„Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.”

Eduard Ţară

locul desfăşurării primului kukai din România, locul unde puteţi găsi informaţii despre fenomenul haiku din ţară şi nu numai

joi, 10 aprilie 2008

O REVISTĂ VECHE ÎNTR-O NOUĂ EDIŢIE ONLINE


Pe ce a trecut vremea, intenţiile noastre s-au diversificat şi s-au precizat. Concursul ne-a obligat aproape să oferim celor ce se iniţiază posibilitatea de a avea acces lesnicios la texte care să-i ajute să se apropie de poezia niponă: lecţii, comentarii, poeme de calitate.

Pentru aceasta a trebuit însă să intrăm în contact cu cei care se răzniseră de mişcarea haiku, dar erau dintre poeţii şi eseiştii de valoare. Am reuşit asta încet, încet cu ajutorul listei LAPNO, mereu îmbogăţită, care a făcut cunoscută activitatea noastră într-o arie tot mai largă.

În toamna trecută, la Constanţa, l-am cunoscut pe Şerban Codrin, venit special ca să ne întîlnim. Cred că, deşi nu este încă prea sprinten pe internet, a fost cucerit de posibilităţile nebănuite pe care acesta le oferă comunicării şi, implicit, închegării unei comunităţi. Despre el şi poezia lui găsiţi două interviuri substanţiale realizate de Angela Baciu Moise chiar pe acest site. Din vorbă-n vorbă, am convenit să readuc în atenţia iubitorilor de poezie niponă revista MICUL ORION, apărută doar în şase numere în anii 1995 şi 1996.

Încercasem şi pînă atunci să fac un blog revistei Crizantema din Tg. Mureş, a domnului Ioan Găbudean, dar, nu am aflat de ce, tentativa noastră nu a reuşit. Deşi, ea poate fi animată oricînd, blogul există, gata să fie folosit de cei în cauză.

Avantajul existenţei unei reviste online este vizibilitatea crescută şi accesul lejer faţă de revistele pe hîrtie, calitatea superioară a tehnoredactării şi prezentării şi posibilitatea, nebănuită înainte, de interactivitate (e adevărat, nefolosită pe deplin pentru că cei care accesează site-urile nu sînt încă suficient de abili), iar costurile sînt cvasi-inexistente (asta nepunînd la socoteală timpul meu).

Prezenţa MICULUI ORION era necesară însă şi pentru alte raţiuni. Odată ce l-am cunoscut pe Şerban Codrin şi, puţin mai tîrziu, pe Manuela Miga, am văzut că, ocupîndu-ne numai de haiku, oferim o viziune îngustă şi, cu siguranţă, mai puţin adîncă a poeziei nipone. Sărăcind în acest fel şi perspectiva asupra haiku-ului. Poezia niponă nu poate fi cunoscută suficient doar prin abordarea haiku-ului în izolarea sa de celelalte genuri care l-au precedat şi a căror urmare firească, în alte condiţii şi vremuri, este.

MICUL ORION oferă în acest sens ceea ce lipsea pentru a pricepe ce este atît tanka, cît şi poemul-în-lanţ, oferind suport teoretic şi exemplificări de calitate. Iar eseurile Manuelei Miga oferă o sinteză a unităţii şi diversităţii acestei poezii.

Tehnic, am procedat aşa: ORION REDIVIVUS este site-ul pe care-l va edita Şerban Codrin, doar asistat de mine în toate problemele de tehnoredactare (asta pînă cînd, cu siguranţă, va căpăta dexteritatea s-o facă şi singur), şi care, deocamdată, pînă îşi va găsi funcţionalitatea proprie, va fi un dispecerat de unde fiecare număr din MICUL ORION va putea fi accesat dintr-o listă aflată în banda laterială dreaptă.

Vă dorim lectură plăcută şi fructuoasă!

Niciun comentariu: