În ce mă priveşte, sînt convins că pe internet este mai viu ca în alte locuri spiritul cooperării. O convingere nu ţine însă totdeauna doar de confirmări, ea este şi o opţiune, o miză. Dacă m-aş lua doar după răspunsurile la solicitările exprese pe care le-am făcut, ar trebui să fiu total descurajat. Asta ca să nu vorbesc de o anume lipsă de iniţiativă şi chiar de sugestii şi propuneri făcute cu responsabilitate şi nu doar în doi peri.
Sigur, există cîteva persoane cărora le-am mulţumit şi altele care deja fac ceva fără să mai aibă nevoie nici de susţinerea, nici de supravegherea mea. Am de gînd să creez cîteva locuri unde să invit pe cei care, sper eu, ar putea face o activitate utilă şi pentru ceilalţi.
Un prim început l-am făcut cu Un haiku pe zi‚ unde oricine doreşte poate completa, exersînd astfel, un vers lipsă dintr-un poem propus în fiecare zi. Dar exerciţiul în sine nu este totul. Compararea versului original cu încercările făcute timp de o săptămînă este şi ea destul de instructivă. În plus, în postarea cu discuţia încercărilor, există un link către sursa poemului ales, de obicei, una dintre antologiile existente în BIBLIOTECA ROMANIAN KUKAI. Chiar dacă aceste antologii nu vor fi citite sau desărcate pe compul personal, drumul către ele se va bătători cu timpul şi se vor ivi, fără doar şi poate, cei care să le citească atent şi cu folos. La încercarea de a da şi în sarcina altora selecţia poemelor propuse pentru o săptămînă n-am prea fost susţinut. Mai precis, doar trei persoane mi-au dat o listă de o săptămînă. Eu mi-aş dori să existe şi alţii care să fie autori ai acelui blog şi să existe o rotaţie săptămînală a celor care fac propuneri.
Ceea ce ar fi de făcut ţine în primul rînd de abilitatea de a fi un autor (mai modest, un postator) pe internet şi, în felul ăsta, un posibil coautor la un blog colectiv. Acest lucru s-a întîmplat de fapt pe cele 4 bloguri sezonale unde există un grup, e adevărat restrîns, de autori care-şi postează singur creaţiile. Ele sînt: Primăvară... , o vară... , niciodată toamna... şi iarna... Cine e curios şi interesat le poate accesa şi folosi, găsind acolo toate indicaţiile pentru a deveni membru/autor. E adevărat, condiţia de a ajunge autor pe ele este aceea de a-ţi face un cont Google. Dar fără deprinderi minime de a utiliza internetul nu poţi face mai nimic.
După experienţa blogurilor sezonale, am făcut de mai multe ori apel la cei care doresc să-şi facă un blog personal pentru a înţelege mai bine cum funcţionează internetul şi pentru a dobîndi deprinderi, abilităţi, discernămînt şi intuiţie în a se descurca în mediul virtual. Nu am simţit că a existat o adevărată dorinţa de răspunde provocării mele, dar în timp au apărut mai multe persoane care au bloguri, lucru dovedit prin semnătura electronică de la Un haiku pe zi. Gîndul meu este ca la 1 februarie să lansez un mic concurs de bloguri.
Schiţa de proiect prevede trei etape. Prima, de circa o lună, de înscriere. Etapă în care cei care au deja bloguri se pot înscrie de la început şi îi pot stimula astfel şi pe alţii să le viziteze blogurile şi să se acomodeze cu ele. Timp de o lună deci, îşi pot face bloguri şi cei care nu au ajutaţi, ghidaţi, susţinuţi de ceilalţi. Eu voi face o listă de linkuri către blogurile înscrise şi de adrese email către autorii lor. Internetul înseamnă cooperare şi întrajutorare.
A doua etapă va fi aceea a dotării blogului cu un număr standard de elemente (widgets, gadgets) pe care le voi menţiona la începutul celei de a doua luni. Tot în această etapă, concurenţii vor trebui să se înscrie pe un site care le monitorizează vizitatorii pentru a-şi cunoaşte ratingul. Iar în vederea creşterii lui, va trebui să-şi creeze o reţea de bloguri prietene cu care întreţin diverse relaţii: comentarii, blogroll, persoane interesate etc.
A treia etapă va fi cea de monitorizare propriuzisă. Timp de o lună vor fi urmărite blogurile şi vor fi evaluate ca dotare, uşurinţă în navigare, activitate, aspect estetic. Criteriile vor fi anunţate la vreme.
Capacitatea de a naviga/răsfoi/surfa reţeaua de site-uri existente pe web pentru a găsi informaţii, a le traduce şi a le pune la îndemînă celorlalţi încerc să o stimulez printr-un blog nou, Prezenţe româneşti, pe care am invitat ca autori 12 persoane. Din care au răspuns deocamdată doar 4. Despre ce este vorba se poate vedea chiar acolo. Ceea ce am vrut este să deleg altora o activitate pe care o pot face cu uşurinţă cei cu abilităţi de navigatori pe internet. Îi voi ajuta pe toţi cei care simt nevoia. În afara celor invitaţi, oricine îmi solicită participarea va primi o invitaţie. Un autor pe un asemenea blog colectiv poate posta propriile contribuţii/articole, pe care le poate corecta şi chiar şterge, dar nu poate interveni în rest (deci poate învăţa să-şi facă treaba, fără riscul de a produce stricăciuni).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu