Cezar F. Ciobîcă
Frunza de arţar
neterminându-şi zborul –
albul unui zid
(Eduard Ţară)
Un poem al refuzului, al întârzierii căderii în abis. Un poem de toamnă autentică, centrat pe imaginea picajului frunzei de arțar. Zborul trimite evident la roșul aprins, strălucitor al frunzei în anotimpul exfolierii. Din fericire, căderea în neant a frunzei e amânată pentru o vreme de întâlnirea cu zidul. Albul acestuia pune bine în evidență cromatica frunzei care, nefiind explicitată, îi conferă poemului adâncime, tensiune. În drumul frunzei către moarte, zidul alb e ca o întâlnire cu îngerii.Un haiku impresionant a cărui textură emană ryuko și karumi.
Norii răzvrătiţi –
dovlecii luminează
toată grădina
(Tincuţa Horonceanu Bernevic)
Dovlecii/ bostanii, trimit evident la un cadru autumnal, opulent din punct de vedere cromatic. Se trece elegant de la planul celest la cel terestru, de la răzvrătirea norilor ce întunecă imediat cerul la grădina în care bostanii, prin portocaliul lor, salvează oarecum situația, degajând o atmosferă optimistă, reinstaurând temporar bucuria. Să vină Halloween-ul!
Salon de spital -
din mâinile fetiţei
ultimul cocor
(Claudia-Ramona Codău)
Prezența cocorului în text pare să sugereze o situație problematică surprinsă într-un decor de toamnă. Salonul de spital evidențiază un cadru al jocului dintre viață și moarte, unde cel bolnav/suferind, cu ultimele puteri, face un cocor din hârtie, în speranță că totul se va sfârși cu bine. Adjectivul ultim vine să accentueze ideea că șansele de revenire/refacere sunt minimale sau egale cu zero. Un poem despre zborul frânt al unui suflet resemnat, convins că așa i-a fost scris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu