Lansarea Antologiei de haiku Romanian Kukai la Timişoara şi Zrenjanin (Serbia)

Pe 19 mai, la orele 17, am deschis Seara Japoneză de la Filarmonica „Banatul”, manifestare din cadrul Festivalului internaţional Timişoara muzicală, dar înscrisă şi sub egida Japan-Danube, Friendship Year 2009. Timp de o oră am vorbit celor aproape 100 de persoane reunite în foaier despre performanţele regnului vegetal, această bunicuţă a noastră fără de care existenţa regnului animal nu ar fi fost posibilă, deci nici a speciei umane, calităţi care ne fac să pălim de invidie. Am continuat cu rolul şi percepţia florii în civilizaţia japoneză, legende despre apariţia ikebanei, relaţia cu alte arte tradiţionale japoneze ş.a.m.d., apoi am făcut un aranjament cu irişi numit gyōdō ike = calea peştelui în lac, un aranjament stil shōka, cu strelitzia reginae şi cale şi un aranjament nageire, cu maci şi ierburi de câmp.

Explicând sumar câteva noţiuni de baza despre haiku, am trecut la prezentarea antologiei şi a structurii sale, exemplificată prin lectura câtorva secvenţe. La cererea cuiva din public am precizat numele autorilor respectivelor haiku-uri, amintind că, în antologiile clasice de poezie, împăraţii erau puşi alături de soldaţi ori anonimi, deoarece poezia conta, legătura ei cu cele de dinainte ori de după, nicidecum numele, rangul, ori chiar valoarea de excelenţă a unui poet exilat alături de un preot, ori o prinţesă. Mi-a făcut plăcere să cunosc personal câţiva autori de haiku, ştiuţi doar pe calea net-ului, cu care avusesem o corespondenţă mai mult sau mai puţin intensă: Doina Wurm, Valeria Tamaş, Livia Ciupav şi d-l Ion Răşinaru – elev în clasa a II-a, după cum s-a prezentat în mod jucăuş.

A urmat un program muzical şi o demonstraţie a Clubului de Kendo din Timişoara.

A doua zi, programul s-a repetat în oraşul Zrenjanin, unul dintre cele trei mari oraşe din Voievodina, la ora 18 (ei sunt cu o oră înaintea noastră, deci tot 17), la Dom Mesnih Zajednica „Bagljas”. Un public mai puţin numeros, dar mai deschis, mai avid de informaţii, cu care am purtat mai multe discuţii în timpul demonstraţiei de ikebana, a avut parte de un aranjament în plus: moribana cu cale galbene şi cărămizii. Prezentarea antologiei – tânăra traducătoare îşi luase conştiincios notiţe şi încercase, cu câteva ore înainte, traducerea haiku-urilor alese pentru lectură, prilej cu care am corupt-o la haiku şi pe una dintre secretarele filarmonicii care s-a tulburat de complexitatea posibilităţilor de „citire” a micului poem – s-a bucurat în special de aprecierea unicei localnice vorbitoare de română din sală, care a ţinut neapărat să o şi aibă, fireşte, cu autograful de rigoare. Am acordat un interviu unui post local de TV, prilej cu care mi-am zis din nou că mie-mi plac sârbii şi mă bucur că am ajuns acolo şi că prestaţia mea a avut un impact mai presus de aşteptări.