„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Doar (II)


În prima parte, am remarcat modul de extremă concizie în care, folosindu-l pe doar, este scos în evidenţă un exemplar singular plasat într-un loc pustiit pentru a evoca singurătatea. Doar poate îndeplini însă şi alte funcţii cu aceeaşi eficienţă.


El poate marca, pervertirea sau dispariţia unui lucru (care rămîne viu şi autentic doar în amintire).


O pocnitoare. / Colindul copiilor / doar o amintire (Duţu Niţu)


O vijelie – / păpădia a rămas / doar amintire (Vasile Smărăndescu)


Tot cu ajutorul lui doar, e evidenţiat faptul că ceva nu (mai) corespunde exigenţelor, că aşteptările, oarecum fireşti de pînă acum, ne sînt înşelate:


Toamna asta – / doar risipă de frunze / şi nimic altceva. (Doru Cosmin Radu)


Toamnă de aur. / În mâna care cere / doar o monedă (Dumitru Radu)


Un cerşetor orb. / În palma întinsă / doar fulgi de nea (Ana Udrea)


Ciuta-nsetatã / la izvorul îngheţat. / Doar cer, doar oglinzi... (G. Corbu)


Amurg sângeriu / nici un bujor în grãdinã - / vântul, doar vântul ... (Mioara Gheorghe)


Pe sanie / doar câteva vreascuri / iarna în toi (Elena Manta Ciubotariu)


Există o contrariere a observatorului: toamna e doar risipă, abundenţă aurită nu se revarsă ca mărinimie, izvorul nu mai adapă, coloritul ceresc al amurgului nu mai are pandant pe pămînt, săracul nu mai are cu ce se-ncălzi. Peste tot doar penurie şi calicie.


În alte situaţii, atmosfera momentului este confirmată în mod expresiv printr-o anume excepţie care întăreşte o regulă:


Octombrie – / doar luna se scaldă / în mare... (Radu Patrichi)


Un câine pribeag / adulmecă ceaţa: / doar frunze arse (Cristina Crăsnaru)


vară fierbinte – / doar umbrele ciorilor / răcoresc câmpul (Henriette Berge)


noapte fără somn – / doar greierii mai luptă / cu maneliştii (Gabriel Iordan-Dorobanţu)


pisoii în cojoc – / pentru prima ninsoare / iau doar paltonul (Ana Ruse)


Doar poate scoate în evidenţă şi urme din care se poate deduce o faptă reprobabilă sau o anume reacţie tăcută la o întîmplare nedorită.


Doar pene pe jos. / Mîţa-i sătulă: bestia, / să-nghiţi un cântec... (Jules Cohn-Botea)


Ariciul e mort - / Doar acele pinului / Împung tãcerea (Ioan Marinescu)


Doar poate să inducă însă şi o moţiune de reabilitare a unui lucru mărunt, insignifiant, efemer care dă în vileag neaşteptat puterea nebănuită şi misterioasă a mai nimicului.


Doar o petală... / Limba ceasornicului / a încremenit (Amalia Voicu)


Între mâlul greu / şi cerul de-azururi plin, / doar un nufăr alb (Paula Romanescu)

Zmeul rupt... / Doar sfoara / îşi aminteşte zborul (Victor Zoica)


În fine, doar poate să pregătească o surpriză minimalizînd faptul pe care îl introduce, pentru ca apoi un şi augmentativ să-l transfigureze într-o întîmplare cu totul şi cu totul ieşită din comun:


noaptea orbului / doar cântatul unui cocoş / şi-un dor de lunã (Rafila Radu)


aproape la fel ca în:


În urma broaştei / (doar) un plescăit în noapte / şi luna în ţăndări (Eduard Ţară)


unde doar este subînţeles.



Niciun comentariu: