Interviu cu Cristina Rusu, cîştigătoarea concursului nostru din iunie

Ai ezitat să faci singură un fel de mărturisire despre felul cum te-ai apropiat de haiku şi l-ai adoptat. Poate că îţi va fi mai la îndemînă să răspunzi la cîteva întrebări.

1. Scrii haiku de multă vreme?

Scriu haiku de puţin timp dar multe din versurile pe care le scriam în clasa a şasea sunt asemănătoare cu cele din haiku. Mama mă întreba mereu ce tot scriu eu acolo şi când citea îmi spunea că ea nu înţelege de ce scriu poeme aşa de scurte nici nu încep bine că se şi termină. Îmi plăcea să scriu poezii scurte şi să prind esenţa.

2.Cînd ai aflat de el, de la cine şi cît de repede te-ai acomodat cu exigenţele lui?

Prima dată am aflat de haiku de la o profesoară de-a mea din facultate. Mi-a plăcut atunci foarte mult dar nu am aprofundat. Era pe vremea comunistă. Cărţi nu se găseau. Ea avea in bibliotecă cărţi de haiku în limba engleză. Mai târziu am întâlnit pe poezie.ro scriitori de haiku care m-au ghidat. Ritmul versului unui haiku nu mi s-a părut niciodată exigent ca să mă exprim aşa, ci mai degrabă ordonat. Îmi place foarte mult ordinea, lucrurile clare şi precise; trebuie să descoperi în tine adevăratul tău eu interior. El te îndreaptă spre ceea ce scrii. Poţi să te naşti cu talent pentru scris dar să nu scrii niciodată haiku şi asta pentru că acest gen este urmat ca atare şi de ceea ce a sădit Dumnezeu în tine, la calităţi umane mă refer: calm, răbdare, imaginaţie bine dezvoltată, perseverenţă, fire meditativă. Având această sumă în bagajul tău poţi scrie poeme de lirică niponă.

3.Ai avut cîteva persoane care te-au ghidat sau ai urmat nişte modele care ţi s-au părut valoroase?

Am fost ghidată în primul rând de scriitori autohtoni: Traian Atanasiu, Magdalena Dale, Maria Tirenescu, am început să citesc şi să cunosc alţi autori de lirică niponă din ţară şi apoi versurile maeştrilor japonezi. Am noroc că o parte din cărţile pentru premii sunt la mine. Citesc să îmi formez baza în acest domeniu. E ca şi la şcoală când ţi se dă să citeşti cărţile necesare evoluţiei culturale. Fără citit este aproape imposibil să reuşeşti in orice domeniu, cunoştinţele mature ale unor scriitori experimentaţi te ajută mult.

4.Ce altceva mai scrii? Ai preferinţe pentru un anume gen? Cum ţi se pare poezia japoneză faţă de cea occidentală?

Cel mai mult scriu poezie. Am câteva încercări prozaice dar poezia mă atrage cel mai mult. Poezia japoneză este mai aproape de cer. Curentele literare ca postmodernismul, fracturismul au adus poezia mai aproape de cotidian. Aceste curente s-au ambiţionat să comită o radicalizare a înlocuirii vechiului cu noul, înţeles doar ca recenţă şi nu ca valoare. Dar revin la ideea de poem mai aproape de cer aşa cum îmi place mie să definesc poemul japonez. El este un poem concentrat, are forţă, imaginile sunt deosebite, structura lui se bazează pe elemente din cadrul natural, dar elemente mai pure, unduirea cuvintelor în vers are o anumită graţie. Am citit poeme care îţi taie respiraţia. Şi în poezia occidentală poţi găsi elemente bune dar de multe ori alături de un substantiv dintr-un vers este aşezat un adjectiv care taie, frânge versul în două. Să nu uităm că poezia de factură niponă s-a nascut din meditaţie, iar tot ce înseamnă meditaţie înseamnă în aceiaşi măsură înalt, limpezime, transcendenţă. De aceea, eu spun că ea te urcă la cer prin claritatea imaginilor şi puritatea lor.

5.Ai luat locul I la concursul din iunie cu un subiect care nu ţi s-a părut deloc atrăgător. Cum de ai reuşit tocmai în astfel de condiţii să scrii un haiku atît de bun?

Să vă povestesc cât de inedită a fost situaţia. Aşteptam să văd tema pentru luna iunie şi când am aflat că este cireaşă m-am gândit ce haiku o să scot eu cu această temă. Am căutat-o pe Magda Dale şi i-am zis că tema este foarte dificilă. Erau puţine alternative. Ei nu i s-a părut aşa. Îmi spunea să o iau încet şi să am răbdare. Căutam variantele, cireşe la urechi era prima şi o ştia toată lumea, apoi cireşe în sân, în coş etc. Nu ştiam ce pot să scriu mai deosebit. Trebuia să caut ceva. Eu stau şi meditez destul de mult si caut imaginea. Pe baza unei imagini scriu un haiku. Şi într-o dimineaţă, mai erau câteva zile şi se încheia concursul, mă uitam pe geam la razele de soare. Atunci mi-a venit ideea. Am văzut două cireşe într-o fantă de lumină şi răsăritul soarelui. Am stat destul de mult să caut forma potrivită în scris dar până la urmă am găsit-o. De obicei stau în linişte absolută şi scriu. Sunt haiku-uri la care caut ceva timp un vers să se potrivească.

6. Ce a însemnat pentru tine acest premiu? Ai căpătat mai multă încredere în ceea ce scrii?

M-am bucurat că am scris un haiku bun. Asta te ajută într-adevăr să fii mai perseverent decât erai. Dar nu e bine să forţezi dacă nu iese. Contează mult şi pacea ta interioară când scrii. La concursul din luna iulie nu am avut aceiaşi inspiraţie. Eram obosită. Am ştiut că nu o să iasă. Ideea sau imaginea trebuie căutată din timp, apoi urmează timpul necesar de aprofundare a ideii şi la urmă aşezarea în scris. Trebuie să îţi permiţi acest timp. Sau chiar dacă ai inspiraţia să scrii ceva pe loc este bine să laşi o zi apoi să revii şi să vezi ce ai scris. Să ajustezi dacă este necesar ceva acolo. Cel puţin asta e părerea mea.

7.Eşti în echipa care se ocupă de site-ul ROMANIAN KUKAI şi de concurs. Colaborezi uşor cu ceilalţi?

O echipă trebuie să fie unită. Este nevoie de timp pentru dezbateri, informare, aplicare. Când spui colaborare te gândeşti la propria fire la compatibilitatea cu ceilalţi. Şi această cooperare vine întâi din suflet, să pui suflet în ceea ce faci. Îţi trebuie timp să studiezi firea partenerilor din echipa ta. De multe ori, o echipă se formează pe loc dar întregirea ei adevărată se face după ceva vreme. Cel mai important lucru în tot ceea ce întreprinzi este iubirea. Îmi iubesc echipa şi ştiu că eu nu am experienţa lor. De exemplu, Maria Tirenescu scrie haiku de vreo cincisprezece ani, să mă ierte dacă greşesc şi am păgubit-o de câţiva ani, eu aveam douăzeci de ani şi niciun bagaj în acest domeniu. E bine să asculţi pe cei cu experienţă şi în echipa aceasta sunt oameni cu experienţă, asta mă bucură cel mai mult.

8. Eşti o fire mai degrabă întreprinzătoare sau cooperantă?

Întreprinzătoare şi cooperantă. În această ordine. Sunt învăţată să mă organizez singură. Cooperez bine cu persoane cooperante, făcând un joc de cuvinte. Întreprinzi iniţiative zi de zi, dar de cele mai multe ori, oricât de mult îţi doreşti să cooperezi cu un om, nu se poate dacă el nu işi doreşte să fie înţelegător cu tine. Întreprinderile sunt de obicei idei singulare, cooperarea deja implică două sau mai multe persoane.

9. Viaţa ta personală şi activitatea profesională sînt convergente cu haiku-ul sau nu se potrivesc de fel?

Sunt psihoterapeut şi consilier. Muncesc mult cu oamenii. Acasă mă retrag şi stau în linişte. Mă rog, meditez, scriu. Interiorul meu este convergent cu haiku-ul şi casa liniştită în care locuiesc. Dacă aş căuta haiku-ul în tenta profesională l-aş găsi în unele compatibilităţi când vorbesc oamenilor de iubire şi frumos.

10.Care-i întrebarea pe care nu ţi-am pus-o şi la care ai vrea să răspunzi pe nerăsuflate?

Ai uitat să îmi pui vreo întrebare? Glumesc. Mulţumesc frumos pentru interviu, Traian.