INTERVIURI RO KU (I) CFC cu ADRIAN-NICOLAE POPESCU

Pentru a ne cunoaște mai bine confrații împătimiți de haiku,voi  încerca să realizez, după un format mai vechi, o serie de interviuri cu haijinii care de-a lungul timpului au obținut premii  la concursul lunar de pe Romanian Kukai.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU – medic primar medicină de familie, în comuna Burla, judeţul Suceava. Locuieşte în Rădăuţi, este căsătorit şi are doi copii (Alexandru-Iulian şi Andrei-Ştefan). Debutează în literatură în noiembrie 2012, ca şi concurent în cadrul Festivalului Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” de la Târgovişte, ediţia a XLIV-a, unde obţine locul al III-lea la proză scurtă. Continuă să scrie, fiind încurajat de soţia sa Alina, de către familie şi de prietenii adevăraţi (familia Chifan – profesori şi traducători). Abordând mai multe genuri literare (proză, poezie, epigramă, teatru scurt, haiku), de la debut până în prezent obţine un număr de peste 50 de premii naţionale şi internaţionale (Italia, Liban, Republica Moldova).

1.Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii  haiku?

R: Despre existenţa concursurior literarare organizate în mediul virtual sau promovate on-line am aflat întâmplător, căutând cursuri de educaţie medicală continuă, necesare dezvoltării mele profesionale. Astfel am aflat de organizarea Festivalului Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”, ediţia a XLIV-a de la Târgovişte, în luna noiembrie 2012. Premiul câştigat (al III-lea la secţiunea proză scurtă) la prima mea participare la un concurs literar, mi-a dat curaj în a înşirui din nou cuvintele şi, navigând pe valurile web-ului, am descoperit în martie 2013 Romanian Kukai şi romanianhaiku.

2.Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

R: Mărturisesc că până la momentul martie 2013 „haiku” pentru mine reprezenta doar „ceva în japoneză”. Atât puteam să enunţ şi eu într-o ipotetică discuţie elevată. Am citit regulamentele celor două concursuri şi „deoarece mie îmi plac provocările”, mi-am încercat şi eu talentul în a „aborda şi alte genuri literare” (uh, ce clişee!), având chiar şi curaj de a participa. Dezastru! Ca să înţelegeţi ce valoare literară şi ce profunzime aveau cele trei poeme de debut ale mele, permiteţi-mi să vă recit două strofe care, cred eu sunt mai mult decât sugestive:

„Ţara mea cu ape multe,

 Cu câmpii cu multe flori,

 Ai în tine-o populaţie

 De mai mulţi locuitori.

 Din pământ, din piatră seacă

 S-au creat înspre apus

 Munţii tăi de încreţire

 Orientaţi cu vârfu’-n sus.”.

Am avut însă mare noroc de comentariile finalului de etapă, acele comentarii care la categoria „începători” erau realizate de domnul Corneliu Traian Atanasiu. Dumnealui mi-a deschis uşa şi, cu răbdare şi…mult tact, însă foarte corect mă plimba între agonie şi extaz săptămână de săptămână. Nici nu mă mai interesa ce loc ocupam în clasament! Pentru mine, importanţa etapei o reprezenta comentariul de final; astfel prin evaluare şi autoevaluare am început să înţeleg esenţa haiku-ului. De asemenea, de foarte mare ajutor mi-au fost şi cărţile trimise drept premiu, acele adevărate „manuale de haiku” ale domnului Atanasiu, dar şi poemele adunate în volume de către Cezar-Florin Ciobîcă, Livia Ciupav sau Dan Norea.

3.Ai urmat nişte modele care ţi s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

R: Cred că răspunsul la această întrebare l-am inclus, fără a şti ce urmează, în cel al întrebării anterioare.

4.Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

R: Ca şi genuri literare, am mai cochetat cu teatrul scurt şi eseul. Am avut chiar şi rezultate la concursurile de literatură. Nu cred că le voi mai aborda prea curând. Au fost doar o încercare a limitelor personale. La ce m-am oprit la momentul de faţă… poezia post-modernistă, haiku-ul şi proza scurtă, nu neapărat în această ordine, ele fiind guvernate de inspiraţie. Am ajuns ca atunci când îmi aşez capul pe pernă, să-mi aştept visele încercând în memorie schiţe de haiku. Dacă îl şi reuşesc (din punctul meu de vedere), îl notez numaidecât pe ceva la îndemână, ca nu cumva să-mi vină altă idee. Ştiu că mai binele este de multe ori duşmanul binelui. Apoi îl reanalizez a doua zi „la rece”.

Dacă ar fi să compar cele două tipuri de lirică…din punctul meu de vedere, valoarea unui text este dată de faptul dacă, la finele parcurgerii acestuia, în mintea mea răsare zugrăvit un tablou, pe care să-l pot admira imaginar de fiecare dată când văd sau aud rostit numele autorului. Cred că haiku-ul poate surprinde în şaptesprezece silabe aceeaşi frumuseţe descrisă în trei volume, ori nouăzeci şi opt de strofe. Dacă tabloul final este remarcabil, felicităm autorul, oricare ar fi acesta: romanicer, poet sau haijin.

5.Ai luat locul I la concursul lunii septembrie 2014 cu un poem foarte reușit. Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum  ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

R: O, câte ar fi de spus…O să încerc să mă adun şi să sintetizez. Până în clasa a VIII-a, perioada 15 iunie-15 septembrie (elevii ştiu de ce/ ce e!) reprezenta pentru mine „Fuga în (şi nu din) rai”; fiind acel băiat de oraş cu bunici la ţară. Nici nu vă puteţi închipui câte aş avea de povestit dacă m-aş întâlni cu Creangă! Apropierea de viaţa satului, de trăirile oamenilor, de valorile anecestrale, de credinţa pură, de palmele crăpate şi de sudoarea frunţii a fost definitorie pentru zidirea mea ca om. Când vorbesc şi scriu despre toate acestea …mă aflu acolo, respir acolo, sufăr acolo. Două imagini ce mă vor urmări toată viaţa, le-am aflat la întoarcerea acasă, la finele studiilor, vreme de câţiva ani după înveşnicirea bunicilor mei (bunicul – cojocar de bundiţe şi cojoace albe tradiţionale bucovinene din piei de oaie, iar bunica – ţărancă simplă, încovoiată de muncă): pânza de păianjen ce nu lăsa găleata ruginită a fântânii a se oglindi în apa rece de odinoară şi cele două scânduri bătute sub forma crucii Sfântului Andrei peste gura cuştii câinelui ce altădată prindea a lătra de bucurie chiar din clipa în care puneam piciorul pe culmea dealului. Probabil că vine ceva din interiorul sufletului, de fiecare dată când am scris despre sat şi despre ţăranul român am plecat în zori direct la serviciu, fără a mai face cunoştinţă cu veşmintele de noapte!

6.Ce valoare are pentru tine acest premiu? 

R: Voi spune atât: simt că, asemeni pildei din Biblie, am reuşit să înmulţesc talanţii înaintaşilor mei, cu rădăcini adânci în vatra strămoşească

7.Participi și la  concursurile săptămânale de pe Romanian Kukai. Ce înseamnă pentru tine aceste concursuri?

R:  Un şah literar! Aşezat pe o tablă 5-7-5, în loc de 8 x 8. La fel…piese negre şi albe. Fiecare aruncându-se în luptă cu tot ce are mai bun în săptămâna sau luna respectivă, căutând să rămână la final „rege”, poezia sa fiind aleasă „regina” concursului. Este scânteia ce-mi scapără permanent gândirea, căreia nu-i voi îngădui nicicând clipe de odihnă. Sau cum spunea regretatul maestru Toma Caragiu tovarăşilor săi, în „Operaţiunea Monstrul”: „o metoda de destindere activă şi de refacere psihică”.

8.Ce rol joacă în ceea ce scrii  viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

R: Cred că relaţia de cauzalitate este inversă în situaţia mea. Dată fiind natura profesiei mele, medic de familie, faptul că scriu (uneori cu recunoaştere din partea persoanelor avizate) îmi confirmă, aşa cum glumea un bun amic de-al meu, că cineva apreciază şi altceva ieşit de sub stiloul meu în afară de reţete şi de bilete de trimitere.

9.Poți numi trei poeme haiku  de-ale autorilor români sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

R: Chiar mi-ar fi plăcut să le fi scris eu!  Dacă mi-a fost cerut să enumăr doar trei, atunci le reproduc din memorie:

haijin în spital –

numărându-şi zilele

şi silabele

(Cezar-Florin Ciobîcă)

o gaură-n gard –

umplând-o cu albastru

ochiul de copil

(Liliana Negoi)

cruce de piatră -

sunt cu cinci ani mai bătrân

decât bunicul

(Petru-Ioan Gârda)

Şi unul în limba engleză, participant la un concurs internaţional, dar căruia, din păcate, nu-i mai reţin numele autorului:

fresh flowers

from her garden

for her grave

flori proaspete

din grădina ei

pentru mormântul ei

Te ajut eu. Poemul aparține Irenei Szewczyk (Poland) care a obținut mențiune de onoare la The 14th HIA Haiku Contest,2012.

10.Ai publicat vreo carte de haiku? Ai vreun proiect în acest sens?

R: Nu şi da. Nu mă grăbesc, încă nu am publicat nicio carte. În general, nu de haiku. Doresc să particip încă un sezon, până la vara viitoare ca şi concurent în cadrul concursurilor de literatură, iar una dintre condiţiile regulamentului este să nu fi debutat în volum. Participarea la concursuri mă stimulează în a scrie. Mi-am auto-impus să particip mereu cu alte lucrări, fie de haiku, de proză scurtă sau de poezie, punându-le deoparte pe cele premiate; astfel adunându-se treptat material tehnoredactat pentru viitoarele volume pe care intenţionez a le publica atunci când acestea se vor cere a ieşi de sub tipar.

Rădăuţi, Suceava

07.10.2014