„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară


locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

miercuri, 15 octombrie 2014

INTERVIURI RO KU (II) CFC cu DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ


Capotă Daniela Lăcrămioara Locuiesc în Galaţi, lucrezîn administraţia publică locală. Sunt căsătorită şi am un băiat, Codrin. Am început prin a  scrie eseuri, publicate în cotidianul local ,,Viaţa Liberă’’ - ediţiile de weekend în perioada 2006-2008. Volumul de debut ,,Acuarele’’ , Editura Sinteze, în 2013, cuprinde haiku şi proză scurtă,,Stânjenei din cerneală‘’Editura Pim, 2014, haiku.  Menţiuni şi premii (Croaţia, Japonia, Canada, Franţa ) 


1. Ce înseamnă pentru tine haikuul? Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii haiku?
Îmi place stampa japoneză, scriam o lucrare despre  influenţa ei asupra artei europene, îmi trebuia un motto şi am descoperit: ,,Desfăcând o hartă / petalele de cireş leagă / Europa şi Japonia’’- Eduard Ţară. Momentul acela a fost pentru mine ca o revelaţie.  Am început să scriu din 2013.


2 Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa

,,Un oximoron sau o expresie confuză?’’ a fost prima întâlnire cu dl.Corneliu Traian Atanasiu. Mi-a plăcut foarte mult articolul. L-am citit, recitit, iar când am descoperit concursul Romanian Kukai şi am văzut confirmarea poemului trimis, semnată de dl.Atanasiu, pur şi simplu nu mi-a venit să cred că am descoperit omul pe care îl admiram. Dumnealui a avut o influenţă covârşitoare, nu am să mă opresc niciodată din a-i mulţumi, apoi tot ceea ce se află în biblioteca on-line Romanian Kukai. Luni de zile am redus lectura doar la haiku.

3.Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a îndrumat cineva?

Un rol important în formarea mea l-a avut şi pictorul, etnograful gălăţean Eugen Holban. El a fost mentorul meu în ceea ce priveşte lucrările de desen. Întotdeauna îmi spunea că sunt extraordinare. Nu ştiu cât erau sau nu aşa, dar încurajările lui le auzeam în gând ori de câte ori mă apucam de lucru şi aveau un efect mai mult decât benefic asupra mea. I-am povestit despre haiku si sumi e. Se  bucură pentru mine.

4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica niponă comparativ cu cea occidentală?

Am debutat în suplimentul de weekend al cotidianului local scriind proză scurtă. Blogul meu are ,,de toate’’: prezentare de film, câteva eseuri etc. Am publicat poezie în revista ,,Axis Libri’’ a  bibliotecii V.A.Urechia Galaţi, prezentare de carte  în ziarul facultăţii Danubius ,,infocom@gal’’.
         Pentru mine un haiku transmite prin liniştea interioară, care potoleşte puţin  balcanismul  nostru ce include altfel de gesturi, de trăiri.

5.Ce ne poți spune despre pasiunea ta pentru sumi-e? Te-ai gândit la o expoziție?

Trebuie să mărturisesc că sunt şi rămân un amator. Prima oară am  lucrat în tuş cu peniţa, pentru ca mai apoi să descopăr creionul, liniile şi umbrele. Am încercat  şi acuarela. Toate necesită mult studiu, tehnică. Eu lucrez când şi când. Am reuşit să am o expoziţie de grafică  ,,Fascinaţia frunzei’’ şi una  de desen ,,Taine şi forme’’.
         Apoi cineva a spus că pictez  sumi-e. Nu ştiam ce înseamnă. Am căutat informaţii pe internet şi astfel am descoperit tutoriale care m-au ajutat foarte mult. M-am inscris într-un grup internaţional având astfel ocazia să văd  lucrări minunate realizate pe hârtie de orez cu pensule specifice. Eu cu aceste materiale nu am lucrat decât o singură dată. În rest folosesc blocul de desen şi pensule obişnuite.

6.Ai obținut locul I atât la concursul lunii februarie 2014, cât și la concursul lunii martie 2014 cu poeme foarte frumoase. Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii haikuuri atît de bune?

,,Vechile scrisori’’ există, băiatul care le-a scris făcea armata în termen redus la Lipova. Există şi mărţişorul. Aveam optsprezece ani când le-am primit. Totul era atât de frumos şi de simplu. Abia aşteptam să deschid cutia de scrisori.
M-am gândit la o legătură între ,,tăcere’’ şi ,,aroma de ceai’’. Ritualul preparării şi apoi bucuria parfumului aduc o limpezire a gândurilor. După ce am scris haikuul, am văzut un film în care unul din actori spunea : ,,vorbesc mult pentru că nu vreau să descopăr ce ascunde tăcerea’’. Mi s-a părut o explicaţie frumoasă.

7. Ce valoare au pentru tine  premiile obținute?

De multe ori când scriu, citesc şi recitesc, pentru că nu îmi dau seama dacă am reuşit să transmit ceea ce mi-am dorit. S-a întâmplat ca eu să consider ca fiind în regulă poemul şi să nu fie aşa. Întotdeauna am de învăţat. Premiile mă ajută să văd dacă sunt pe drumul bun.

8.Participi  la  toate concursurile de pe Romanian Kukai, dar și la concursurile internaționale.Ce reprezintă pentru tine aceste concursuri?

În primul rând bucuria de a citi poeme extraordinare. Am ,,acces’’  la o fărâmă din sufletele celor care le-au scris. Le citesc, le recitesc cu mare plăcere şi mulţumesc tuturor haijinilor, pentru că îmi dau voie să privesc lumea şi prin ochii lor.

9.Ce rol au în ceea ce scrii  viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

Fac parte din categoria oamenilor care nu şi-au împlinit  visul, acela de a avea o profesie în care să se regăsească şi atunci întotdeauna am căutat un refugiu, o lume care să îmi aducă aceea bucurie în suflet şi totodată detaşarea de zi cu zi. Din această lume fac parte lectura, filmul, pictura şi nu în ultimul rând haikuul.  Băiatul meu spune: ,,mama din când în când nu mă vede, nu mă aude. Este  cu haiku-urile ei’’.

10.Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

Trebuie să mărturisesc că nu aş putea numi trei poeme. Sunt atât de multe frumoase. Descopăr unul, încă unul şi tot aşa, fiecare îmi produce o emoţie şi o bucurie. Îmi spun: Doamne ce poeme frumoase  creează oameni  din oraşe diferite, din ţări diferite, din culturi diferite, aceasta este adevărata  lume,  fără graniţe şi structuri politice. Pot spune că fiecare poem îmi aduce în suflet un strop de serotonină. Simt nevoia de a le împărtaşi oamenilor apropiaţi pe care ,, i-am contaminat’’ cu frumuseţea poemului japonez.

11.Care sunt proiectele de viitor în acest domeniu?

Admir proiectul domnului Cezar Ciobîcă de a-i învăţa pe copii haikuul. Acest lucru mi-aş dori să-l fac şi eu.

Galați, 13 octombrie 2014

Niciun comentariu: