Asemănare și suspiciune

Parfum sălbatic –

crizanteme galbene

în vaza de lut

Laura Văceanu

lăcrămioarele –

tot parfumul pădurii

în cana de lut

Virginia Popescu

Cele două poeme au asemănări evidente. Primul poem a fost premiat la Ito en cu mulți ani în urmă, al doilea a fost premiat în aprilie 2013 la concursul ROMANIAN KUKAI. E neîndoielnică anterioritatea primului. Este, de asemenea, evident faptul că și informarea amănunțită și scrupuloasă, și memoria autorilor români de haiku este deficitară din moment ce volumul Laurei Văceanu, Față-n față doi cocori, în care se găsește poemul amintit mai sus, se află din 2008 în Biblioteca RK unde poate fi citit sau consultat și de unde poate fi descărcat. Totuși, Șerban Codrin, care citează primul poem în antologia sa sezonală, l-a reținut și a semnalat asemănarea celor două poeme.

         După înclinarea fiecăruia, asemănările pot îndemna cititorii la reacții și aprecieri diferite. Unii vor vedea în existența lor un semn clar că al doilea poem e plagiat după primul, alții vor căuta să vadă mai curînd acele diferențe care asigură fiecărui poem o anume variație (originală) pe aceeași temă. Unii vor înțelege că există experiențe similare care pot face pe doi autori diferiți să scrie, fără să știe unul de altul, lucruri extrem de asemănătoare. Alții, suspicioși peste măsură, vor căuta doar dovezi de a contesta și lichida cel de al doilea poem, neluînd în seamă prezumția, extrem de plauzibilă, de necunoaștere explicită a primului poem.

         În plus, cu siguranță, una din căile cele mai firești și mai productive ale învățării și dobîndirii gustului unei activități complexe, așa cum este compunerea haiku-ului, este imitația, uneori conștientă, alteori de-a dreptul prin contaminare, a unor modele întîlnite pe parcurs. Îmi propun să dovedesc că, în cazul de față, asemănările sînt puține, superficiale și lipsite de semnificație pentru a acuza al doilea poem de plagiat sau pastișă.

Recuzita comună

         În ambele poeme se evocă un parfum, un recipient de lut și flori (crizanteme, respectiv lăcrămioare). Florile se găsesc în vas. Sînt undeva, într-un spațiu uman și nu în arealul lor originar. Situația-n sine este aceea care poate fi văzută într-un tablou care are ca subiect o natură moartă.

Structura destul de diferită

        

         În prima parte a celui dintîi poem irumpe parfumul, și nu oricum, ci sălbatic. În partea a doua, calificarea lui este susținută și motivată la propriu de prezența crizantemelor, cunoscute prin mireasma lor puternică, iute, agresivă.

         Prima parte a celui de al doilea poem se deschide pe imaginea lăcrămioarelor fără a le îngrădi impactul prin nicio determinare adăugită. Partea a doua hiperbolizează parfumul lor, de felul lui destul de discret, ca unul care poate aduna și concentra esențele întregii păduri.

Intenția autorilor

         Primul poem, evocînd parfumul sălbatic al crizantemelor, țintește către un alt eveniment nepomenit în text. Vaza poate fi undeva într-o încăpere a unei locuințe sau poate fi, la fel de bine, așezată lîngă o cruce din cimitir. Existența ei iradiază, ca și parfumul spre scene diferite, dominate însă de intensitatea parfumului. Și a emoției. Sălbatice.

         În al doilea poem, și florile, și parfumul evocă pădurea prezentă ca într-o miniatură. Mai precis, puterea lucrurilor mărunte și a efluviilor impalpabile de a face să emane din ele o întreagă ambianță. Cu valențele ei emoționale.

Realizarea

         Atmosfera pe care o realizează cele două poeme este diferită. În primul, poemul se umple de un patetic strigăt olfactiv. În al doilea, parfumul se insinuează în preajmă ca o tăcere vălurită de rumoarea gîzelor și trilurile păsărilor.

         Există o evidentă incongruență în cel de al treilea vers al primului poem: în vaza de lut. Pentru a fi în consonanță cu lutul ar fi fost mult mai bună folosirea unor cuvinte precum vasul sau glastra. Vaza este prea decorativă și, de obicei, confecționată din alte materiale. Cel de al doilea poem simte mai bine organicitatea necesară a expresiei spunînd în cana de lut.  

Încheiere

         De plagiere nu se poate vorbi doar pentru că există cîteva elemente comune de recuzită sau de tehnică. De pastișă nici atît pentru că și intențiile și realizările celor două poeme sînt divergente, nu există nicăieri vreo imitație servilă. De cele mai multe ori, o scurtă analiză poate descuraja suspiciunile pripite.