Poemul-în-lanţ japonez se numeşte renga. Doi sau mai mulţi poeţi îşi completează reciproc poemele:primul scrie primele 3 versuri ale unei prezumtive tanka, următorul completează cu celelalte două.
O renga clasică se desfăşoară conform unor reguli precise şi complexe. Esenţialul este o bună legătură dintre imaginile fiecărei strofe. Renga considerată „culmea” formelor japoneze, a inspirat mulţi poeţi occidentali să încerce alte forme de poezie colaborativă.
Dintre poeziile în lanţ, tanrenga este cea mai concisă. Are numai doi paşi.
Primele tanrenga scrise în limba română au fost publicate in revista Orion, în 1996.Ritmul este strict de 5-7-5 silabe, cărora le urmează strofe de 7-7 silabe.
Exemplificăm cu un poem scris de Radu Patrichi şi Iulian Dămăcuş, publicat în cartea de haiku şi tanka intitulată „Pânza de păianjen” şi apărută la Editura Grinta, Cluj-Napoca, în 2003.
Cumpărând
cu mâna tremurândă
ghiocei. (Radu Patrichi)
Ultima zăpadă
completează buchetul. (Iulian Dămăcuş)
Poemul în lanţ poate avea şi un singur autor. Uneori, unele aşa-numitele tanka sunt poezii în lanţ. Aceasta din cauză că se separă primele trei versuri de următoarele prin kiregi, dar şi din cauză că se face o schimbare prea mare de subiect sau de perspectivă. Această schimbare rupe unitatea cerută de tanka.
În spaţiul rezervat poemelor de sorginte japoneză, acum e pus la dispoziţie un blog intitulat tanrenga. Poate fi citit la adresa http.//tanrenga.blogspot.com, direct de pe acest blog, între blogurile prietene.
Vă invităm să comentaţi aici sau pe tanrenga, să ne spuneţi părerile dumneavoastră şi să ne trimiteţi propunerile dumneavoastră la adresa mtirenescu@yahoo.com. Ele vor fi analizate şi publicate apoi pe blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu