INTERVIURI RO KU (XI) CFC cu CLAUDIA-RAMONA CODĂU

CLAUDIA-RAMONA CODĂU - Născută pe 19 ianuarie 1985 la Sebeș-Alba, am urmat studii de fizică și inginerie nucleară la Universitatea Joseph Fourier și la Institutul Național Politehnic din Grenoble (Franța). În prezent lucrez la Paris ca inginer - cercetător în domeniul nuclear.

Încă din anii de școală cochetam cu poezia, iar poeme haiku am început să scriu în 2010. Consider ca este genul de poezie în care mă regăsesc cel mai bine.

Am obținut câteva premii la concursurile Romanian Haiku, Haiku Club și Romanian Kukai. Sunt prezentă cu poeme în revista online „Ro Ku” precum și în volumele colective „Stol de cocori” (2013), „Zbor de cocori” (2013) și „Iarăși cocorii” (2014) coordonate de Corneliu Traian Atanasiu.

1. Cum te-ai apropiat de acest gen de poezie? De câtă vreme scrii haiku?

Am descoperit acest gen de poezie în 2010, când mă aflam în Elveția la un stagiu profesional încadrat de un om de știință rus pasionat de haiku și care publicase mai multe volume. Cu cât pătrundeam mai mult sensul poemelor, cu atât începeam sa le apreciez mai mult valoarea și să-mi doresc uneori să le aduc ”ma touche personnelle”. Descoperirea concursului săptămânal Romanian Haiku m-a făcut să trec de la stadiul contemplativ de cititor la cel de autor, venind cu propriile mele creații.

2. Cine/ce te-a ajutat să-i înțelegi mai bine esenţa?

Regulile mi le-am însușit treptat, citind cât mai multe poeme de diverși autori, dar și comentariile „evaluative” ale poemelor participante la concursul săptămânal.

3. Ai urmat niște modele care ți s-au părut demne de luat în seamă? Te-a ghidat cineva?

Am urmat tot ceea ce m-a inspirat, fără a avea un model anume. Am încercat să culeg de la fiecare ce mi s-a părut interesant, păstrându-mi însă originalitatea și spontaneitatea.

4. Ce alt gen de poezie mai abordezi? Ce părere ai despre lirica japoneză comparativ cu cea occidentală?

Ocazional am cochetat și cu epigrama.

Nu am o părere foarte bine conturată despre lirica japoneză, dar cred că pentru a înțelege adevărata ei profunzime, e nevoie de o bună cunoaștere a spațiului social – cultural nipon. Personal, mă ating mai mult poemele provenite din culturi tradiționale, asemănătoare cu a noastră, deoarece ma regăsesc mai ușor în scrierile respective.

Găsesc uneori stilul occidental destul de lejer, frumos decorat, dar care nu denotă prea multă trăire în spatele cuvintelor.

5. În iulie 2013, la concursul lunar RO KU, ai obținut loc I cu un poem foarte bun (piciorul șubred -/ în podul cu fân mai urcă / doar amintirile). Ne poți spune ce/cine anume te-a inspirat, cum ai reuşit să scrii un haiku atît de bun?

Nu este neapărat unul dintre cele mai reprezentative pentru mine.

Inspirația mi-o iau în general din amintiri, ale mele sau împrumutate, după cum spunea și Jean Paul Richter : „ Amintirea este singurul paradis din care nu putem fi izgoniți”.

Poemele mele au un gust dulce – amar precum gutuia, exprimând nostalgia unui suflet sensibil și neînțeles.

„Podul cu fân” evocă parfumul copilăriei văzută prin ochii bunicului, căruia ii mai rămân doar amintirile.

6. Ce valoare au pentru tine premiile obținute în acest domeniu?

Fiecare premiu mă bucură, pentru că mă simt înțeleasă atunci când un poem este apreciat.

Din păcate, din cauza lipsei de timp, nu reușesc să particip regulat la concursuri.

7. Ce înseamnă pentru tine participarea la concursurile de haiku de pe RO KU?

Concursurile mă țin aproape de haiku, motivându-mă să continui să scriu. Îmi oferă cadrul în care poemele mele pot fi puse-n valoare și scrisul meu capătă sens.

8. Ce rol joacă în ceea ce scrii viaţa ta personală şi activitatea profesională? Te ajută sau te încurcă?

Toate aspectele vieții pot fi sursă de inspirație, dacă sunt bine valorizate. Scrisul este pentru mine o terapie, un refugiu, dar rămâne o pasiune printre altele și nu interferează cu viața mea personală sau profesională ci doar o completează. 

9. Poți numi trei poeme haiku de-ale autorilor români sau străini care îți plac în mod deosebit și pe care ai fi vrut să le scrii tu însuți?

Am să numesc trei care-mi vin acum în minte.

două cești de ceai

stând încă împreună -

seară de iarnă

(Eduard Tara)

sunrise on the beach -

in your raincoat pockets

rain from yesterday

(Lavana Kray)

pustiu de toamnă -

în chitară plesnește

încă o fibră

(Serban Codrin)

10. Ai publicat vreo carte de haiku? Ce proiecte ai în acest sens?

Am publicat până acum doar în antologii colective, dar intenționez să pun împreună poemele strânse din participarea la diferitele concursuri într-o ediție bilingvă română – franceză ce va vedea lumina tiparului cel mai târziu în 2016.

Paris, 23 noiembrie 2014