Critica expeditivă şi exclusivistă

Nopţi fără greieri –

ceva i se întîmplă

universului

Şerban Codrin

De pe Google, poţi fi trimis măcar la 8 pagini unde găseşti acest haiku. Rămîne un poem memorabil şi este pomenit adesea în paginile scrise în limba română. Şerban Codrin vrea să intre însă în anecdotă şi ne-a povestit la Constanţa că, într-un speech rostit la televiziune, cu ocazia unei vizite în Brazilia, Obama ar fi citat haiku-ul său. Tot ce se poate, n-ar fi un lucru nefiresc, dar căutîndu-l în forma:

Nights without crickets -

something is happening

to the universe

din păcate, n-am găsit nimic consemnat pe internet. Doar însemnări despre greierii pe care-i ascultă Obama la una din reşedinţele sale de vară, dar şi mai multe despre lecţiile de cricket pe care le ia pentru a fi în temă cu o preocupare importană a celor din Zimbabwe, India şi Pakistan, unde urma să meargă în curînd.

*

Trecînd poemul prin sita deasă a unei critici severe, observăm că:

· nu răspunde corect la întrebările Cînd? Unde? Ce?

· ceea ce se întîmplă nu e precizat ca timp şi loc

· nopţi fără greieri este o generalizare imprecisă şi neclară şi nu ne oferă niciun reper ca să localizăm faptul într-un anume moment şi într-un anume loc pe planetă

· iar localizarea spaţio-temporală a universului este ca şi imposibilă, el este oricum veşnic şi infinit

· ne putem întreba dacă nu cumva e vorba de nopţile de toamnă sau de iarnă cînd, evident, greierii nu mai cîntă, în care caz cuvîntul kigo, greieri, este incorect folosit, el fiind kigo de vară

· dacă vrem să ştim ce se petrece, constatăm că lucrurile devin şi mai generale şi mai abstracte, întreg universul fiind afectat

· exprimarea este aici extrem de confuză, ceva i se întîmplă nu e un fapt concret, este doar o interpretare a faptului că greierii nu mai cîntă, un diagnostic dealtfel extrem de confuz, rămas la limita nedumeririi şi a îngrijorării

· în plus, în felul acesta, universul este personificat

· poemul nu ne prezintă imagini sugestive, ci încearcă să ne convingă de ceva, enunţă o ameninţare, ne pune pe gînduri, ne îndeamnă să fim vigilenţi, să salvăm, eventual, ce se mai poate

Vom trage lesne concluzia că este doar un micropoem tezist cu intenţii vădit ecologiste.

*

Putem însă să citim poemul şi fără parti-pris-uri exclusiviste care aplică doar grile pripit eliminatorii. Şi atunci, în ciuda faptului că încalcă o grămadă de reguli devenite superstiţii, el îşi păstrează valoarea şi legitimitatea. Valoare care rezultă poate chiar din încălcarea suverană a acelor reguli restrictive.

Nopţi fără greieri este de fapt o exclamaţie acută a celui care se simte (şi simte acest lucru solidar cu lumea care îl înconjoară şi îl legitimează ca om) văduvit de una din antenele cu care comunica cu (şi se cumineca din) tainele universului. Este o întîmplare care se repetă deja obsedant şi ne îngrijorează tocmai prin repetiţia sa şi prin faptul că se extinde ca o pecingine (aşa cum intuim şi aflăm din nenumărate surse) pe zone tot mai largi ale planetei. Oare ce va fi lumea şi omul cînd ţîrîitul greierilor nu se va mai auzi niciunde?

Evident că ceva i se întîmplă universului. Desigur, nu angrenajului stelar şi nici maşinăriilor şi maşinaţiunilor lumii civilizate, ci acelor articulaţii fine, delicate ale armăturii sale spirituale al căror scîrţîit graţios îl auzeam în nopţile de vară prin ţîrîitul neostenit al greierilor.