Ion Untaru mi-a trimis trei prefeţe la cărţile sale cu rugămintea să le public pe site. Dorinţa dînsului se potriveşte şi se împleteşte cu intenţiile noastre de a acorda un interes sporit comentariului poemelor şi formării unor viitori interpreţi ai poeziei nipone. Concursul pilot care se desfăşoară deja pe forum, dicţionarul de termeni ai poeziei nipone existent tot acolo (care se va îmbogăţi cu siguranţă în curînd) şi o sumă de titluri (49) existente pe site sub eticheta comentarii formează împreună o înzestrare şi o bibliografie care pot stimula pe cei dornici să se instruiască.
Prima dintre prefeţe este mai scurtă şi aparţine lui Radu Patrichi. De fapt, toate trei sînt scrise de autori autentici de haiku, de oameni care au însufleţit mişcarea haiku (şi nu sînt deci nişte texte de circumstanţă). Ea este un scurt cuvînt introductiv la volumul DIN TAINELE PRIETENIEI, poeme tanrenga, Editura Amurg sentimental, 2006, volum scris împreună de cei doi – Ion Untaru şi Radu Patrichi.
Acesta este al doilea motiv pentru care postez acest text, el vorbeşte despre un gen de poem-în-lanţ care poate fi lesne scris prin corespondenţa, ceea ce ar conveni de minune întîlnirii pe internet. Spre deosebire de cei doi autori care şi-au trimis plicuri (şi vă închipuiţi: prin poşta română!) pentru a-şi scrie micile poeme, noi, utilizatori cu conturi grase pe internet, am avea o facilitate în plus ca s-o facem cu mult mai multă uşurşinţă.
*Tanrenga, forma cea mai simplă de renga, acele poeme legate, specifice literaturii japoneze, a apărut în perioada Heian, cu prilejul concursurilor de poezie de la curtea imperială. Practic, este o tanka scrisă de doi poeţi, primul compunând tristihul – versul de sus – de 5-7-5 onji, iar al doilea răspunzând cu distihul – versul suplimentar sau strofa de jos, de 7-7 onji, astfel că poemul realizat este un poem de-sine-stătător. Răspunsul putea fi dat şi de mai mulţi poeţi, ba chiar putea fi pus în faţa poemului de început.
Poeme tanrenga au apărut şi-n prima antologie de poezie japoneză „Manioshu”, la finele secolului VIII, dar, cu timpul, s-a trecut la poeme renga cu un număr mare de strofe.
La noi, în România, s-a scris despre această formă de poezie, încă, din 1992, în revista „Albatros”, apoi, şi în altele, însă, poeme tanrenga de poeţi români s-au scris puţine, au apărut abia în 1996, fapt pentru care la „Colocviul Naţional de Haiku”, ţinut în luna octombrie 2005 la Constanţa am avut intervenţia intitulată: „Tanrenga – poem evitat”.
Atunci am presupus şi cauzele pentru care nu s-au realizat decât puţine poeme tanrenga, între care: corespondenţa sporadică între poeţi, lipsa comunicării unor poeme haiku realizate de fiecare, teama de a analiza unele poeme primite, eventual a le modifica sau îmbunătăţi, cu alte idei, deci motive interne, care arată lipsa prieteniei adânci, a afecţiunii dintre poeţi.
În final puneam o întrebare: „Pe când o antologie de tanrenga românească?”
Înainte de acel moment de bilanţ, iată că facem începutul cu acest volum de tanrenga, scris doar de doi poeţi.
Suntem apropiaţi ca vârstă, iubitori de poezie haiku, legaţi sufleteşte şi ne înţelegem, ne completăm şi abia aşteptăm să ne apară plicul, unul de la celălalt, în cutia de scrisori, căci... trăim la peste 200 kilometri distanţă şi nu ne-am întâlnit niciodată, decât prin intermediul poeziei. Fiecare este un admirator al celuilalt, şi sperăm că vom reuşi să ne şi întâlnim cândva, să stăm de vorbă, în faţa unor ceşti, chiar dacă nu vor fi cu sake sau ceai japonez. Si, cu siguranţă, atunci vor apare şi alte poeme legate.
Suntem convinşi că poemele noastre nu vor mulţumi pe toată lumea – oriunde este loc de mai bine, de mai frumos – dar, noi, am făcut începutul, e o provocare şi aşteptăm să citim poeme tanrenga ale altor poeţi şi să ne bucurăm de ele.
Cu toată prietenia,
Radu PATRICHI
6 aprilie 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu