:33

Piscul alb în lac –
primul dintre atingându-l
pe următorul

E o variantă...
Cu prietenie, Maria Postat de catre Maria Tirenescu la data de 2006-10-02 21:40:10

Multumesc Traian pentru frumoasele articole cu referire la Haiku, le citesc cu un foarte mare interes.
Cat priveste "ghicitoarea" nu stiu daca autorul s-a gandit la ce m-am gandit eu; in ce ma priveste eu vad in cei doi fulgi unul singur, celalalt efiind "virtual", proiectia primului in apa.
Incerc si o varianta la graba, poate revin cu una mai elaborata :

piscul alb în lac -
pe suprafaţa apei
doi fulgi se ating

~Traian Numai bine!~ Postat de catre Horia Ivascan la data de 2006-10-03 14:52:31

Erată:

Piscul alb în lac –
primul fulg atingându-l
pe următorul

Aseară, m-am grăbit şi am trimis fără să verific. Aceasta era varianta pe care voiam să o postez.

Cu prietenie,Maria Postat de catre Maria Tirenescu la data de 2006-10-03 16:32:46

Felicitări pentru comentariu. Este ca un mini poem în proză. Eu cred ca prima traducere în română, cea din corpul textului este cea mai bună, chiar dacă nu se încadrează în canoanele 5-7-5. Remarc totuşi că în engleză autorul a căutat să respecte numărul de silabe! De altfel, aceste canoane sunt adesea sacrificate de către străini de dragul reuşitei unui haiku. Ele nu reprezintă ceea ce dă forţă unui poem haiku. Nu pot înlocui acel moment de iluminare (aha), de inspiraţie şi în cazul de faţă încercările de a-l aşeza în tipare ce ţin de prozodie, fac să se piardă momentul „satori” când pur şi simplu sub imperiul meditaţiei observi ceva ce te impresionează.
Sunt doi fulgi, de fapt sunt mult mai mulţi, dar doar doi fulgi se ating în drumul lor spre nicăieri. Cum ating luciul apei adânci se pierd, aşa cum se pierd şi fiinţele noastre în hăul nefiinţei. Dar în scurtul lor drum spre nefiinţă ei se ating şi poate parcurg drumul alăturaţi... În natură mereu este prezentă perechea şi aici din noianul de fulgi, doar doi se ating. Şi sunt puri şi inocenţi în atingerea lor... Foarte frumos haiku-ul!


Postat de catre Magdalena Dale la data de 2006-10-03 19:18:37

Cornel, ca de obicei, ne incinti cu incursiunile tale in arta haiku-ului.

cum sunt unul dintre cei care beneficiaza de aportul ce aduci in acest domeniu de interes, iti multumesc de doua ori: o data pentru profesionalism, a doua oara pentru disponibilitate.

cu pretuire,
gheorghe

Postat de catre gheorghe Sarbu la data de 2006-10-03 22:36:58

Mulţumiri tuturor, aţi răspuns la apel. Văd că toamna îşi (re)numără bobocii, nu ne-am înmulţit, dar nici nu ne-am împuţinat.

Maria, variantă ratificată.

Horia, variantă ta este mult mai elaborată şi arată că sugestia te-a pus pe altă cale mult mai densă ca sens.

Magda, şi observaţia ta arată cîtă profunzime este într-un haiku bun, fiecare găseşte propria sa continuare.

Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-10-04 21:10:08



 Puteţi găsi aici texte în limba română despre poezia niponă, comentarii asupra unor poeme, informaţii despre concursuri şi rezultate, linkuri către site-uri specializate în haiku


Cine vrea să afle despre sau să participe la lansarea unui concurs de haiku după modelul kukai poate vizita ROMANIAN KUKAI

vineri, 23 ianuarie 2009

Comentariul lunii ianuarie



Şerban Codrin ne onorează cu un comentariu amplu asupra concursului încheiat recent. Chiar dacă unii vor avea impresia că demolează ierarhia, sînt convins că vor găsi şi resursele să vadă adevărul: şi capacitatea de a produce poeme de calitate, şi aceea de a aprecia producţiile altora ţine de un anume discernămînt care se modelează mai uşor într-o comunitate însufleţită de spiritul ludic. Iar întrecerea este una din compoenentele majore ale acestui spirit.


Instrumentele concursului sînt esenţiale pentru a vă urmări evoluţia. Tabelul voturilor nu serveşte doar la transparenţa necesară pentru a avea încredere în corectitudinea concursului, ci şi, aşa cum evidenţiază şi Şerban, la a-ţi aprecia nivelul gustului şi a încerca să-l ameliorezi treptat. Poţi vedea cum votează cei mai buni şi cu timpul, ajutat şi de comentariile maeştrilor, ca să zic şi eu un cuvînt mare, poţi vota tot mai aproape de o apreciere de calitate. Dar mai ales, te poţi bucura atunci cînd se dovedeşte nu doar că ai obţinut un loc bun, ci ai şi votat poeme bune.


Sigur, pentru asta trebuie mai întîi să te dezbari de obiceiul de a-ţi vota doar cunoscuţii, de obicei pentru reciprocitate.


*



CONCURSURI, CONCURENŢI, DAR DIN CINE ESTE ALCĂTUIT JURIUL?


Şerban Codrin


Pretutindeni în lume se organizează concursuri de selecţie ale poemelor renku, haiku, senryu. Este singura modalitate profesională, bazată pe criterii filozofice, estetice şi de teorie literară, care poate promova un poem, un autor, o creaţie în totalitatea ei. Matsuo Bashō a compus, dar juriile l-au promovat, până a ajuns el însuşi o autoritate şi un echivalent al juriilor. Apoi, în posteritate, l-au promovat tradiţia, inerţia, iluzia, dar, la o analiză profundă, creaţia sa rezistă dincolo de orice contestare, opera poetului esta viabilă şi valabilă. În caz contrar, s-ar fi prăbuşit de multă vreme în neant.


Concursurile româneşti organizate de ROMANIAN KUKAI, de Societatea română de haiku, de reviste, de oricine se încumetă şi are posibilităţi de comunicare, au un scop: descoperirea, din mulţimea propunerilor, a poemelor valoroase. În caz contrar, se tipăresc volume fără nici o valoare, ba maculatura este susţinută şi de critici literari fără nici o iniţiere specifică în acest domeniu atât de fragil. Să te ferească Dumnezeu de orgoliile rănite ale poeţilor!


Întotdeauna l-am felicitat pe maestrul Corneliu Atanasiu pentru activitatea sa cu totul extraordinară de a organiza concursurile lunare de selecţie, cu rezultate de multe ori spectaculoase.


După concursul din luna decembrie 2008, când a a fost propus cuvântul sezonal COJOC, am tras cateva concluzii. Una mi se pare principală: poeţii noştri nu au întotdeauna simţul limbii literare, ceea ce este păcat. Sau sunt profund neatenţi, altfel nu s-ar explica avalanşa de PLEONASME, boală cronică a haiku-ului. Ninge pe cojoc, cojocul iernii, cojoc în viscol or fi construcţii sintagmatice normale în poezia de tip aristotelic, occidentală, dar nu în poezia haiku, tanka, senryu. În al doilea rând, când ai la dispoziţie numai 17 silabe, nu-ţi poţi permite luxul redundanţei, textul trebuie să fie simplu, exploziv, paradoxal şi să răspundă la o mulţime de exigenţe estetice.


I-am propus domnului Atanasiu cuvântul sezonal ANUL NOU din mai multe motive. În primul rând, în poezia noastră nu există decât câteva, în orice caz, prea puţine haiku-uri reuşite, dedicate acestui eveniment cu semnificaţii profund simbolice in toate culturile, inclusiv în cea română sau japoneză. Cu ce rezultate?


Sper că este un prim concurs cu această temă, propun de pe acum ca ea să se repete şi în luna decembrie 2009, când poeţii vor fi mult mai pregătiţi de inspiraţia de peste an. Rezultatele prezente nu sunt rele, în orice caz nu am întâlnit erorile din cazul precedent. Recolta începe să se alcătuiască şi în câţiva ani vom putea spune că o ducem cu mult mai bine.


Juriul Romanian Kukai este alcătuit din toţi participanţii, care votează după propriile criterii, cunoştinţe, gusturi, presupun, la nivelul iniţierii fiecăruia. Metoda se practică în multe concursuri, inclusiv internaţionale, dar nu este singura.Când avem un juriu restrâns, în dialog, sau când arbitrul este unic, de exemplu, un maestru, erorile sunt, în orice caz mai puţin frecvente, dar pot să apară.


Ce se întâmplă în concursul abia încheiat? Ceea ce se observă în multe alte cazuri. Juriul abstract premiază multe poeme bune amestecate cu multe poeme rele. Ies în evidenţă poeme excepţionale, construite cu paradox, strălucitoare, şi cad în subsoluri poeme de mare valoare, dar care nu strălucesc prin evidenţă, pentru că autorii aleg un arsenal poetic mai subtil, care scapă unei judecăţi cumulative (ca să nu spun "la grămadă").


Premiul I, un text de Felicia Leş:


Singur de-anul nou -
Vrabia n-a mai venit
La blidul cu mei


Poemul este frumos în sine, dar autorul nu ştie că este permis în haiku să se scrie cu majusculă doar la începutul poemului. În al doilea rând, motivul singurătăţii de anul nou este prea frecvent, aşa ca îţi trebuie mare talent să propui o imagine memorabilă. Dacă mai adăugăm verbul la timpul trecut, devenim suspicioşi şi atragem atenţia juriului abstract că a făcut o alegere greşită, propunând câştigător un poem banal, neinteresant, o umbră a altor poeme pe motivul singurătăţii (sabi).


Premiul al II-lea, un text de Valeria Tamaş:


Noapte între ani -
îţi urează la mulţi ani
doar papagalul.


Se observă că textul este ortografiat corect, fără majuscule inutile, cu verbul la prezent. Noapte între ani este un vers binecunoscut, reluat de mulţi alţi poeţi, ma abţin să-i citez în acest context. Versul al doilea repetă inutil, mai mult decât pleonastic, cuvântul propus drept KIGO, ratând poemul. Din nou juriul greşeşte, poemul nu are ce căuta în fruntea ierarhiei şi nu poate fi selectat în nici o antologie.


Premiul al III-lea,un text de Eduard Ţară:


Noapte de An Nou -
un şir de urme pleacă
şi altul vine


Eduard Ţară ştie prea bine ce este un haiku şi rezolvă provocarea cu un prim vers banal, fără relief, repetitiv la toţi poeţii, unde se află kigo, şi continuă cu un aforism buddhist, rezolvând magistral şi simplu problema. Pentru asta îţi trebuie talent şi Eduard face o demonstraţie de forţă.


În continuare voi merge pe sărite. Dan Norea şi Loredana Dănilă (între timp şi-a luat un pseudonim şi cred că bine a făcut) nu ne propun nici un haiku, în schimb câştigă sufragiile juriului cu două senryu-uri superbe despre şampanie. Propun să se prezinte la concursul de senryu abia lansat (este cu temă sau fără temă obligatorie?) şi vor fi premiaţi din nou, pentru că merită!


Locul VI îi este oferit lui Henriette Berge. Pentru că poemul este excepţional îl voi cita:


Casa bunicii -
ajunul anului nou
nu schimbă nimic


Este, probabil, cel mai frumos poem din concurs. De ce nu a fost laureat la nivelul excepţionalului? Juriul abstract s-a discreditat complet.


Încă un poem de calitate, semnat de Magdalena Dale.


Zori de Anul Nou -
pe mormanul de gunoi
ghetele rupte


In orice caz, textului i se pot da mai multe interpretări, ceea ce este ideal în haiku. Valoarea estetică hai-i potenţează minunat poemul în două puncte esenţiale (gunoi, rupte). Ghetele, cu valoare hai-gon, mă fac să cred că autoarea este din ce în ce mai implicată în iniţiere, pentru că rezultatele se văd în subtilitatea scriiturii.

La premiul al V-lea (Doina Bogdan Wurm) apare metafora (ofranda iernii), deci totul se prăbuşeşte.


Iată PLEONASMUL clasic, a fost premiat cu floricele împletite pe câmpii de veseli copii:


Ninge cu fulgi mari
în noaptea anului nou -
la geam urători


Nu au ce căuta în acelaşi haiku (de aceea este haiku si nu epopee homerică) anul nou lângă urători şi fulgi mari (ninge), pentru că evidenţa este pleonastică, iar poemul este ratat, însă nu pentru juriul care greşeşte grav din nou, tocmai prin prezenţa sa abstractă.


În concluzie, toate discuţiile despre PLEONASM sunt inutile, respinsul şi prigonitul este apreciat pe piaţa de haiku, lângă Obor, unde latrş câinii şi se vând canari.


Mai bine sau mai rău, lucrurile merg până la sfârşit, dar apar în continuare poeme bune neremarcate, deci se face simţită nevoia unui cunoscător, a unui maestru, care sa propună ordine în dezordine.


Eu însumi am participat la concurs cu un haiku neremarcat.


Prima crimă
nerecunoscută din an -
un brad la gunoi


Forma este relativ liberă (4,8,5), dar putea deveni corectă:


Cea dintâi crimă
recunoscută din an -
un brad la gunoi


Am preferat textul mai puţin canonic, pentru că se pierd nuanţe esenţiale. Între nerecunoscută/recunoscută, varianta întâi poartă sensul suprem al poemului, deci nu putea fi ratată. Valorile mushin (nerecunoscută) şi hai-i (crimă, gunoi) sunt prezente, valori esenţiale în haiku. Întreb retoric: câţi poeţi ştiu să le folosească în mod creator, nemaiîmprumutându-le din textele altora?


În al doilea rând, care este structura interioară a unui haiku? Răspundem cu ochii închişi: unde / când / ce? Oare aşa este? Nicidecum. Un haiku are un sens, deci esenţialul este "ce?"

(Recitiţi poemul de mai sus, al unui iniţiat, Eduard Ţară, ca să vă convingeţi.) Cine pierde vremea prea mult cu unde / când? (absolut necesare) ratează sensurile poemului, deci esenţialul.Textul de mai sus pare a nu avea unde / când, totul fiind un "ce?" prelungit pe toată lungimea lui, prin urmare, un câştig esenţial, poemul devenind aforistic.


Propun Domnului Corneliu Atanasiu să alcătuiască un juriu serios pentru selecţia finală în antologia concursurilor (am auzit că deja se ocupă doamna Manuela Miga), pentru ca numărul erorilor să nu fie supărător de mare, ca în orice concurs cu auto-juriu, unde, iată, nu prea funcţionează criteriile echilibrate de selecţie şi se produc erori cu totul ridicole.


Am avut simpla curiozitate să caut în schemele din luna ianuarie 2009 ale patronului spiritual şi nu numai al concursului cine a votat cele două puncte acordate textului meu. Sunt Henriettre Berge şi Victoria Fătu Nalaţiu. Dacă au votat din întâmplare (cad sub această incidenţă mulţi dintre juraţii concursului), ce să mai zic, nu te poţi lupta cu întâmplarea, dar dacă au făcut-o în cunoştinţă de cauză, nu-mi rămâne decât să le felicit pe distinsele doamne şi să le spun că au cunoştinţe despre haiku şi că pot să-şi ducă mai departe făclia, mare, mică, atâta cât este, dar iniţiată. Le propun să-şi adâncească studiul poeziei zen, căci, ştiu, domnul Atanasiu caută iniţiaţi în haiku şi colaboratori de ispravă. Vă ofer câte un exemplar din antologia mea de poezie zen, tocmai ca un semn pentru calităţile pe care le-aţi dovedit.


Felicit pe Eduard Ţară, Henriette Berge, Magdalena Dale pentru câştigarea primului Romanian Kukai pe anul 2009. Aştept cu interes pe Dan Norea şi Florentina Dănilă în Romanian Senryu, unde, parcă prevăd, nu vor câştiga nimic, pe mâna unui juriu atât de, involuntar-năbădăios, deci supus prea multor greşeli.




joi, 22 ianuarie 2009

REZULTATELE CONCURSULUI ROMANIAN KUKAI IANUARIE 2009



REZULTATELE

ROMANIAN KUKAI IANUARIE 2008


Dragi prieteni ai haiku-ului,

Iată rezultatele concursului din luna DECEMBRIE 2008

pentru care tema propusă a fost ANUL NOU.


Poemele sînt listate în ordinea punctajului acumulat din voturile pe care le-aţi trimis.


Fiecare poem este însoţit de numele autorului şi formula de votare în paranteze.


Exemplu de voturi obţinute: (0,2,7 = 11)

Asta înseamnă: niciun vot de 3 puncte, 2 voturi de 2 puncte, 7 voturi de 1 punct = pentru un total de 11 puncte.



FELICITĂRI CÎŞTIGĂTOAREI:


Felicia Leş


Şi tuturor participanţilor!



*



Locul I – 24 puncte


45.

Singur de-anul nou –

Vrabia n-a mai venit

La blidul cu mei...


Felicia Leş (177= 24)


Locul II – 19 puncte


48.

Noaptea dintre ani –

Imi ureaza la multi ani

Doar papagalul


Valeria Tamaş (148 = 19)



Locul III – 14 puncte


2.

Noapte de An Nou –

un şir de urme pleacă

şi altul vine


Eduard Ţară (127 = 14)



Locul IV – 10 puncte


46.

nici şampanie,

nici becuri şi-artificii -

doar o candelă


Dan Norea (00 10 = 10)



Locul V – 9 puncte

13.

şampania şi

două pahare goale –

unul e în plus


Florentina Loredana Dalian (025 = 9)


29.

Vine Anul Nou –

cîte speranţe iarăşi

se-agaţă-n calendar


Vali Iancu (114 = 9)


44.

Ofranda iernii-

Încă un strat de omăt în

Clepsidra vieţii


Doina Bogdan Wurm (122 = 9)



Locul VI – 8 puncte


16.

casa bunicii-

ajunul anului nou

nu schimbă nimic


Henriette Berge (016 = 8)


22.

...patru trei doi unu -

laolaltă cu ceilalţi

şi cerşetorul


Mircea Teculescu (016 = 8)


42.

O stea plăpîndă

deasupra case pustii -

în porţi urători


Rafila Radu (024 = 8)



Locul VII – 7 puncte


11.

Zorii anului nou –

pe mormanul de gunoi

ghetele rupte


Magdalena Dale (015 = 7)


33.

Cumpăna veche-

printre pietre crăpate

zorit anul nou.


Ion Răşinaru (023 = 7)



Locul VIII – 6 puncte


4.

Ajun de An Nou –

La-ntrecere cu fulgii

Artificiile.


Livia Ciupav (014 = 6)


8.

Revelionul

candva cu casa plina-

acum singur cuc!


Constantin Stroe (006 = 6)


17.

Ninge cu fulgi mari

In noaptea Anului Nou-

La geam uratori.


Victoria Chiţoveanu (014 = 6)


21.

Pe vatra-ncinsă
colaci rumeniţi -
vine Anul Nou.


Mara Paraschiv (014 = 6)


49.

ieri petrecere,

azi cu un an mai batran

cafea amara


Ion Untaru (014 = 6)



Locul IX –5 puncte


7.

paşi mici prin omăt –

crenguţa-nmugurită

poartă noul an


Marius Surleac (013 = 5)


9.

Vine Noul an –

cu mir din Sfinte stele

colindă dorul ! .


Victoria Fătu Nalaţiu (013 = 5)


32.

Uliţi troienite-

Copii cu plugusorul

Vestesc anul nou.


Mareş Octavian (013 = 5)



Locul X – 4 puncte


5.

Singura-n vatra-

sa treaca oare mama

cu zambet anul?


Ioana Geier (004 = 4)


15.

Pe prispa casei

În zorii anului nou

Bunica plânge


Daniel Lăcătuş (012= 4)


20.

Cerul înstelat

cu mii de artificii

la crucea nopţii.


Gabriela Marcian (012= 4)


24.

Parcul Cancicov-

printre petarde şi fulgi

sărut de an nou.


Mihaela Băbuşanu Amalanci (004= 4)


25.

În celula lui,

de azi, un nou tovarăş –

vechiul an, liber.


Gabriel IORDAN-DOROBANŢU (012= 4)


36.

arcuri de poduri;
treceri peste ani--cine
bate la uşă?


Anişoara Iordache (012= 4)



Locul XI – 3 puncte


Textele: 6, 14, 30, 31, 35, 39, 41

Locul XII – 2 puncte


Textele: 3, 10, 23, 26, 37


Locul XIII – 1 punct


Textele: 1, 12, 38, 40, 43


Niciun punct


textele 18, 19, 27, 34, 47


(de la locul XI în jos, pentru confidenţialitate, nu mai dăm şi textele, cine doreşte să le vadă le poate găsi însă în lista textelor publicată odată cu invitaţia de participare)