MIHAI MATEICIUC
Născut în Bucureşti, în anul 1938, luna
octombrie, ziua 13.
Am absolvit liceul Eudoxiu Hurmuzachi din
Rădăuţi, în anul 1956.
În anul 1966, la I.M. F. Bucureşti, am terminat
facultatea de Stomatologie.
Ca medic primar, am funcţionat în câteva
oraşe din România. În prezent
locuiesc în Municipiul Rădăuţi. Am o fată şi
un băiat, ambii sunt medici.
...............................................................................
1.Cum te-ai apropiat de acest
gen de poezie? De câtă vreme scrii haiku?
În trepte de curiozitate şi de formare. Fără
tendinţă [la început] dar, între timp - în 1910 –
am scos o carte de “popasuri
creştine în drumul spre Haiku” şi una de poeme într-un vers.
2.Cine/ce te-a ajutat să-i
înțelegi mai bine esenţa?
“Interferenţe lirice.
Constelaţia haiku” - a lui Florin Vasiliu şi Brânduşa Steiciuc - a reprezentat
pentru mine un început de aprofunadre a
acestui gen de poezie. Au urmat şi alte
lucrări în completare.
3.Ai urmat nişte modele care ţi
s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?
Cum să reconstitui miraculoasa alianţă cu
“modelele” ce te invită - indirect - la acea libertatea de creaţie,
până ce tu însuţi devii un
automodel? De îndrumat, da, m-a ghidat invidia [literară], motivul ţinând în
mare
de caracterul absolut de
original al acestei poezii atât de profunde, atât de dificile în aparenta sa
simplitate. Acest apparent
paradox m-a stimulat.
4.Ce alt gen de poezie mai abordezi?
Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?
Am publicat poezii pentru copii, în
revistele vremii [Arici Pogonici, Luminiţa, ş.a.] Apoi o carte de versuri pentru cei mici - şi poeme
într-un vers [pentru toate vâstele, bineînţeles]. Referitor la cea de a doua
întrebare, de fapt, răspunsul îmi sugerează
constatarea că în lumea occidentală cu greu se respectă structura clasicizată:
5-7-5 silabe. Eu cel puţin cred
că e şi nu e un lucru bun. Îndoiala mea se profilează pe una dintre exigenţele esenţiale a haiku-ului
autentic. După cum mi se pare, sună cam aşa: “a şti să fii mai mult decât a şti
să faci?
Noi scriem pe limba noastră şi
ne credem că suntem buricul pământul [în haiku]! Însă după orice tăiere, făcută de o “moaşă” de specialitate,
cuvintele poemelor noastre parcă se risipesc, pentru a nu reţine nejustificat
atenţia cuiva. Şi e bine că se întâmplă
aşa.
5. Ai obținut locul I, iunie, 2014 - la concursul Haiku Club, cu un poem foarte reușit
la cataramă –
un om plimbă un câine
câinele un om
Ne poți spune ce/cine anume
te-a inspirat, cum ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?
Tema este împrumutată din viaţa cotidiană.
Umorul - amuzamentul [ocazional] m-a determinat să caut revelaţia. Observam un cetăţean
care îşi plimba câinele dimineaţă de dimineaţă. Eu îl admiram şi îmi continuam între timp drumul
spre serviciu. Într-o zi, l-am întrebat pe acest om: Spuneţi-mi, cine pe cine plimbă? Câinele pe
dumneavoastră sau dumneavoastră pe câine?
Stăpânul a rămas paf de această obiecţie a mea.
Aşa că, m-am simţit încurajat
să obţin pe calea modelului japonez scurtimea celor şaptesprezece silabe şi
uite că a mers la inimile votanţilor mei.
6.Ce valoare au pentru tine
premiile obținute în acest domeniu?
Sunt convins de multă vreme că există o
fericită coincidenţă subiectivă, între un concurent şi un premiu obţinut de acesta. Lucrul acesta
[pentru mine] s-a petrecut de 9 ori – începând din anul 2010 încoace.
7.Ce înseamnă pentru tine
participarea la concursurile de haiku de pe RO KU?
Un modus vivendi - evident. O capacitate de
a trăi - adusă “la zi” - fiecare nouă invitaţie de a participa lunar la calendarul întrecerii.
8.Ce rol joacă în ceea ce
scrii viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te
încurcă?
Răspunsul e mai complex în cazul meu.
Personal am debutat în viaţa literară în anul 1969, în revista “Argeş”, la recomandarea criticului
Matei Călinescu, la o rubrică intitulată “Antologia corespondenţei”. De atunci,
am publicat 14 cărţi [poezie, eseu, roman].
Între medicină şi literatură – dă-mi voie să mă explic: confruntarea dintre acestea
două nu
se poate concepe retoric.
Evitarea retoricei ne va feri de orice confuzie în planul determinantelor
esenţiale din sfera celor două genuri de preocupări,
suprapunere care nu ar putea fi decât regratabilă. Căci, unu-i fructul contemplaţiei
şi alta-i… medicina ce îşi trage seva
vieţii din ceea ce se cheamă acţiune. Dacă ceea ce am scris sau încă scriu, mă
ajută sau mă încurcă? Iată, vreau să remark,
în scop revendicativ, două verbe care se cam … încurcă. Dar, pe măsură însă ce
ţi-am declarat cele de până acum şi
tu le-ai consemnat, prin spusele mele n-am încercat decât să-mi explic, în
forumul meu interior, nu numai propria-mi
atitudine filoartistică [a medicului], pentru arta care vorbeşte şi cântă prin cuvânt. Dacă aş fi fost pictor nu-ţi declaram
niciun cuvânt, în locul meu, probabil, ar fi vorbit culorile.
9.Poți numi trei poeme haiku de-ale
autorilor români si/sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi
vrut să
le scrii tu însuți?
Lumea - ca roua
doar ca roua
şi totuşi ….
Kobayashi
[notă - la mormântul ultimului
fiu pe care-l dăruie pământului].
Bătrânul eleşteu
o broască sare
zgomotul apei!
Matsuo Basho
Merii în floare –
am totul dinainte
pe
masa goală
Şerban Codrin
10.Ai publicat vreo carte de
haiku? Ce proiecte ai pe viitor?
Am publicat “CANDELA MUZEI” [cu subtitlul:
Popasuri creştine în drumul spre Haiku], ed. Little Lamb, Suceava, 2010.
“HAIKU şi FOTBAL haiku cu haiku” [cu
subtitlul sugestiv: Conclav de teorie literară], ed. Ion Prelipcean, Horodnic
de Jos,
2013. Aceasta a primit [pentru
originalitate] Diploma Societăţii
Scriitorilor Bucovineni [pentru cărţi publicate în anul 2013].
Proiecte? Dacă sunt sănătos, un volum de
proză foarte scurtă, apoi o carte-eseu-surpriză pentru adolescenţi. Le-am
terminat
de scris, aştept ordinul!...
Dă, Doamne numai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu