„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

miercuri, 3 octombrie 2012

Comentarii la concursul lunii mai 2012


Am ales sintagma de Ziua Muncii ca temă a concursului pentru că există în memoria colectivă multe reminiscenţe, şi plăcute, şi dezagreabile, ale sărbătorii vremurilor nu de mult trecute. Simbolistica ambiguă a formulei este surprinsă admirabil şi fără menajamente în cunoscutul poem al lui Şerban Codrin: de ziua muncii – / la soare uscându-se / pielea unui cal.

de ziua muncii –
pescarii pe sub sălcii
mai prind câte-un somn

Virginia Popescu

        Fără să reuşească un poem nemaipomenit, Virginia realizează două jocuri de cuvinte bine făcute care arată o tehnică perfect stăpînită. Somnul este opus pe de-o parte muncii, iar pe de altă parte omonimului său peşte. Atmosfera poemului este, cu ironia de cuviinţă, aceea molcomă a unei ieşiri în natura în care primăvara s-a statorinicit. O compensaţie a zilelor cînd somnul este înrerupt brusc pentru a ajunge mai degrabă mahmur la muncă. Pe de altă parte pescuitul la undiţă e o activitate ambiguă, între picoteală şi agilitate bruscă – dacă-n undiţă se agaţă cumva vreun peşte.

Ziua Muncii –
rândunica-şi repară
vechiul cuib

Maria Adam

        Ziua Muncii nu este totalmente confiscată de comunismul festivist. Şi înainte de a fi exclusiv a muncii, ziua de Armindeni era una a primului ieşit la iarbă, oficializarea venirii primăverii. Maria găseşte o interpretare care dă o valoare mai organică numelui zilei. Sărbătoarea rîndunicii este una a efortului real de a-şi repune-n funcţiune cuibul. Primăvara este consfinţită şi prin ceea ce face ea la fel ca gospodinele care şi-au dereticat casele. 

de ziua muncii –
unde era tribuna
doarme un câine

Octavian Mareş

        Iată şi un poem care aminteşte de vechile festivisme. Nu ştim dacă există vreun regret sau nu. Cîinele prinde şi el, ca şi pescarii, un somn bun la soare, mai în ton cu primăvara care venea şi înainte şi vine şi acum, după ce vremea paradelor s-a dus. Şi-a dispărut şi tribuna.

de ziua muncii –
în palmele rănite
lăcrămioarele

Maria Doina Leonte

        Adevărata sărbătoare a muncii este una austeră şi delicată totodată, dar cum să sugerezi doar, fără să-l decretezi, acest lucru? E suficient un joc de cuvinte simplu şi eficace: sărbătoarea sînt chiar lacrimile care udă lăcrămioarele abia culese, balsam pe palmele rănite. Căci ziua muncii e oricare dintre zile. Dacă ai învăţat să-i meriţi sărbătoarea.

de ziua muncii
un șomer intrigat -
ce sărbătoare-i azi?

Dan Norea

        Întrebarea şomerului e derutantă. Să fie doar o sfidare a celui ce nu simte nimic sărbătoresc în faptul că nu munceşte zilnic? Sau mai curînd o mărturisire a faptului că pentru el o sărbătoare ar fi să-şi găsească realmente de lucru.

de Ziua Muncii -
printre straturi bunica-și
plivește umbra

Cezar Florin Ciobîcă

        Bunica n-a prea ţinut sărbătoarea asta. Ea a sărbătorit mereu prin muncă o anume hărnicie tenace. Acum însă, în drumurile sale prin grădină, nu prea mai are ce îngriji, se mai apleacă însă reflex să smulgă cîteo buruiană de parcă şi-ar plivi umbra tot mai subţire.
                 
micuţul păstor –
tocmai  de ziua muncii
 împletind la bici

Rafila Radu

        Păstorul nu prea are zile de odihnă sau de sărbătoare. Şi, dacă se obişnuieşte deja cu zilele de lucru din zori şi pînă-n seară, are totuşi răgazul de a mai împleti un bici sau a ciopli o bîtă. Tocmai este o mică ironie pentru că ciobanul nu-şi rînduieşte zilele după festivisme facile.

la umbra clipei -
vechi ceas cu pendulă stă
de ziua muncii

Mihai Mateiciuc

Iată o ipoteză insolită: ceasul care nu se opreşte niciodată s-a dedulcit şi el la sărbătoarea în care nu se lucrează. Să fie o răzvrătire, o grevă spontană sau doar uzura travestită în simboluri umane? Umbra clipei e însă greu de înţeles. Şi de susţinut ca imagine.
           

Niciun comentariu: